Cînd m-am gîndit la tema articolului am ales discernămîntul. Timpul, sărbătorile și planurile de început de an m-au îndepărtat de finalizare și iată că, mă ajut de exemplul pe care vi-l împărtășesc în aceste rînduri pentru a aborda acest subiect. Semnificația cuvîntului a discerne, conform dex ’09 sau ’98 este explicată ca metodă (cognitivă, adaug eu) de a deosebi, distinge între lucruri, situații, date, informații, de a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. Avem trei caracteristici care însoțesc explicația verbului. Gîndirea, ca operațiune cognitivă, participă la acest proces făcîndu-l, dacă-i suficient de exersată și dezvoltată, limpede, cu pătrundere și cu precizie. Adică, asigură cadrul de lucru. Verbul, se spune, nu are forme la timpul trecut, deși am găsit un website de gramatică cu varianta completă de conjugare la toate timpurile, ce suna destul de strepezit. Cel mai probabil ne putem lămuri cu un profesor de limba română. Fac parte dintr-un grup, pe o rețea de socializare, destinat antreprenorilor români din toate segmentele, de toate vîrstele, cu experiență mai mare sau mai mică, cu business-uri funcționale sau latente. Particip rar la discuții, dar urmăresc cu interes nevoile, cererile, opiniile, precum și sprijinul, ofertele, recomandările ori opiniile celor care se adună pe cîte vreo solicitare. Zilele acestea mi-a atras atenția o întrebare care a deschis un șir lung de discuții, ale căror reflexe variază de la aprins și ironic (în varianta neaoșă se spune în zeflemea) , la încurajator sau concret. „Cum poate un tînăr antreprenor să-și găsească un Mentor pentru afaceri?”  O întrebare curată, corect formulată, cu date suficiente pentru a primi genul de răspuns: „bună, mă poți căuta la” „Ți-l recomand pe X” „Intră pe www.... și găsești oameni foarte experimentați dornici să ajute gratuit mediul de business și oameni aflați la început ” – acest răspuns merită să fie citit ca un citat, căci nu-mi aparține. E preluat din grupul mai sus menționat. Au fost mai multe platforme promovate, semn că există suficiente resurse de explorat. „Îți recomand să faci acești pași…..te ajută să…….vei găsi astfel persoana potrivită să te mentoreze.” Au fost puține răspunsuri similare celor de mai sus. Recunosc, că, deși în minoritate, erau vesel construite și entuziaste, semn că oamenii pot fi buni și generoși, dacă vor. În schimb, am luat parte, tacit și absent virtual, căci emoțional eram din ce în ce mai conectată, nu de încîntare sau de bucurie, ci de uimire, consternare de la tot felul de trăznăi, ca să citez altă sursă. Le-aș împărți în cîteva categorii:

1. „N-ai nevoie de niciun mentor. Ai încredere în puterile tale și produsul/serviciul tău, deci nu te baza să te ajute nimeni. etc. etc. etc.” Să-i spunem categoria sine prea(e)stimat. Deloc puține, chiar multe.
2. Categoria analfabet funcțional. Sună dur, știu, dar acesta e adevărul. Atunci cînd citești și nu înțelegi ce citești, dar crezi că e ok să te implici în conversație. Se Confundă mentorul cu avocatul sau contabilul. Se susține că un mentor nu e scalabil, căci trebuie plătit și mentoratul se află pe axa beneficiar – prestator, în care primul oferă timp, bani și energie, idei. Sigur, aș îndrăzni să adaug în această categorie cele mai multe răspunsuri. Iar mentoratul formal oferit de universități cu adeverință, nu e mentorat.
3. Categoria le știu pe toate și-ți zic și ție ce să faci. Bănuiesc că e ușor de intuit, n-are rost să detaliez, căci oricum nu duce către niciun mentor.
4. Disciplina sau greșelile sunt cei mai buni mentori. N-am mai căutat printre cele cîteva sute de mesaje, deși sunt convinsă că mai erau listați cîțiva stîlpi de referință ai mentoratului. Categoria filosof dacă tăceai.
5. Ar mai fi stilul românului dezamăgit, care se însoțește zilnic cu scurta frază: așa e-n România, nu o să reușești oricum, toți își văd de interesul lor. Categoria blocat în neputință.

Mesajele continuă să curgă în aplicația respectivă, deși au trecut deja 3 zile de la solicitarea tînărului. Încă, cei mai mulți dintre participanți știu mai bine ce să facă tânărul, dar clar să nu-și caute un mentor (sic!).

Elemente de gândire haotică

În exemplul cu cererea de mentorat se evidențiază trei elemente de gîndire haotică, impulsivă, limitativă: oamenii nu înțeleg, în mod real, cererea din întrebare, sau refuză involuntar să o facă, ignoră contextul general de discuții, nici nu-i interesează, adică se fac că nu văd răspunsurile celorlalți, dar, dacă-i rost de vreo șicană și contradicție zeflemitoare sar imediat cu replici acide, și se exprimă la fel de defectuos după cum gîndesc. O minte în haos nu poate rezulta în gînduri structurate, elocvente, bogate în explicații, care odată puse în cuvinte au cursivitate și logică. Una dintre cele mai importante funcții ale gîndirii critice este capacitatea de a discerne. În general, luăm lucrurile așa cum sunt, fără să acționăm în a descoperi și alte variante, sau acționăm impulsiv la ceea ce vedem, auzim, fără să facem o pauză de respirație și să judecăm la rece. Nu ne mai dăm timp să filtrăm, să lărgim aria de date, să pătrundem, să empatizăm. Foarte probabil pentru că grăbim timpul, crezînd că în acest fel facem mai multe și ajungem acasă mai devreme decît ieri. Viața noastră de zi cu zi, personală și profesională, este sub imperiul lipsei de discernămînt. Lăsăm în afara noastră capacitatea de a decide și controla fiecare context de viață, ca și cum aceasta ne trăiește pe noi. De parcă, nu noi suntem cei care punem în act un gînd, alegem un comportament sau acțiune, oferim și cerem date și informații. Apoi, ne mîhnim în urma evenimentelor și a oamenilor. Se spune că trăim într-o lume în care nu mai avem modele, repere. Greșit! Fiecare dintre noi e un model sau reper pentru alți cîțiva în fiecare zi, inclusiv pentru cei dragi de acasă. Fiecare dintre noi se întîlnește cu un model, cel puțin, în fiecare zi. Fiecare dintre noi citește zilnic despre un alt om, față de care dezvoltă admirație sau dispreț, deci găsește în acela un model de urmat sau de evitat, parțial sau total. Un personaj real din lumea noastră sau unul fictiv dintr-o poveste, vecinul, colegul, copilul prietenilor, fiecare dintre cei de care vorbim sau cu care interacționăm, pe lîngă care trecem zilnic prin oraș, toți sunt modele pentru noi. Fie ca în noul an să fim mai buni, să oferim ajutor și să primim, să căutăm modele în jurul nostru, în timp ce facem fapte bune care devin model pentru ceilalți! Să ne îngăduim unul cu celălalt, să ne subminăm mai puțin! Ideile de mai sus nu sunt suficiente ori necesare analizei termenului de discernămînt din lexicul juridic și psihiatric.