Anthony Hopkins era în trecere prin zonă, i-au plăcut turlele bisericii din campusul nostru, s-a oprit să ne viziteze și l-am rugat să stea de vorbă cu voi”. Asta le-a spus studenților decanul de la Thomas Aquinas College din California. Anthony Hopkins este nu numai un mare actor, ci și ceea ce se numește „a true elder” –un bătrân înțelept, un stâlp al societății. Acesta împarte, cu căldură și generozitate, din știința vieții sale, și o face cu o naturalețe care trezește smerenia în inima celor care îl ascultă. Iată câteva dintre gândurile pe care Sir Anthony Hopkins le-a împărtășit studenților, într-o zi atât de norocoasă pentru ei: „Viața mea nu-i treaba mea. E fatal să-ți faci planuri. Trebuie să ai o viziune despre viața ta, să știi ce să-ți dorești, să știi să speri. În rest, respectă bunul mers al vieții.” Să trăim la întâmplare? Nu. Ce spune Hopkins este să învățăm să navigăm folosindu-ne de direcția vântului, pentru că vântul are forță și nu bate la întâmplare. Și mai spune că există o rânduială, un fel de sistem nervos central al vieții, care ne depășește cunoașterea și înțelegerea, dar pe care îl putem accesa prin instinct și intuiție. Bine ar fi să nu ne limităm la ce reușim noi să cunoaștem, să înțelegem și să plănuim. Planurile te limitează la ce-ți poți tu imagina. Te pot abate de la viață. Plănuiește, dar nu bate în cuie. Nu iubi planul mai mult decât iubești viața. Viața știe să-ți ofere mult mai mult decât știi tu cere.  „Nu te fixa pe rezultate. Tu vezi-ți de treabă și lasă rezultatele să vină”. Cel mai adesea, destinația este doar un pretext pentru a face călătoria. În realitate, drumul este scopul.  Iar dacă ești atent la drum și știi să te bucuri de călătorie, s-ar putea să găsești că este înțelept să-ți schimbi direcția și să-ți alegi o altă destinație. Alteori, destinația rămâne neclară și te surprinde la final de drumuri, în moduri neașteptate, dar minunate. Tot ce ai trăit pe drum este un dar de suflet și de înțelepciune. „La vârsta la care îl poți juca pe Hamlet ești încă prea tânăr și prea imatur ca să-l joci pe Hamlet. Mult mai târziu vei avea experiența de viață și forța emoțională necesare pentru a-l înțelege pe Hamlet.” Fă mereu tot ce poți, înțelege limitele vârstei, ale etapei de viață în care te afli, și acceptă-le. Nu încerca să te convingi că le știi pe toate, că viața și meseria nu mai au secrete pentru tine, că ești atotputernic. Caută, descoperă, cere ajutor, inspiră-te, pune întrebări, ascultă.  În același timp, nu te speria de limitele vârstei. Nu te teme pentru că nu le știi pe toate, nu te da înapoi de la viață pentru că nu ai înțeles încă toate secretele, nu căuta să fii atotputernic. Trăiește autentic și asumat. Indiferent unde te-ai afla, întotdeauna există un drum înainte. „Actoria are o doză de pericol pentru că, dacă nu ești atent, poți să uiți cine ești. E o chestiune de ego. Trebuie să știi cine ești și ce faci. Tatăl meu, care era brutar, după ce a stat de vorbă cu Laurence Olivier, a spus: Ei bine, și el respiră tot aer, ca mine.” Oricând poți să uiți cine ești, mai ales dacă te lași măsurat după măsura altuia. Autenticitatea este o călătorie continuă, nu o destinație în care ajungi rapid și din care nu mai pleci. Dacă te simți în pericol să te rătăcești, caută bucuriile simple (o plimbare în natură, compania unui prieten drag, cântecul unei păsări, o carte bună, o operă de artă), pentru că orice manifestare de adevăr te va racorda implicit la ce este natural și firesc. „M-am găsit prin legătura cu oamenii – cea mai importantă sursă de echilibru pe care o poți avea.” Conexiunea cu oamenii, dacă este autentică, te va reconecta la tine însuți. Suntem făcuți pentru conexiune umană – așa trăim, așa reușim, așa inspirăm. Dr. Ned Hallowell discută despre cât de importantă este prezența fizică a oamenilor și atenția emoțională și intelectuală a acestora. Cercetările sale arată că, pentru majoritatea oamenilor, cele mai semnificative și intense experiențe de viață sunt atingerea obiectivelor și conexiunea umană. „Suntem mișcați de viață. Ne impresionează mereu prin simpla ei putere de a fi.” Viața este un șir nesfârșit de regenerare și înțelepciune. Un șir nesfârșit de speranță și de reziliență. Într-un fel sau altul, bucuria de a trăi își face loc. Din fericire, viața este peste tot și poate fi privită oriunde, în orice moment. Așa că, dacă te simți lipsit de inspirație sau de speranță, privește viața. Te va recalibra rapid. „De-a lungul vieții, pe măsură ce timpul trece, te schimbi. Dacă nu te schimbi, e ca și cum ai fi mort. Am înțeles, pe măsură ce anii treceau, și treceam și eu prin tot felul de schimbări - pentru că așa e în viață - că dacă ieși din ritm, dacă nu ții pasul cu schimbarea, e ca și cum ai muri. Serios. Te schimbi sau mori.” Se știe că nimic nu durează fără să se schimbe. Ceea ce mulți încă nu știu, însă, este că, în zilele noastre, mâine este deja azi, viitorul a sosit, iar de acum înainte va tot sosi atât de repede, încât va fi mereu prezent. Viitorul este acum. Dacă ai clipit când a venit, viitorul va trece pe lângă tine.  „Uneori nu trebuie să joci, peisajul o face pentru tine. Te lași pătruns de atmosferă și atât”. Anthony Hopkins a spus acest lucru gândindu-se la filmul