Nu mai este nicio supriză că milenialii (generația Y) sunt generația majoritară în lumea nouă a forței de muncă. Dar întrebarea care stă pe buzele tuturor este alta: vor fi ei capabili să conducă?

Până la 20 de ani, nu a avut pașaport, nu a părăsit România, pentru că regimul comunist nu permitea acest lucru, și nu vorbea engleza deloc. În acest context, faptul că a ajuns în eșaloanele cele mai înalte ale unor companii precum Coca-Cola sau Microsoft este, cu siguranţă, o realizare.

Antreprenoriatul este ceva cu care te naști sau care se învață? Din aceeași serie cu „Oul sau găina?”, este o întrebare recurentă în lumea antreprenoriatului și nu numai. În timp ce unele voci spun că spiritul antreprenorial este nativ, altele subliniază că, de fapt, necesită ani întregi de formare. Cum stau lucrurile de fapt?

Am regăsit de curând o poveste față de care abia acum am putut să rezonez. Povestea este despre Milton Erickson, un reputat terapeut – care atunci când era tânăr, a văzut un cal care rătăcea în curtea familiei sale. Calul nu avea nici un semn după care să fie recunoscut proprietarul. Erickson şi-a propus să ducă calul proprietarilor. În acest sens, l-a încălecat, l-a scos la drum şi l-a lăsat să îşi aleagă singur calea. El nu intervenea decât atunci când calul părăsea drumul pentru a paşte sau pentru a se plimba pe câmp. Calul în sfârşit a ajuns în curtea unor oameni, la câţiva kilometri distanţă. Oamenii aceia l-au întrebat pe Erickson “Cum ai ştiut că acest cal a plecat de aici şi că ne aparţine?" Erickson le-a răspuns “Eu nu am ştiut, calul a fost cel care a ştiut. Tot ce a trebuit să fac, a fost să îl ţin pe drum!”

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

Nu conducem de unii singuri. Conducem împreună cu alţi oameni. Zilele teoriei leadershipului făcut de „Marele Om” – teorie conform căreia un lider singuratic conduce masele din turnul său de fildeş – sunt de mult apuse. 

Leadershipul nu constă într-o funcţie, ci într-o poziţie pe care ţi-o câştigi. Nu degeaba marea majoritate a angajaților care părăsesc companiile, își părăsesc de fapt, șefii. Liderii nu au un privilegiu prin acest statut, cât au o obligaţie faţă de cei pe care îi îndrumă.

Un procent de 51% dintre cei peste 2.500 de manageri chestionați de Gallup pentru studiul „State of the American Manager: Analytics and Advice for Leaders” nu se mai implică în ceea ce au de făcut și nu-i mai interesează nici de jobul lor și nici de compania pentru care lucrează.

Își spun Hey, Mărie și organizează șezători (în variantă 2.0) în care au remixat un obicei străvechi care în 2014 răspunde la două nevoi universale: comunicare și comunitate.

Una dintre cele mai importante calități pe care orice lider trebuie să și-o dezvolte este aceea de a ști când să fie categoric în deciziile pe care le ia și când să facă un pas în spate și să se uite la întregul tablou înainte de a face o alegere, scrie celebrul antreprenor Richard Branson pe pagina lui de LinkedIn.

Ne place să credem asta despre noi, ne dorim să credem că am reuşit să fim lideri, visăm să devenim lideri în cazul în care suntem la început de drum, uneori chiar cu riscul de a sări, de a arde etape importante, care înseamnă experienţă, răbdare, puterea de a merge mai departe atunci când ai impresia că drumul este greu şi nu mai poţi, înseamnă puterea de a-i înţelege pe oameni, de a le fi alături şi de a-i face să ţi se alăture. Teddy Roosevelt spunea că „cel mai important ingredient din formula succesului este să ştii cum să lucrezi cu oamenii’’. 

Companiile din România au alocat bugete mai mari pentru programe de stress management, managementul conflictelor, leadership autentic și group coaching în primul semestru din 2015, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, potrivit HPDI, firmă ce furnizează soluții de leadership și dezvoltare a resurselor umane prin programe de training, coaching și teambuilding.

Unul dintre cei mai proeminenți speakeri în leadership din lume, Robin Sharma, revine la București pentru a susține seminarul „Best performance tactics for success”.

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

La firma de consultanţă în care a lucrat înainte, Karla Martin – acum directorul Google pentru strategia de afaceri globală – a văzut cum, de fiecare dată când firma câştiga un client important, unul dintre partenerii din firmă îi oferea altcuiva, în mod repetat, rolul principal în servirea clientului: unui bărbat alb care îi fusese subordonat Karlei într-un proiect pe care ea l-a condus şi care a adus firmei nişte reduceri de costuri masive. „Partenerul acela pur şi simplu nu a putut să-şi amintească faptul că a fost conducerea mea, munca mea – ajutată, bineînţeles, de oamenii din echipă şi de acel bărbat (o să-l numim Jim) – şi că eu fusesem cea care l-a angajat pe Jim şi l-a promovat, în timp ce conduceam proiectul”, spune ea. „Privindu-mă drept în ochi, el zicea: «De ce nu-l punem pe Jim să se ocupe de clientul acesta nou? A făcut o treabă aşa de minunată cu proiectul acela de reducere a costurilor». 

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp

Majoritatea oamenilor din lume consideră că efectele conflictului din Ucraina – marcat de luptele armate ce au loc în estul ţării între armata ucraineană şi separatiştii pro-ruşi susţinuţi de Moscova – reprezintă o catastrofă geopolitică şi umanitară. În fosta mea poziţie, de Managing Director al companiei Philip Morris din Ucraina, unde am lucrat din ianuarie 2012 şi până în februarie 2015, am fost forţat să văd situaţia drept o criză care ne punea în pericol oamenii, operaţiunile şi profitul. Atunci când protestele paşnice s-au transformat în ciocniri violente, iar confruntările şi luptele armate au devorat întreaga naţiune ucraineană, în compania noastră „a picat” orice regulă după care se desfăşurau în mod normal, până atunci, operaţiunile de afaceri. Fluxurile noastre de aprovizionare şi distribuţie au fost întârziate sau întrerupte; am pierdut teritorii de piaţă din cauza războiului şi a anexării de către Rusia a teritoriului aferent regiunii din peninsula Crimeea; am fost nevoiţi să gestionăm impactul mobilizării militare a unora dintre angajaţii noştri şi a trebuit să-i relocăm sau să-i redistribuim în alte puncte de lucru pe aproape 100 de angajaţi, împreună cu familiile lor. 

La sfârşitul şcolii îi găseşti mulgând vaca, sau făcându-şi de lucru la băcănie. Însă cu entuziasm, pentru că aşa arată examenele unui curs de leadership. Scopul programului este să afli ce doreşti să faci în viaţă. Chiar dacă asta înseamnă să renunţi la job.

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp

Aproape fiecare organizaţie de talie mondială ia în serios trainingul şi educaţia. Dar Navy SEALs merg cu mult dincolo de acest nivel. (Navy SEALs este denumirea dată membrilor forţelor speciale pentru operaţiuni de război din Marina SUA, care sunt instruiţi să opereze într-un mod neconvenţional în orice tip de mediu – pe apă, în aer sau pe teren – şi sunt supranumiţi SEALs de la acronimul provenit din denumirea acestor medii: Sea, Air, Land, la care se adaugă „s”-ul de la pluralul englezesc, nr.tr. ). Numai că dedicarea lor faţă de trainingul neîncetat şi neobosit şi faţă de pregătirea intensivă este ceva străin pentru majoritatea companiilor din întreaga lume. Atitudinea Navy SEALs este importantă pentru că atingerea nivelului de excelenţă impune mai mult decât dedicarea faţă de scopul de a obţine realizări doar în materie de educaţie.

Trainerul american Jim Bagnola vine în România în luna iunie și va suține sesiuni de training cu tema „Leadership Transformațional” în Timișoara, Cluj-Napoca și în București.

Ce înseamnă leadership pentru mine? Clar, conceptul însumează mai multe caracteristici, fiecare la fel de importantă. Din fericire, am avut ocazia de a trăi, studia și lucra în SUA și Europa alături de lideri care m-au inspirat. Prin prisma acestor experiențe pot spune că un lider remarcabil este acela care are o viață plină și poate face viața mai bună altora. Sunt devotați oamenilor din jur și își propun să aibă o influență pozitivă în comunitățile, organizațiile și societatea din care fac parte. Liderii adevărați sunt empatici, îi înțeleg pe cei din jurul lor și țin cont de particularitățile fiecăruia. Fără o conexiune la nivel uman, nu poți să fii cu adevărat lider. 

Nu este nici prima, nici ultima dată când spunem acest lucru: nu toți șefii sunt lideri, nu toți cei care ne conduc au și ascendentul moral și profesional s-o facă. Marii lideri se disting dintr-o masă inertă de manageri și directori de corporație. Ies în evidență pentru că posedă trăsăturile necesare care-i transformă din simpli executanți în oameni de viziune, din oameni care duc la bun sfârșit ce au început alții în personaje care pot vedea dincolo de ziua de mâine.

Nu toţi managerii au calităţile necesare ca să aibă succes. Pentru a avea rezultate bune trebuie să ştii să îţi motivezi echipa şi să le oferi celorlalţi cea mai bună imagine de sine posibilă. Un lider de succes ştie să asculte, dar şi să îşi exprime clar ideile. Ştie să fie sincer cu echipa lui, pentru că şi cea mai mică şi nevinovată minciună poate duce la pierderea credibilităţii. Iată zece atitudini care te vor transforma într-un manager de succes.