De ce fără umbrelă? Pentru că într-o economie bazată pe conexiunea dintre oameni reușești prin autenticitate, încredere, generozitate și dacă nu ți-e teamă de eșec. „E greu să-ți fie frică de eșec atunci când faci

„Simțul umorului face parte din arta leadershipului, asigură bună înțelegere între oameni și ne ajută să ducem lucrurile la bun sfârșit”, spunea Dwight D. Eisenhower

A devenit unul dintre cel mai frecvent citate principii de urmat în dezvoltarea profesională a managerilor: 70: 20: 10. „Sună” ca la manechine (celebrele măsuri 90-60-90 nu sunt un mit, dar nici nu sunt literă de lege…),dar urmează un „cod” al perfecțiunii axat pe alt domeniu desigur. 

Fraza a fost rostită de președintele american Donald Trump în timpul unei întâlniri tensionate cu liderii europeni la summitul G7 și i-a fost adresată cancelarului german Angela Merkel, scrie The Sun.

Atunci când discutăm despre acel gen de leadership care să aducă fiecărui angajat motivația și împlinirea personală maximă, vorbim despre ceva semi-inexistent în lume la ora actuală. Este acel gen de leadership care asigură deopotrivă libertate și constrângeri în mixul cel mai favorabil, relaționare și acțiune. Ceea ce observăm însă este un leadership masculin autoritar, majoritar la nivelul marilor companii sau celor mai mărunte. 

Investim din ce în ce mai puțin TIMP în relația cu celălalt. Tehnologia ne conectează, dar schimbă natura relațiilor noastre. Avem mai mulți „prieteni" ca oricând, dar nu avem legăturile afective pe care ni le dorim. Aceste probleme se înmulțesc pentru lideri. 

Liderul trebuie să fie un model de profesionalism, o sursă de inspiraţie pentru echipă şi un element de echilibru în momentele de incertitudine. Viaţa unui lider se desfăşoară "sub lupă". De la el se aşteaptă să fie mereu acolo, să insufle motivaţie, să stabilească repere şi să conducă întreaga echipă spre succes. Statutul de lider este extrem de râvnit, uneori uşor de atins, însă dificil de menţinut pe termen lung. Oare de ce?

Compasiunea a devenit din ce în ce mai recunoscută ca fiind un aspect fundamental al leadership-ului. Împreună cu smerenia și bunătatea, compasiunea creează un angrenaj care pune în centru valori umane perene, de care am uitat. Iar leadershipul autentic trebuie să se raporteze la aceste concepte umaniste care acum revin să salveze o lume în plină criză de identitate. Cum își asumă românii conceptul de compasiune? Cum se poate manifesta aceasta și cum se poate cultiva și deprinde ca atitudine de viață, dar și de leadership? Dar și care este diferența dintre compasiune și compătimire aflați din acest articol. 

Compasiunea a devenit din ce în ce mai recunoscută ca fiind un aspect fundamental al leadership-ului. Împreună cu smerenia și bunătatea, compasiunea creează o triadă care pune în centru valori umane perene, de care am uitat. Iar leadershipul autentic trebuie să se raporteze la aceste concepte umaniste care acum revin să salveze o lume în plină criză de identitate.

Raluca Kisescu a fost la Brand Minds și a luat notițe. Să luăm și noi notă!

Sunt multe povești care mă inspiră în practica mea de coaching și în viața de zi cu zi – multe mituri și basme vechi care au cartografiat într-un mod simplu experiența de dezvoltare umană. Una dintre aceste povești, din mitologia noastră, este cea a lui Harap-Alb. Eu nu am găsit surse care să plaseze în timp crearea acestei povești, însă putem descrie un „arhetip” (model original după care se fac toate copiile) de conducător. Din perspectiva aceasta, „Harap-Alb” este povestea multora dintre noi. Cum s-ar descurca oare acest erou în mediul organizațional complex și dinamic contemporan? În acest articol voi crea o perspectivă asupra leadershipului, inspirată de povestea lui Harap-Alb, în mediul actual.

"Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Învață în fiecare zi ca și cum ar fi prima", spune Mahatma Gandhi.

Succesul este al echipei, nu doar al liderului ei. Așa spune Patrick Lencioni – fondator şi preşedinte al companiei The Table Group, Inc., o firmă de consultanţă înfiinţată în 1997 în domeniul managementului şi axată, în principal, pe rezolvarea problemelor de muncă în echipă, leadership şi sănătate organizaţională. 

Să lucrezi în televiziune înseamnă adrenalină. Nimic nu e previzibil, sunt momente în care totul pare că e pe făgașul pe care l-ai gândit, pe care ți-l dorești și totul se schimbă cât ai clipi. Trebuie să îți placă această agitație, această nebunie frumoasă, trebuie să știi să te adaptezi de fiecare dată, să reacționezi mai repede decât provocarea pe care o întâmpini.

Femeile doresc să facă parte dintr-o comunitate, să simtă și să observe că nu sunt singure, să găsească inspirație din partea altor manageri, să facă networking și să obțină acces la lead-uri și la colaborări de afaceri.
Mai multe aflați din cea de-a treia parte și ultima a temei în serial “WOMANITY – Leadershipul viitorului“. 

Care sunt resorturile ce animă noua generație de femei-lider? Solidaritatea, autenticitatea, lobby-ul pentru politici publice și antreprenoriale, activarea intuiției în identificarea unor nișe de piață neexploatate până acum.
Mai multe aflați din cea de-a doua parte a temei în serial “WOMANITY – Leadershipul viitorului“.

Care este noua paradigmă a valorilor de leadership feminin ce răspund la provocările acestei perioade plină de schimbări și transformări în toate planurile?
Am invitat câteva doamne reprezentative pentru comunitățile de femei antreprenoare din România pentru a afla care sunt resorturile ce animă noua generație de femei-lider – solidaritatea, autenticitatea, lobby-ul pentru politici publice și antreprenoriale, activarea intuiției în identificarea unor nișe de piață neexploatate până acum.

"Nu mă asculţi?! Las' că pun eu biciul pe tine!" - de câte ori ai auzit aceste vorbe de la cineva care voia să îşi impună punctul de vedere şi să te determine să faci cum zice el sau ea? Ei bine, această tactică nu are niciodată efectul scontat. O spune un fost comandant al Navy SEAL -  forțele speciale ale Marinei SUA.

Liderii smeriți nu sunt, așa cum s-ar crede la prima vedere, servili, umili, cu o încredere de sine scăzută și o modestie care implică negarea propriei valori. Dimpotrivă. Știu exact care le este valoarea, dar nu o trâmbițează, știu care le este locul în organizație și care le este rostul în viața lor și a celorlalți. Iar responsabilitatea lor este să vadă omul din fiecare, să încurajeze autonomia și unicitatea celorlalți, creându-le acestora propriul sentiment de conștiință și responsabilitate. 

Indiferent că prezidezi o companie, conduci o echipă sau un antreprenoriat, oamenii aflați la vârf au un nivel de influență disproporționat.  Cei aflați sub puterea acestora de decizie caută să înțeleagă sau să bănuiască regulile organizaționale - ceea ce se permite și ceea ce nu se permite – obiceiurile – bune sau mai puțin bune – ale echipei.