În ultimul timp, parcă mai des ca oricând, dau peste conflicte: și în viața personală, și în cea profesională. Fie printre prieteni, fie ajung și eu parte din vreunul, fie în echipele cu care lucrez ca și coach, fie între coachee-ul cu care lucrez și propriul șef ș.a.m.d. Se pare că am o lecție de învățat în acest sens, de tot dau de ele. Așa că m-am pus serios pe treabă și iată ce concluzii am tras!

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Sunt o grămadă de motive pentru care cineva ar putea fi necajit la serviciu – începând de la cele personale (divorţ, boală, necazuri cu copiii) şi până la cele profesionale (un proiect care a eşuat, o evaluare proastă sau un coleg care îţi face zile amare). Dacă ne gândim la cât de mult timp petrecem la birou, pare inevitabil ca oamenii să fie uneori copleşiţi de emoţii când sunt la serviciu. Dar cum ar trebui să procedezi când tu eşti managerul şi vezi că unui angajat de-al tău îi curg lacrimile pe obraji? Ce ar trebui să faci cu un angajat care este tulburat de emoţiile dureroase prin care trece?

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Iată o lecţie de leadership: fii egoist. Fii foarte egoist. Dar pentru ca lecţia aceasta să fie eficientă, trebuie să înţelegem ce înseamnă egoismul. În mod obişnuit, este definit ca a fi preocupat excesiv sau exclusiv de tine însuţi. De exemplu, atunci când cineva aude despre un CEO că este descris ca fiind un om egoist, primul său gând ar putea fi: “CEO-ul acesta îşi maximizează recompensele financiare personale în detrimentul intereselor companiei”. Dacă într-adevăr aşa este, atunci este o situaţie regretabilă şi inacceptabilă.

Continuăm seria întrebărilor care ne pot influența, mai mult sau mai puțin, viața, depinzând de perioada în care ne aflăm: dacă suntem într-o zonă a căutărilor, vom vrea să ne așezăm un pic la marginea drumului nostru și să reflectăm asupra lor, dacă suntem atenți la ceea ce ni se întâmplă, vom conștientiza că întrebările sunt mai importante decât răspunsurile și că merită să ne acordăm timp, însă dacă vom ezita în a privi spre noi înșine, orice întrebare, cât de neimportantă la prima vedere, poate părea la un moment dat amenințatoare.

Cei mai mulți dintre noi petrecem 8 ore sau chiar mai mult în fiecare zi la serviciu. Aici ne transpunem emoțiile, gândurile, aspirațiile, stările, tot ceea ce suntem. Dacă nu ne simțim bine în spațiul profesional, iar impactul celor din jur asupra noastră ne influențează într-un mod negativ, acest lucru se vede în felul în care ne îndeplinim munca de zi cu zi. Unde vom găsi pasiunea pentru ceea ce facem dacă nu ne dăm seama că, în ceea ce facem, construim împreună?

Ce este emoţia? Nu ştiu. Dar ştiu câteva lucruri: Diverse emoţii au de-a face cu diferiţi hormoni (dopamină, oxitocină, adrenalină, cortizol, endorfină, etc.). Emoţiile apar odată cu stimulii exteriori sau interiori (stimuli receptaţi de simţuri). Traducerea acestor stimuli (un pericol, o promisiune de plăcere, etc.) de către creierul nostru determină secretarea hormonilor mai sus menţionaţi. Hormonii ajută la punerea corpului în starea cea mai potrivită ca reacţie la stimulul primit. Pericol – stare de fugă, luptă sau „shock freeze” - , plăcere – atragere, colaborare, etc. Această punere a corpului într-o stare potrivită nu exclude mintea. Gândurile cele mai potrivite acelei situaţii se nasc atunci în mintea ta. Un corp într-o astfel de stare trimite semne emoţionale corporale vizibile.

Biroul pe care tocmai îl cumpărasem avea un defect, peretele era ciuruit cu găuri date greşit pentru că foloseam o bormaşină pentru prima oară, biblioteca pe care o montasem cădea peste mine din cauza podelei înclinate, prietenul care trebuia să mă ajute cu montatul restului de mobilă avea o problemă urgentă şi trebuia să plece, iar eu eram negru de supărare că nici în ziua respectivă nu vom avea sediul gata. Doar ce închiriasem un spaţiu pentru birouri şi-mi doream foarte mult să-l văd gata.

Centrul de Dezvoltare Personală AmaneSer(România), cu sprijinul lui Jacques Salomé, creatorul metodei ESPERE®, în parteneriat cu Centrul ADRES (Franţa), organizează în perioada 28 februarie – 3 martie conferinţa „Construieşte o relaţie sănătoasă cu copilul tău” (28 februarie) și workshopul„Totul este limbaj. Ascultă! Cuvinte, emoţii, mesaje ale corpului, comportamente atipice”(2-3 martie).

Cu toții suntem ființe emoționale. Dintotdeauna, oamenii din toate colțurile lumii simt o gamă largă de emoții care îi limitează sau îi dezvoltă. Cum putem însă ști pe ce direcție ne înscriem fiecare dintre noi?

Leoaicele erau aşezate strategic, gata pentru atac... Leul tocmai despărţise ceata de Gnu. Iar noi priveam din maşinile de teren, pregătiţi să înţelegem şi mai bine de ce Africa, sălbăticia şi vegetaţia încăpăţânat decisă să reziste în soarele copleşitor te atrag să iei parte la o astfel de experienţă: safari în Tanzania.

©  2012 Harvard Business School Publishing Corp.

A fi capabil să îi ajuţi pe oameni să facă faţă emoţiilor este o abilitate de leadership esenţială, mai ales în momente de criză. Tonul pe care-l stabileşti poate efectiv să tempereze emoţiile negative sau să promoveze emoţiile benefice, precum şi să îmbunătăţească atmosfera de camaraderie, încrederea reciprocă şi performanţa echipei.

©  2012 Harvard Business School Publishing Corp.

Ai remarcat că, în cazul joburilor periculoase, şefii buni au, de regulă, relaţii profunde cu angajaţii lor? Fie că este vorba de un căpitan şi echipajul său de pe o navă ce pescuieşte crabi în Marea Bering, de un comandant de pluton şi soldaţii săi aflaţi în misiune în Afganistan sau de un maistru ce conduce o echipă de tăietori de copaci din pădure, oamenii care muncesc în condiţii de lucru periculoase simt că au nevoie să aibă încredere unii în alţii şi în şeful lor pentru a supravieţui.

© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

În timp ce scriu articolul acesta, stau într-o cameră de hotel cu soţia mea şi căţelul nostru. Nu am avut curent electric acasă – deci nici lumină, căldură sau apă caldă – de lunea trecută şi ni s-a spus că s-ar putea să dureze încă o săptămână sau chiar mai mult până vor reuşi să restabilească furnizarea de curent electric. Din cauză că temperatura scădea constant, am decis să ne mutăm de acasă într-un hotel şi am fost incredibil de norocoşi. Ne-am permis să plătim cazarea la hotel şi, cumva, am găsit o cameră liberă. Toate hotelurile de pe o rază de 50 de mile (80 km) sunt acum complet ocupate.

© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

“Sunt la capătul răbdării”, a spus Dan, şeful echipei de vânzări dintr-o firmă de servicii financiare. “Sunt atâtea oportunităţi aici – business-ul creşte, munca e interesantă, iar primele pe care urmează să le luăm în acest an ar trebui să fie foarte bune – dar oamenii nu fac decât să se plângă”. Când trecea pe holul firmei pe lângă angajaţii lui şi îi întreba cum merge treaba, ei răspundeau cu un comentariu critic despre un client sau o bombăneală despre cât de multe au de făcut. “Cum pot să inversez negativismul de care sunt pătrunşi oamenii din echipa mea?”, m-a întrebat Dan.

La opt ani asculta Carlos Gardel, Edith Piaf şi Maria Tănase. A făcut o şcoală de muzică, dar părinţii au sfătuit-o să urmeze o carieră mai sigură. Femeia a avut curajul să renunţe la jobul din bancă, chiar dacă acesta îi asigura un statut destul de confortabil în societate, ca să-şi trăiască visul de a cânta. Succesul nu s-a lăsat prea mult aşteptat şi acum are destule concerte în cluburile din Capitală. Este vorba despre Izabela Barbu. 

Cea mai recentă carte pe care am citit-o este "Emotional Equations" a lui Chip Conley. Cartea a fost modalitatea prin care Conley a readus sensul în viața sa într-o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere emoțional.

Am dat, de curând, peste o statistică tulburătoare: în fiecare zi luăm, în medie, 217 decizii legate de alimentaţia noastră. Atunci mai e vreo surpriză că facem alegeri atât de proaste în privinţa a ceea ce mâncăm?

Oana Pellea,  una dintre cele mai talentate şi apreciate actriţe din România, a ţinut, recent, un discurs în cadrul conferinţei „Logica Emoţiilor”, organizată de Exec-Edu şi În Vestiar, despre cât este de important să avem puterea să ne acceptăm emoţiile pe care le trăim, să ni le asumăm şi să le „purtăm” cu noi pretutindeni. Ascunderea emoţiilor nu face decât să le permitem acestora să se localizeze în interiorul nostru.

Tocmai m-am întors de la un eveniment de echipă organizat în afara companiei mele, The Energy Project. Aşa cum am convenit, l-am rugat apoi pe fiecare dintre angajaţii noştri să ia o mică pauză şi să spună care este, din tot ceea ce a realizat în ultimul an, lucrul de care se simte cel mai mândru.

In decurs de mai bine de un an am adunat povesti diverse despre oameni, calatorii, am experimentat situatii de viata la fel de diverse, am inteles cit de importante sunt gandurile si emotiile si mai ales cum pot crea o varianta mai buna a celei care sunt.