Sistemul public de pensii din România se află într-o situație de risc crescut, este supus unor presiuni tot mai mari din cauza îmbătrânirii populației, emigrației forței de muncă, muncii informale și deficitului structural al fondului de pensii, avertizează specialiștii Romanian Economic Monitor (RoEM) din cadrul FSEGA – Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.

Presiuni demografice

Sistemul public de pensii funcționează pe modelul „pay as you go”, unde generația activă susține financiar pensionarii curenți. Însă schimbările demografice și presiunile bugetare fac ca echilibrul să fie tot mai greu de menținut. În 2022, România avea aproximativ 5 milioane de pensionari și 5,3 milioane de angajați, dar proiecțiile indică scăderea numărului de salariați la 4,2 milioane până în 2070, în timp ce numărul pensionarilor se va reduce la 3,96 milioane, pe fondul creșterii vârstei de pensionare.

Raportul de dependență a sistemului de pensii – numărul pensionarilor raportat la angajați – va crește de la 65% în 2022 la 86% în 2050, o să rămână ridicat chiar și în 2070 (71%). Aceasta înseamnă că fiecare angajat va trebui să susțină tot mai mulți pensionari și să amplifice presiunea asupra bugetului de stat.

Reformele din 2023 și limitele lor

Reforma pensiilor din 2023 a introdus indexare automată, recalcularea drepturilor pe baza punctajului și egalizarea vârstei de pensionare pentru femei și bărbați (65 de ani până în 2035). Cu toate acestea, economia românească se confruntă cu un deficit structural al fondului de pensii, care se va dubla până în 2047, înainte să înceapă o reducere graduală după 2070.

Pensiile speciale rămân o provocare: deși privilegiile au fost reduse, anumite categorii (militari, magistrați, funcționari) beneficiază în continuare de pensii mari și anticipate, ceea ce afectează echitatea și sustenabilitatea sistemului.

Rolul pensiilor private

Pilonul II obligatoriu și Pilonul III facultativ reprezintă instrumente pentru reducerea presiunii asupra sistemului public. În prezent, peste 8 milioane de români contribuie la Pilonul II, iar activele totale ale fondurilor private se ridică la 166,2 miliarde lei. Totuși, contribuțiile sunt insuficiente pentru compensarea integrală a pensiilor publice, iar reticența populației, volatilitatea piețelor și nivelul scăzut al educației financiare limitează impactul acestor piloni.

Durata medie a carierei o să crească de la 35,4 ani în 2022 la 39 de ani în 2070, în timp ce perioada de viață post-pensionare va urca de la 18,3 ani la 24,6 ani, pe fondul creșterii speranței de viață. Rata de înlocuire a pensiilor publice – raportul dintre ultima pensie și ultimul salariu – va scădea de la 36% la 24%, ceea ce ar putea însemna că un pensionar va primi în medie doar un sfert din salariul său final.

Mai mult, peste 16% dintre românii de peste 65 de ani sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, una dintre cele mai ridicate rate din UE.

Recomandări pentru viitor

Specialiștii RoEM-UBB FSEGA recomandă adoptarea unor politici coerente pentru consolidarea sustenabilității sistemului:

  1. Creșterea ratei de ocupare și stimularea angajării la vârste mature.

  2. Combaterea muncii informale și reducerea evaziunii fiscale.

  3. Reforma pensiilor speciale și transformarea lor într-un sistem contributiv.

  4. Promovarea educației financiare și stimularea economisirii private.

  5. Eficientizarea administrării prin digitalizare și audituri periodice.