Orice companie își dorește ca oamenii noi să înțeleagă repede cine este, ce valori are și cum funcționează echipa. Totuși, pe măsură ce noii colegi se integrează, aceștia pot descoperi nuanțe pe care nicio prezentare nu le poate surprinde complet. Diferențele dintre cultura „oficială” și cea trăită nu sunt neapărat semne de incoerență, ci momente firești de ajustare între așteptări și realitate.
De ce apar diferențele
Oricât de clar ar fi mesajul din onboarding, cultura reală prinde contur abia în ritmul zilnic al echipei. Modul în care oamenii colaborează, felul în care se iau deciziile, cum se discută greșelile, toate acestea definesc cultura trăită.
De obicei, discrepanțele nu vin din contradicții, ci din interpretări diferite ale acelorași valori.
Semne care merită observate
Un indiciu simplu este limbajul: dacă oamenii folosesc alte expresii sau priorități decât cele comunicate inițial, înseamnă că realitatea de lucru are propriul ritm. La fel, dacă un nou angajat spune „aici lucrurile se fac altfel decât mi s-a spus”, e o invitație la conversație, nu la corecție.
Diferențele pot arăta zone unde cultura s-a maturizat sau unde procesele nu mai reflectă valorile actuale.
Cum gestionează liderii decalajul
Primul pas este ascultarea. Feedbackul de la noii membri oferă o perspectivă proaspătă asupra culturii reale. În loc de întrebarea „cum ți s-a părut onboardingul?”, o formulare mai utilă este „ce ți s-a părut diferit după primele săptămâni?”. Răspunsurile ajută la ajustarea tonului, a mesajului și a proceselor interne.
Apoi, e important ca liderii să decidă ce anume trebuie aliniat: comunicarea, procedurile sau chiar modul în care sunt recunoscute meritele. Scopul nu e uniformizarea, ci claritatea, pentru ca oamenii să simtă că promisiunea din primele zile se regăsește, natural, în modul de lucru.
