Care este secretul unui trai  longeviv și calitativ? Un mod  de viață sportiv, în care să  ne păstrăm corpul sănătos?  Anumite diete alimentare  care să ofere organismului  nostru un surplus de energie?  Sau reîntoarcerea la studiu,  pentru a-i servi creierului  un stimulent la o vârstă mai  înaintată? Rețeta unui trai mai  lung se află ascunsă în creierul  nostru, după cum arată cele  mai multe cercetări efectuate în  domeniu. Și totuși, o operație  estetică pentru creier este o  măsură extremă și imposibilă.

Într-o descoperire majoră pentru  înțelegerea modului în care creierul  controlează îmbătrânirea, oamenii de știință  au reușit să accelereze și să încetinească  procesul de îmbătrânire la șoareci,  perturbând volumul de celule stem neuronale  găsite în hipotalamus. Faptul că oamenii de știință sunt preocupați  de găsirea unui mecanism pentru încetinirea  îmbătrânirii nu ar trebui să ne mire. Căutarea  tinereții veșnice este forța motrice a multor  povești și legende din întreaga lume. Pentru  unii, nemurirea a fost un deziderat dincolo  de ficțiune: căutările alchimiștilor au fost,  însă, în zadar, întrucât nu avem încă niciun  elixir al vieții veșnice la dispoziția noastră. FITNESS PENTRU CORP Dar în loc să așteptăm ca o poțiune magică  să ne fie vândută în schimbul obținerii  nemuririi sau a unei vieți fără bătrânețe,  am putea încerca să înțelegem ce se întâmplă  de fapt cu corpurile și creierele noastre de-a  lungul anilor, pe măsură ce îmbătrânim. Așa cum explică Dr. Anne Pleșuvescu,  Senior Trainer&Coach, dacă ne uităm la  nenumăratele exemple din jur de oameni  de 50+ care arată de 30 de ani, putem spune  că, fără doar și poate, menținerea unui  corp tonifiat și în formă este o rețetă pentru  tinerețe fără bătrânețe. Asta, deoarece un  corp sănătos înseamnă și o minte sănătoasă,  iar activitatea fizică susținută pare a fi cea  mai bună soluție pentru a avea o viață foarte  bună, lungă și fericită. „Din păcate, indiferent de câtă activitate  fizică am face, nu putem opri procesul  degenerativ al corpului nostru și, până acum,  nimeni nu a reușit să ocolească moartea”,  continuă Anne Pleșuvescu. De ce? E foarte simplu. Deoarece începem  să îmbătrânim din momentul în care ne  naștem. Corpul nostru este format din  trilioane de celule. În fiecare moment acestea  se sting, dar celulele moarte sunt înlocuite cu altele noi instantaneu. Dar acest proces  de replicare are defectele sale. Din păcate, nu  există nicio pastilă-minune sau elixir care  să oprească replicarea cromozomilor fără a  lăsa daune fatale organismului nostru. Dar,  în timp ce nu putem opri îmbătrânirea, o  putem totuși încetini. Activitățile fizice creează și mențin un  corp în stare bună și aceleași acțiuni îl pot  menține mai tânăr pentru câteva decenii.  Dar activitatea fizică nu poate fi singurul  instrument folosit pentru a avea o viață cât  mai lungă, fericită și sănătoasă. „În societățile  moderne în care trăim, antrenamentul fizic  a intrat foarte mult în atenția oamenilor.  Acesta este un lucru bun, însă a ne baza doar  pe sport ca unic instrument în economia  sănătății noastre poate fi o greșeală mare”,  spune Anne Pleșuvescu. MÂNCARE PENTRU CREIER De aceea, ceea ce mâncăm, stilul nostru  de viață, mediul în care trăim, expunerea  noastră la soare, toate acestea și multe altele  influențează procesul de îmbătrânire. De  exemplu, dacă dieta unei persoane constă  numai din hamburgeri, fără fructe și legume,  corpul acesteia va îmbătrâni mai rapid. Cât de importantă este alimentația?  Cercetătoarea Suzana Herculano-Houzel  a prezentat, în cadrul TEDGlobal 2013, un  studiu făcut pe creierul rozătoarelor și pe  cel al primatelor. Concluzia ei este că în  cazul oamenilor, ca și al primatelor, pentru  ca creierul să funcționeze la cote maxime  este nevoie de o cantitate mare de energie.  Mai precis, dacă oamenii ar funcționa exact  ca maimuțele, ar trebui să mănânce timp de 9 ore pe zi pentru numărul de neuroni pe care  îi au. Cum se explică, totuși, faptul că ne sunt  necesare trei sau chiar mai puține mese pe zi?  Cercetătoarea spune că explicația este foarte  simplă: gătitul mâncării a permis ca digestia  din corpul nostru să fie ajutată de pre-digestia  alimentelor prin preparare termică. EMOȚII PENTRU MINTE Dar dincolo de modul în care ne hrănim creierul  cu energie, acesta operează cu inputurile pe care i le  dăm, după cum completează Anne Pleșuvescu. Mai  exact, dacă softul gândurilor noastre îi vor transmite  în permanență input de tipul frică, anxietate, depresie  și nemulțumire, el va înțelege că lucrurile nu merg și  va bate în retragere, adică va începe să îmbătrânească. Specialistul oferă o imagine metaforă pentru a  înțelege cele spuse mai sus: imaginați-vă un oraș sub  asediu; ce fac locuitorii din el? Se gândesc cum să își  trimită copiii la școală, ce să gătească la cină, cum să  facă dragoste cu partenerii lor, sau se pregătesc intens  să se apere de cei care îi cotropesc? Același lucru se întâmplă și în creierul nostru când  trăim emoții de tip frică, furie, anxietate și depresie.  Creierul nostru înțelege că este în pericol, iar această  informație este transmisă în întreg corpul pregătindu-ne  pentru starea de fugă-luptă sau îngheț, adică orice  altceva decât regenerare sau producție de noi celule. Prin urmare, deși nu există operații estetice pentru  creier, una dintre cele mai importante funcții ale  creierului nostru este neuroplasticitatea. „Aceasta  înseamnă că masa neuronală din creierul nostru  este capabilă să își schimbe singură arhitectura în  funcție de ceea ce  gândim”, spune Anne  Pleșuvescu. Ne putem închipui un  calculator capabil să își  schimbe componenta  hard în funcție de  programele soft pe care  le rulează. În plus, acest  calculator, care este  creierul nostru, are  capacitatea de a decide  singur softul pe care îl  rulează. Din păcate, puțini dintre noi folosim funcția  de a decide softul sub care creierul nostru operează.  Cu alte cuvinte, nu trăim în conștiința minții noastre,  suntem mai degrabă operați de propriile sisteme  de operare care, de multe ori, funcționeză aberant  generându-ne stări mentale negative, distructive și  autodistructive. Operația estetică pentru creier ar fi,  în opinia Annei Pleșuvescu, activarea conștiinței de  sine, adică a capacității de gestionare a gândurilor și  stărilor emoționale sub care operăm și direcționarea  lor spre o zonă orientată spre sănătate și viață. NEUROPLASTICITATEA De exemplu, în sprijinul ideii de neuroplasticitate vin cercetările  care arată că oamenii care încep un proces activ de dezvoltare  personală vor înregistra, după o perioadă de șase luni, o creștere  a părții stângi a masei neuronale din cortexul prefrontal care  se ocupă cu gestionarea emoțiilor. De asemenea, oamenii care  practică exercițiul meditației încep să își crească masa neuronală  din cortexul prefrontal. Ce rol are învățarea continuă în acest context? „Învățarea continuă  înseamnă antrenarea continuă a neuroplasticității. A învăța, mai  ales lucruri noi, înseamnă să te duci la școala de fitness pentru  creier, să dezvolți mușchiul minții. Învățarea generează ușurință  în învățare”, mai spune Anne Pleșuvescu. Ne putem închipui creierul ca pe o plastilină, care devine mai  ușor de prelucrat pe măsură ce lucrezi cu ea, deoarece devine mai  moale. Așa se întâmplă și cu creierul, cu cât învățăm, cu atât vom  învăța mai ușor. Astfel, a îmbătrâni activ înseamnă să îmbătrânești antrenând  mușchiul minții, adică având grijă de minte, dezvoltând-o, curățind-o  și îngrijind-o la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, ca pe corp. Închipuiți-vă mintea ca o sferă în care se află amestecate bile albe  și bile negre. Bilele albe sunt gândurile și emoțiile noastre pozitive,  iar cele negre, gândurile și emoțiile noastre negative: furie, frică,  anxietate, depresie. Numărul de bile este fix. Dacă vrem ca sfera  minții noastre să conțină în majoritate bile albe, trebuie ca, pur și  simplu, să le transformăm pe cele negre în albe. De aceea, se  spune că acolo unde este multă răbdare nu mai e loc de furie;  unde există iubire necondiționată și iertare nu este loc de ură. INEVITABILUL TIMP În concluzie, am putea spune că dacă medităm, facem sport, ne  ducem la psiholog, eliminăm aspectele generatoare de stres din  viața noastră, mergem frecvent la controale medicale și mâncăm  sănătos avem șanse să trăim veșnic. „Este evident că în ultimi ani  speranța de viață a crescut, dar moartea rămâne o certitudine și  sunt slabe șanse să reușim să scăpăm de ea în viitorul apropiat  sau îndepărtat. Oricât am încerca să ne programăm că suntem  nemuritori, în această formă umană o să încheiem socotelile  odată și odată”, completează Anne Pleșuvescu. Și atunci? Dacă nu putem da timpul înapoi sau dacă nu îl  putem opri, poate îl putem înțelege și accepta. Una din explicațiile  psihologice obișnuite din spatele sentimentului nostru de timp  care se mișcă mai repede cu vârsta este că, cu cât informațiile  perceptive din jurul nostru sunt mai familiare, cu atât suntem mai  puțin atenți. Copiii, de exemplu, percep constant evenimente și  medii noi, folosind puterea creierului semnificativ mai mult pentru  a procesa informațiile de zi cu zi. Pe măsură ce înaintăm în vârstă,  noutatea realității noastre se încetinește, lăsându-ne cu sentimentul  că timpul trece mai rapid.
Articol preluat din numărul 261 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.