Patrick Dinu, Ana Bărbosu și alți tineri sportivi români de top demonstrează că pot face performanță și dacă prioritizează studiile, demontând mitul că sportul de elită nu poate fi combinat cu educația de top.

Școala a fost mereu importantă pentru înotătorul Patrick Dinu. Ca să ajungă la 8.30 la Cambridge School of Constanța, mergea la antrenamentul de înot de la 6 la 8, iar după ore avea al doilea antrenament. Din toamna trecută, e student la Universitatea Princeton din SUA, unde a primit o bursă academică totală și unde continuă să înoate pentru echipa facultății. A învățat mult pentru examenele de admitere – la biologie, chimie și matematică –, dar de la antrenamente a lipsit rar, spune antrenorul său, Răzvan Florea.

„A învățat nu mult, foarte mult. Dar Patrick e un băiat foarte ordonat. Timpul liber îl folosește pentru antrenamente, pentru odihnă și pentru lecții, nu lasă nimic la voia întâmplării”.

Foto: Patrick Dinu / Federația Română de Natație și Pentatlon Modern

Medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din 2004 de la Atena, Florea crede că școala ar trebui să fie prioritară pentru oricine și l-a sfătuit pe elevul său să urmeze acest drum, „pentru că e un copil deosebit”. „Și e o oportunitate, vrea să devină medic și cred că este cel mai bun scenariu pentru el să meargă acolo”.

Unul dintre cei mai talentați înotători din generația sa, campion european și mondial de juniori cu ștafeta în 2022, Patrick Dinu dovedește astfel că se poate face performanță și dacă prioritizezi studiile, un exemplu important într-un context local în care mulți sportivi simt presiunea de a alege între studii și sportul de performanță, iar cei mai mulți renunță la sport fie la 14, fie la 18 ani.

E o alegere care n-ar trebui însă să existe, spune fostul baschetbalist Virgil Stănescu, care a fondat un sistem-suport prin care ajută tineri sportivi să-și construiască o carieră în sport fără să neglijeze educația. A avut și el un diriginte care i-a spus că e bun la baschet și poate ar trebui să se axeze pe asta, dar, având doi părinți ingineri, n-a pus niciodată școala pe locul doi. Când a avut ocazia să plece în SUA cu o bursă sportivă, n-a stat pe gânduri și spune că experiența de acolo l-a schimbat. „Educația formală te face să înțelegi mai bine prin ce treci. Am învățat să privesc altfel la deciziile pe care le iau, la viitorul pe care mi-l aștern singur.” Prin GO Scholarship, le oferă tinerilor susținerea multidisciplinară de care au nevoie pentru a performa nu doar pe terenul de sport, ci și dincolo de el.

E important pentru sportivi să aibă un plan B, pentru că o carieră în sport e imprevizibilă. Se încheie la vârsta la care alții abia își încep drumul profesional, există oricând riscul unei accidentări, și nu toate sporturile sunt la fel de populare și marketabile încât să ofere un nivel financiar sustenabil. Însă felul în care e gândit sportul de performanță în România nu încurajează, de cele mai multe ori, parcurgerea unui drum academic în paralel cu cel sportiv, decât prin eforturi individuale, astfel că liceul sportiv și Facultatea de Educație Fizică sunt deseori cele mai la îndemână opțiuni.

Liceul sportiv, spune însă Stănescu, care a studiat management în SUA, apoi a făcut două masterate, n-ar trebui să fie o opțiune decât pentru cei care au o vocație pentru sport și vor să devină instructori sportivi. „Nu înseamnă că, dacă faci sport, trebuie să te duci la liceul sportiv, sau că vei rămâne în sport; poate devii arhitect, poate devii manager, poate devii medic. Îți limitează accesul la alt tip de profesie”.

Pentru gimnasta Ana Maria Bărbosu, Facultatea de Educație Fizică nu a fost o opțiune care s-o mulțumească. Își dorea să studieze dreptul, dar nu a simțit că mediul sportiv din România, cu strictețea programului de antrenamente, ar fi ajutat-o, așa că a aplicat și ea la o bursă sportivă în SUA, iar din această toamnă e studentă la Stanford University.

„Îmi doresc să fac altceva, să am un viitor complet separat de sport când nu o să mai fiu în stare să practic gimnastica. Și Facultatea de Drept nu este o facultate care să-ți dea flexibilitate să faci extrem de multe lucruri pe lângă, să merg în fiecare zi la antrenamente și la facultate, și toată programa pe care trebuie să o învăț”, a povestit într-un interviu pentru Vorbitorincii.

Foto: ID 331156046 ©  LCVA | Dreamstime.com

„Îmi este foarte greu să cred că există posibilitatea să le combin pe amândouă, în momentul în care în România nu s-a mai întâmplat ca o gimnastă să facă și altă facultate decât cea de sport. Dar în afară există atâtea gimnaste care au mers la colegiu, au continuat cu gimnastica de colegiu, în cadrul unei facultăți, și au avut o carieră formată complet diferit, nu în sport sau gimnastică, ci în medicină, drept, economie.”

Mulți sportivi internaționali urmează cursuri universitare și chiar postuniversitare în paralel cu programele de antrenamente și competiții. Atleta Gabby Thomas, triplă campioană olimpică, a studiat neurobiologie la Harvard, apoi a făcut un masterat în sănătate globală și epidemiologie. Hugues Fabrice Zango, deținătorul recordului mondial la triplusalt în sală și primul medaliat olimpic din Burkina Faso, a obținut un doctorat în inginerie electrică, iar exemplele sunt nenumărate.

Medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, Ana e prima gimnastă crescută în România care face acest pas. (Colega ei de lot olimpic, Lilia Cosman, va studia și ea la Michigan State University, dar Lilia e născută în SUA și are părinți români.) Alegerea ei arată curaj, o gândire orientată spre viitor și dorința de-a cunoaște lumea dincolo de sala de antrenamente în care și-a petrecut mare parte din copilărie și adolescență, și poate schimba felul în care e privit drumul spre performanță în România, mai ales într-un sport obișnuit să țină gimnastele în cantonament 11 luni pe an.

Pe lângă aspectul educațional, astfel de burse le oferă sportivilor șansa de a face parte din programe sportive cu tradiție, cu infrastructură și campusuri spectaculoase, să lucreze cu antrenori cu experiență și să se antreneze alături de alți sportivi de nivel înalt. Tot mai mulți tineri din România iau în considerare acest drum, fie că fac înot, canotaj, polo sau scrimă, dar Ana Bărbosu e poate cea mai cunoscută dintre ei, astfel că exemplul pe care îl va oferi poate fi important.

„Acest succes nu este doar al Anei, ci și al sportului românesc și, sperăm din tot sufletul, să devină un «proof of concept»”, spune Cosmin Coteț, cofondator al Crazy Rich Athletes, o organizație nonprofit fondată de foști sportivi profesioniști care ajută sportivii români să aplice pentru burse sportive la universități din străinătate.

„Ana are o șansă unică să facă un impact seismic în sportul românesc de mare performanță, să deschidă drumuri și totodată să distrugă mitul că sportul de elită nu poate fi combinat cu educația de top. Deși există sportivi medaliați olimpici din multe alte țări care au realizat acest echilibru dificil, Ana ar fi prima din România care ar reuși să facă acest pas – mai ales cu o prestație solidă la Jocurile Olimpice din Los Angeles, în 2028.”

Sportul te învață multe lecții valoroase, dar educația formală e și ea un element de bază pentru succesul sportiv, crede Virgil Stănescu: „Contează mult și pe teren educația ta formală, contează în deciziile pe care le iei, în felul în care te adaptezi, în care înțelegi lucrurile, în care reacționezi și ești prezent.”

La rândul lor, experiențele de pe teren aduc valoare și în viața academică, așa cum a demonstrat antrenorul Tommy Amaker, care a construit o echipă de baschet de succes la Harvard, un colegiu care nu punea preț pe victoriile sportive înaintea numirii sale ca antrenor. Amaker a arătat că performanțele academice și cele sportive nu sunt incompatibile, că sportul nu trebuie izolat de alte materii și că baschetul încorporează un sistem mai larg de învățare, care le oferă studențilorjucători instrumente utile în echipele din care vor face parte în viitor, indiferent de meseriile alese.

Autor: Andreea Giuclea - reporter sportiv și autoarea newsletterului bilunar Povești din Sport. A scris o carte despre sportivi care nu renunță, Neînvinșii, și corespondențe de la Jocurile Olimpice și alte competiții internaționale.