Turneele dedicate muzicii clasice pe care le-am început încă din 2006 au schimbat percepții și au creat gusturi noi.
De unde vine inspirația în găsirea de noi formule care să atragă publicul larg, nu doar pe cel de nișă? Idei pentru viitoare turnee, cu programe care mai de care mai îndrăznețe, am pentru mai multe vieți de acum înainte! Turneele Stradivarius sunt oportunitatea ideală pentru a pune în practică toate ideile trăznite, toate fanteziile care-mi trec prin cap. Arareori am ocazia de a concepe de la A la Z un spectacol, așa că acest privilegiu trebuie fructificat în fiecare an. De fapt, atunci când concep un viitor concert sau spectacol, nici nu îmi propun să îl fac în așa fel încât să atragă cât mai mulți oameni, pentru că aș fi alunecat atunci către programe din ce în ce mai facile. Simt că publicul român își dorește să fie provocat, să fie scos din zona lui de confort. Și cred că programele muzicale pe care le-am propus începând cu 2011 au cultivat și au răspuns foarte bine acestei dorințe, poate neconștientizate. Cu siguranță, suntem martorii unor schimbări importante de sensibilitate, de deschidere către nou. Turneele dedicate muzicii clasice pe care le-am început încă din 2006 au schimbat percepții și au creat gusturi noi. Sunteți mai mereu implicat în campanii sociale. Care e misiunea socială a lui Alexandru Tomescu? Implicarea în campanii sociale sau umanitare face parte din normalitatea vieții mele de zi cu zi. Beethoven a spus că muzica îi face pe oameni mai buni. Asta încerc să verific la toate concertele puse în slujba acestor cauze: reușește muzica să ne facă mai buni, mai empatici, mai receptivi la nevoile celor aflați în dificultate? Succesul campaniilor de până acum mă îmboldește să merg mai departe și îndrăznesc să sper că muzica chiar are puterea de a produce schimbări majore în oameni, în societate. Este nevoie de perseverență și de convingerea că aceasta este calea de urmat. Eu așa simt.Dacă românii ar asculta mai mult muzica lui Bach, poate am avea cu toții puterea și curajul să ridicăm ochii din pământ.
Cum vă primesc spectatorii din diaspora? Întotdeauna am fost primit cu foarte multă bucurie și emoție. Recent am avut două concerte extrem de importante în Anglia, împreună cu Filarmonica Regală din Londra, organizate de Institutul Cultural Român, cu ocazia președinției românești a Uniunii Europene. Evident, o răspundere uriașă, depășită însă de bucuria de a cânta alături de acești muzicieni extraordinari. Toată lumea s-a mobilizat și s-a organizat impecabil. A fost necesar mai bine de un an de pregătiri pentru acest moment încheiat cu un mare succes. Am fost foarte mișcat să primesc un mesaj personal de felicitare chiar de la doamna Liliana Țuroiu, președintele ICR, care spune că „Este o mare bucurie pentru echipa Institutului Cultural Român să susţină prezenţa lui Alexandru Tomescu pe marile scene ale lumii, alături de orchestre şi artişti de prestigiu. Un moment excepţional a fost, în aceste zile, la Londra, unde foarte apreciatul nostru violonist a strălucit din nou şi a încântat exigentul public britanic, performând alături de celebra Royal Philarmonic Orchestra”. Care e muzica ce s-ar potrivi cel mai bine la actuală criză în care se află țara noastră? Ar fi interesantă într-adevăr o abordare muzicală a situației de la noi; cred că cea mai potrivită ar fi muzica lui Bach, ea e singura care ne poate reda legătura cu spiritualitatea, cu sferele înalte ale existenței. Am avea atunci cu toții puterea și curajul să ridicăm ochii din pământ. Care e muzica ce ar descrie cel mai bine viața dvs? De când am devenit tată, muzica mea preferată e cea pe care o cântă fetița noastră. S-a atașat foarte mult de cântecele și colindele de Crăciun și le cântăm împreună chiar și acum, când - cel puțin calendaristic - vara bate la ușă. În lumea asta plină de kitsch și zgomot, cum vă păstrați autentic? Cred că stă în puterea fiecăruia dintre noi să-și păstreze reperele estetice și spirituale. Muzica, arta, frumosul în general ne pot deschide ochii către lucrurile care contează cu adevărat în viață. Și dintr-o dată totul va fi mult mai simplu și mai clar. De multe ori, în goana după tehnologie sau după viteză, pierdem din vedere exact această dimensiune umană a existenței noastre, această dimensiune culturală și spirituală. Busola mea a fost și este muzica.Atunci când călătorești mult viața ta se simplifică, se esențializează. Ajungi să îți construiești un cadru familiar și relaxant din doar câteva obiecte care te însoțesc mereu.
Practic, sunteți mai mereu pe drumuri. Nomadismul e nouă paradigmă a profesioniștilor din toate domeniile. Cum e viața personală a unui artist în această formulă? De când eram mic visam să călătoresc mult, foarte mult. Iată că viața de concertist îmi oferă din plin această dimensiune de nomad, de rătăcitor printre săli de concert, oameni, muzici... Atunci când călătorești mult viața ta se simplifică, se esențializează. Ajungi să îți construiești un cadru familiar și relaxant din doar câteva obiecte care te însoțesc mereu. Avem nevoie de fapt de atât de puține lucruri pentru a fi fericiți și împliniți. Mă consider foarte norocos pentru că soția mea a înțeles încă de la început care este „fișa postului” meu și m-a sprijinit în mod constant, mai ales în perioadele dificile din turnee. Sunteți acum omul de care ați fi avut nevoie când erați tânăr? Ce i-ar spune adultul de acum tânărului aspirant de acum 20 de ani, să zicem? Cine nu și-ar dori să aibă la 20 de ani mintea de la 43? Pe de altă parte, fiecare întâmplare, fiecare întâlnire din viață își are rostul ei. Suntem obișnuiți astăzi să rezolvăm multe pe fast-forward, însă anumite lucruri au nevoie de o creștere organică, care se petrece încetul cu încetul, cu trudă. Evident, aș avea multe de spus celui care eram la 20 de ani. În același timp, o tinerețe cu o gândire prea matură ar fi cam plicticoasă, nu? Fiecare lucru trebuie trăit, împlinit la momentul potrivit. Așa că nu regret nimic, vorba cântecului lui Edith Piaf. Fiecare greșeală făcută și înțeleasă a fost în cele din urmă un pas înainte. Ce spune fiica dv. despre profesia dvs? Cum o vede ea? Fetița noastră nu avea cum să rămână imună la farmecul viorii. De ceva vreme, se și joacă cu o vioară micuță, cred că 1/8 din dimensiunea normală. În același timp, este atrasă de o mulțime de alte lucruri, alte instrumente muzicale, biciclete, trotinete, puzzle-uri, pietricele și frunze și câte și mai câte. Este la acea vârstă magică la care totul este literalmente posibil. Alegerea însă îi va aparține. Noi ca părinți vrem doar să o sprijinim în urmarea chemării ei. Revenind la întrebare - îi place foarte mult să vină la concerte, să mă urmeze apoi în camera solistului din spatele scenei, unde vrea să încerce și canapeaua, și scaunele, și pianul. Atmosfera de concert, muzica, instrumentele orchestrei o captivează și o fascinează. Ca pe toți copiii, de altfel. Artistul din dv. cum vă inspiră în meseria de părinte? Realitatea e că am descoperit inițial serioase lacune în repertoriul meu de cântece de adormit copiii, în primii ani. Acum învățăm - și eu, și soția mea - din cântecele pe care fetița noastră ni le cântă atunci când revine de la grădiniță. Alexandru Tomescu e deja un brand. Care îi sunt atributele? Și eu care credeam că sunt un violonist... :) Încerc să fiu cât pot de bun în ceea ce fac. Aceasta e rețeta mea. Pare simplu, dar în realitate, ca să fii un artist de top trebuie să muncești fără încetare, zi de zi, an de an, ba chiar munca și răspunderea sunt mult mai mari acum decât erau în urmă cu cinci sau 10 ani.
