spune Andrew Garfield despre Martin Scorsese, într-o discuție cu Amy Adams. Să vedem cum gândește Martin Scorsese. „Dacă ce te interesează este nu atât să faci filme, cât să faci carieră făcând filme, atunci ce am eu de oferit nu este pentru tine. Dar dacă ai nevoie să faci filme, dacă nu-ți găsești liniștea până nu spui povestea asta pe care de-abia aștepți s-o spui, atunci avem de ce să stăm de vorbă.” Cariera și succesul sunt consecințele firești ale lucrului făcut bine și din motivele corecte. Înainte să fii preocupat de carieră, e important să fii preocupat de meseria ta și e important să vrei să o faci bine. Iar pentru asta ai nevoie să îți urmezi chemarea și să fii autentic. Pentru că numai când ești autentic ai acces la toate resursele tale. Așadar, urmează-ți bucuria, urmează-ți curiozitatea și gândește-te la ce te face să te simți puternic. „Modelează-ți domeniul de activitate. Nu te uita la ce fac ceilalți, fă ce faci tu. De exemplu, dacă munca ta trebuie să fie văzută, nu numai pe scena Odeonului îți poți expune munca. Împărtășirea cu comunitatea este foarte importantă, dar astăzi poți face un film și cu un aparat mic cât mânerul ușii, film care să fie văzut de 1600 de oameni.” Trăim într-o lume în plină schimbare. Vechile reguli se schimbă, iar pe cele noi încă nu le cunoaștem. Așa că faceți-vă propriile reguli. E adevărat, ca să fii deszhizător de drumuri, ai nevoie de reziliență și perseverență. „Convingerea contează. Este important să fii convins de ceea ce crezi că este bine – pentru că vei fi testat, vor fi oameni care ți se vor opune. Contează enorm să știi care ți-e nordul. Iar ca să fii rezilient, trebuie să știi să savurezi vremurile bune, iar la momentele dificile, de rezistență și opoziție, să nu te gândești prea mult – pentru că nu le poți permite să te tragă în jos și să-ți afecteze concentrarea și claritatea în gândire”, spune Chuck Edward, Microsoft. „Trebuie să te întrebi dacă vrei să faci mereu același tip de film sau dacă vrei să experimentezi. Dar nu este vorba despre a experimenta de dragul experimentului. Nu e vorba despre a testa limitele, ci despre a împinge limitele mai departe.” Trecutul trece mult mai repede, iar viitorul este mereu prezent. Mai mult decât în oricare alte vremuri, ce ne-a adus până aici nu ne va duce mai departe. Este vital să trăim conștient, pentru a înțelege schimbările care se petrec și a ține pasul cu ele, și este vital să știm să inovăm. Chris Nel ne oferă câteva idei despre strategia Ready, Fire, Aim! și despre ce înseamnă să-ți identifici opțiunile. Iar Stefan Zweig și Eminescu ne vorbesc despre regăsirea de sine necesară pentru a construi un viitor care să fie funcțional și cu sens. „Dacă nu ți se face rău, fizic, atunci când vezi prima versiune a filmului, atunci ceva nu e în regulă. O să tot crezi că n-o să ți se mai facă rău, dar o să ți se facă rău întotdeauna.” Bob Dylan spunea că „oamenii au dificultăți în a accepta ceea ce îi copleșește”. Iar Neil Gaiman spune că de-abia când te simți ca și cum ai merge gol pe stradă înseamnă că începi să faci ceva bine. Când munca noastră are un puternic caracter personal și ne exprimă identitatea ne este teamă de cum vom fi percepuți, apar îndoielile, ne este teamă de eșec. În plus, libertatea și bucuria pe care ni le oferă propriul talent și exprimarea de sine pot fi copleșitoare și nu întotdeauna ne simțim pregătiți să ni le asumăm. Este ceea ce se numește „sindromul impostorului”.  Dar, zbori, chiar dacă ți-e frică. Nu încerca să fii nimic din ceea ce nu ești. Nu încerca să fii mai mic decât ești. „Ceea ce uneori pare a fi foarte greșit, privit în context îți dai seama că s-ar putea să funcționeze.” Între lucruri, la fel ca între oameni, există o relație de profundă interdependență – care este o condiție esențială a funcționalității. Multe lucruri capătă sens și funcționalitate în context, sau li se schimbă sensul și valoarea în context. Astfel, contextul este esențial pentru înțelegere, pentru învățare, pentru gândire integrată. Iar independența fără interdepentență este imposibilă. „Dacă actorii vor să ducă scena într-o anume direcție, de obicei îi urmez în acea direcție. În anumite cazuri îmi dau imediat seama că nu va funcționa, dar filmez sugestia lor, pentru că totul este un proces. Dacă timpul o permite, îmi place să-i las pe actori să încerce orice. E nevoie de timp ca să dai greș, e nevoie de libertatea aceea, trebuie să le dai oamenilor libertatea de a greși.” Să înveți este mai important decât să știi. Pentru a ajunge să înțelegi lucrurile, e nevoie de un proces de devenire, de transformare. E nevoie să trăiești, să experimentezi, să explorezi, să descoperi. Iar siguranța psihologică, deschiderea și colaborarea sunt esențiale pentru explorare, creativitate și performanță. Meryl Streep spune: „Regizorii buni sunt dispuși să extindă materialul, ascultă ideile tuturor – bune și rele – simți că îți aduci contribuția, îți dau un sentiment plăcut de colaborare. În final, vor încorpora acele idei în materialul final sau nu, dar ușa lor e deschisă pentru tine. E un sentiment minunat.” Este important ca liderul să știe bine ce face și să-și cunoască atât de bine domeniul încât oamenii săi să știe că abilitățile lor se află pe teren fertil și pot fi puse în valoare într-un mod care să împlinească obiectivele organizației și să-i împlinească și pe ei. Un astfel de lider va ști să inspire și să stimuleze valoarea fiecărui om, pentru a potența valoarea proiectului. „Am avut un profesor. El este cel care mi-a insuflat încrederea de a deveni regizor, să vin dintr-o cu totul altă lume și să devin capabil de a mă exprima. Dacă mașinăria pare prea mare, dacă te sperie și te copleșește – e perfect. Te trezești dimineața și tot faci ce ai de făcut. Trebuie să înveți singur, trebuie să înveți făcând, trebuie să treci prin proces. Acesta este cel mai grozav lucru pe care un profesor i-l poate oferi elevului său: încrederea și inspirația care să-l facă să gândească: „Ei bine, e o nebunie, dar poate o să-mi iasă!”. Ca oameni, vrem să trăim într-o lume mai bună. Ca profesioniști, vrem performanță și talente. Când e vorba de talente, le căutăm, le recrutăm, le achiziționăm, vrem să le păstrăm. Dar știm și să le vedem, să le creștem, să le formăm? Suntem cu toții formatorii realității în care trăim și împreună construim viitorul. Este o îndatorire socio-economică și o răspundere umană pe care trebuie să ne-o asumăm. Astfel, „Ești omul de care aveai nevoie când erai tânăr?” este o întrebare pe care o adresez multora dintre cei cu care stau de vorbă. Reacțiile la această întrebare sunt diverse – oamenii devin entuziasmați, intrigați, meditativi, emoționați, curioși, bucuroși, afectuoși. Diverse le sunt și răspunsurile: Chuck Edward, Matthew K. Cross, Chris Nel, Andrei Cepoi, John Florescu, Radu Afrim. În familia lui Martin Scorsese nu exista tradiția lecturii. Nu se citeau cărți. Dar exista tradiția vizualului – oamenii se uitau la televizor și mergeeau la cinematograf. Iar Martin era un băiețel astmatic, nu putea să facă sport. Așa că vedea filme. Multe filme. Așa a învățat cum să privească, cum să vadă, cum să înțeleagă ce vede, cum să construiască imagini, cum să le arate și altora ce vrea ca ei să vadă. A învățat despre lentile, unghiuri de filmare și cadre și a învățat cum să combine aceste elemente pentru a transmite publicului o anumită perspectivă emoțională sau psihologică anume. Este important ca în viața copiilor să existe o tradiție - de oricare fel ar fi ea – prin care copilul să descopere, să cunoască și să înțeleagă viața. Pentru că, indiferent de ce vor face mai departe, tinerii vor avea nevoie să-i înțeleagă pe oameni și cum funcționează viața. Tânărul Martin a învățat alfabetul vizualului. „Imaginea are o putere foarte mare”, spune Martin Scorsese, „așa că trebuie să știm cum s-o folosim corect și cum să n-o folosim greșit”.  De asemenea, acesta ne invită să ne gândim la cât de important este să formăm mințile tinerilor - care trebuie să învețe și să deprindă meșteșugul pentru care sunt dotați.  „Pasiunea aduce cu sine intensitate, dăruire, implicare, obsesie, furie. Așa că trebuie să ai simțul umorului, ca să nu te lași consumat de furie. ” Când ești pasionat de munca ta arzi intens. Ceea ce faci are mare însemnătate pentru tine și îți implică viziunea, bucuria, energia, dăruirea, entuziasmul. Pentru ceea ce te pasionează îți asumi riscuri. Asumă-ți intensitatea și furia aferente, împacă-te cu ele, dar nu le lăsa să devină distructive. Umorul este un instrument înțelept de folosit și este o cheie a succesului. Printre altele, umorul stimulează gândirea constructivă, integrativă și dezvoltă relațiile dintre oameni. „Ca să-ți urmezi chemarea, pasiunea, este nevoie de sacrificii.” Calitatea vieții noastre depinde în mare măsură de felul în care privim și înțelegem ceea ce trăim. Când e vorba de a ne urma pasiunea și chemarea, cum ar fi dacă am privi sacrificiile ca fiind investiții? Este o abordare constructivă și motivantă, care poate fi o sursă de echilibru pentru felul în care percepem și ne raportăm la munca noastră. Indiferent cum le-am denumi, însă, investițiile sunt firești și necesare.  „Găsește-i pe oamenii care sunt pe aceeași frecvență cu tine – în cazul meu, unul dintre acești oameni este Thelma Schoonmaker, editoarea mea. Trebuie să-i găsești pe oamenii care au aceeași viziune cu tine și care pot s-o transforme în realitate. Oameni care fie să fie ca tine, fie să exploreze aceleași zone pe care le explorezi și tu, în acel moment al vieții tale.” E important să ai parteneri pe măsura inspirației și a forței tale creatoare. Cu la fel de multă vitalitate și la fel de capabili să răspundă la chemare. Vă veți susține, vă veți inspira, vă veți încuraja, vă veți trage la răspundere, vă veți sfătui, vă veți calibra. Sunt oamenii cu care îți crești ideile sau alături de care găsești direcția potrivită și construiești vad suficient de mare pentru ideile tale. Arhitectul Frank Gehry, Bill Gates semnalează și ei importanța acestui tip de parteneriat. „Dacă mă preocupă ceva (vreun personaj, o temă anume, o scenă), dacă sunt îngrijorat (de buget, de planificare, de haosul de pe platou) meditez. Și meditând, de undeva, soluția apare, cumva”. Intuiția are un rol vital în buna funcționare a lucrurilor. Prin meditație păstrezi mereu deschisă calea către tine însuți, pentru ca să poți auzi ușor vocea înțelepciunii. Omul care pun preț pe intuiție și este deschis s-o asculte este cel care știe că lumea este mai complexă decât și-o poate el imagina și va căuta s-o cunoască și s-o înțeleagă, nu s-o stăpânească reducând-o la limitele percepțiilor sale. Astfel, va gândi mai bine, va reacționa mai înțelept, va acționa mai eficient.  „Spune povești bune”. „Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă”, spunea Maya Angelou. Într-o lume supraîncărcată cu date, oamenii au nevoie să înțeleagă informațiile, să știe de ce sunt relevante pentru ei și să înțeleagă ce ar trebui să facă cu ele. Fără poveste, informațiile, logica și datele nu au însemnătate. Povestea ajunge la inimă, unde analiza cantitativă nu are acces. Povestea ne ajută să înțelegem idei și ne convinge așa cum cifrele și graficele nu o vor face niciodată. Pentru a ajunge atât la angajați, cât și la clienți și la consumatori, companiile trebuie să știe să povestească bine. Poveștile bune ne fac să gândim, să simțim și ne rămân în minte. Sunt instrumente de învățare și de implicare, ne ajută să gestionăm schimbările, să ne formăm noi credințe, să dobândim noi abilități. Poveștile consolidează legăturile și încrederea dintre oameni. Pentru că stimulează imaginația și ne trezesc emoțiile, poveștile ne inspiră, ne motivează și ne pun la treabă. În poveste, coerența este mai importantă decât precizia, iar emoția este mai importantă decât logica. O poveste bună amestecă logica și emoțiile, claritatea și curiozitatea. Impactul acesteia se măsoară în cunoștințe împărtășite și în emoții simțite. Computerele nu pot spune povești. Meseria de Povestitor este una dintre meseriile viitorului.

---

Surse: