Eșecul, un “lux” pe care nu și-l permite toată lumea
Roxana Roseti
„Eşecul. Suntem nişte ipocriţi în privinţa lui. Du-te online şi vei găsi o grămadă de aforisme plăcute care sărbătoresc inevitabilul eşecului şi arată importanţa lecţiilor pe care ar trebui să le învăţăm din greşeli. Numai că, în viaţa reală – ca şi în companiile reale, eşecul este echivalent cu anatema. Ne temem de el. Îl evităm. Îl penalizăm”…
Acesta era editorialul introductiv al ediţiei pe aprilie 2011 a publicației Harvard Business Review, care dedica întregul număr de revistă unui “fapt” incomod și teoretic neplăcut oricui: Eșecul.
Dar...Specialiștii avertizează că, de fapt, eşec este o artă. Un “lux” pe care nu și-l permite toată lumea. Ceva din care pot rezulta lucruri mici, dezamăgitoare, ori lucruri mari – un pas înainte, evoluție, asumare etc., depinde de lecția pe care o învață fiecare din propriul Eșec. Respectiv scopul , după cum evidențiază oamenii care desigur știu mai multe decât noi, fiind învăţarea lecţiei, calea de a învăţa. Din greșeli. Din…eșec – acel ceva ce doare pentru că este ceea ce este! Durerea e însă trecătoare și atâta vreme cât nu e clinică – metaforic vorbind, tratamentul poate fi triumfător.