Lecții de self-leadership din filmul „Podurile din Madison County”
Felicia Luca
„Podurile din Madison County”. Meryl Streep și Clint Eastwood. Un film și o poveste pe care, ori de câte ori le-ai vedea, îți dezvăluie mereu altceva.
width="560" height="315" frameborder="0" allowfullscreen="allowfullscreen">
„Fă ce ai de făcut ca să fii fericit. Este atât de multă frumusețe în viața asta!”
Lasă-te ghidat de bucurie și trăiește-o până la capăt. Bucuria îți este călăuză către adevăr, către ce te reprezintă, te exprimă și te împlinește pe tine. Caută s-o urmezi, vezi ce îți transmite, ce îți arată. Așa îți găsești calea și chemarea.
Ca să-și împlinească rostul, bucuria se trăiește, nu se stăpânește. Nu o ține la distanță, nu o strânge prea tare. Nu o ține sub control și nu te ține sub control. Bucuria este naturală și liberă, cum liber ești și tu să o trăiești.
Constantin Noica îi scria fiului său, părintele Rafail:
„Eu nu am a-ți da lecții. Spre capătul vieții, văd că nu știu mai nimic. Dar când mă uit îndărăt, văd că e ceva sigur până și într-o viață ca a mea: e bucuria. N-am avut dreptate decât atunci când m-am bucurat. Omul e ființa care jubilează. Omul a făcut bucuria și a văzut că era bună.
Dar nu te poți bucura cu adevărat dacă nu ai cunoaștere, dacă nu ai deschidere în lumină, (...), dacă nu vibrezi de toată bogăția lumii tale, (...) dacă nu știi tot și nu iubești tot. Îmi vine atunci în minte că, dincolo de iubire și cunoaștere, ba cu ele cu tot, există o ordo gaudii (ordine a bucuriei, n.red.). Și-ți spun numai: bucură-te și fă ce vrei!”. Extras din “Scrisoare către Rafail” (revista “Prodromos”, nr. 8-9, 1968)
Bucuria e întotdeauna bună. Bucuria hrănește, plăcerea consumă.
„Inima omului crește la loc, cumva, chiar și după ce a fost frântă în mii de bucăți.”
Viața e o forță de netăgăduit. Nu te opune vieții.
„O astfel de certitudine se întâmplă o singură dată în viață.”
La fel ca bucuria și ca toate celelalte mari adevăruri, certitudinea vine de dincolo de noi. Certitudinea este cunoaștere interioară, intuitivă și instinctivă. Nu poate fi fabricată, vânată, căutată, legată, subjugată, stăpânită. Că vine o dată sau de mai multe ori, o recunoști după cât este de naturală și de clară. Certitudinea este descărcată de emoție. Nu este rece, ci este limpede. Este informație pură, fără echivoc și de netăgăduit, chiar dacă uneori pare irațională. Certitudinea nu înseamnă a ști, ci înseamnă a fi în concordanță deplină cu fluxul și ordinea vieții. Las-o să vină și las-o să plece - pentru că și prin venire, și prin plecare te informează despre cum stau lucrurile, despre ce e adevărat și ce e bine.
„Visele de altădată au fost bune; nu s-au împlinit, dar mă bucur că le-am avut.”
Visele nu sunt valabile numai dacă se împlinesc. Sunt valabile și pentru că te formează și te cresc – pentru că te învață să-ți imaginezi, să speri, să crezi, îți dau forță, încredere și credință, te învață cine ești și te ajută să te descoperi. Și visarea se învață. Visele neîmplinite sunt trepte către cele împlinite.
„Analiza distruge întregul. Unele lucruri sunt magice și trebuie să rămână întregi. Dacă te uiți la din ce sunt făcute, dispar cu totul.”
Întregul e mai mult decât suma părților, asta se știe. Împreună, părțile nu se doar însumează, ci se potențează și se intercondiționează. Între ele sunt legături și forțe tainice și unice, care nu există separat. Așa că nu te aștepta ca prin separare să ajungi la aceeași valoare. În plus, valorile mari se simt și se știu, nu se măsoară. Ce este valoros este neprețuit.
„În clipa aceea, tot ce știusem despre mine până atunci a dispărut. Mă comportam ca o altă femeie. Și, totuși, eram mai eu însămi decât fusesem vreodată.”
Suntem în continuă schimbare, transformare și devenire. Și noi, și viața noastră. Și în noi înșine, și în viața noastră există nenumărate fațete și orizonturi. Uneori par foarte diferite, alteori chiar intră în contradicție – dar asta se întâmplă tocmai pentru că, prin ce trăim, ne descoperim, creștem, învățăm și devenim. Toate sunt adevărate și au rost. Nu nega nimic din ce ești sau trăiești. Nu te bloca într-o singură experiență, nu te reduce la un singur aspect al identității tale, nu-ți bate viața în cui. Totul este parte din tine și totul e bine așa cum devine. Respectă și povestea ta, și povestea altuia.
„Lucrurile complexe sunt ușor de făcut. Cele simple sunt adevărata provocare.”
Adevărul este întotdeauna simplu, chiar dacă nu e întotdeauna ușor de înțeles. Când nu îl înțelegem (sau când nu ne place ce înțelegem), facem presupuneri care-l complică. Dar tocmai simplitatea face ca adevărul să fie de neocolit, de netăgăduit, de nestăpânit. Dacă vrei să-l stăpânești ți se va împotrivi - pentru că nu e după tine, e după cum e bine. Împotriveala e semn de nefuncționalitate. Adevărul te alină și e ușor, chiar și atunci când e greu.
„Realitatea nu este exact așa cum promitea melodia la început, dar nu e o melodie rea.”
Diferit nu înseamnă mai puțin. Adeseori ni se împlinesc așteptările pe care nu am știut să le avem. Nu privi atât la ce s-a împlinit, cât la ce ți-a fost dăruit - și prin împlinire, și prin neîmplinire. Prin toate te-ai îmbogățit.
„...realitățile care opresc muzica, care închid visele în cutie.”
Învață să le recunoști. Sunt cele care nu-ți aduc bucurie. Nu ignora acea certitudine. Nu i te împotrivi acelui adevăr simplu.
„Voi scrie odată un eseu cu titlul „Virtuțile amatorismului” pentru toți acei oameni care și-ar dori să-și câștige traiul din artă. Piața ucide mai mulți artiști decât orice altceva. Majoritatea oamenilor caută să trăiască într-o lume a siguranței. Ei vor siguranță, magazinele și producătorii le dau siguranță, le dau omogenitate, le dau ce e familiar și confortabil, nu-i provoacă deloc.”
Vincent van Gogh spunea: „Normalitatea este drumul pavat. E bun la mers, dar nu cresc flori pe el”. Fii cinstit cu fericirea ta.
În original: “Do what you have to, to be happy in this life. There is so much beauty.” “The human heart has a way of making itself large again even after it’s been broken into a million pieces.” “This kind of certainty comes but once in a lifetime.” “The old dreams were good dreams; they didn’t work out but I’m glad I had them.” “Analysis destroys wholes. Some things, magic things, are meant to stay whole. If you look at their pieces, they go away.” “And in that moment, everything I knew to be true about myself up until then was gone. I was acting like another woman, yet I was more myself than ever before.” “Complex things are easy to do. Simplicity’s the real challenge.” “The reality is not exactly what the song started out to be, but it’s not a bad song.” “…realities that kept the music silent, the dreams in a box.” “Sometime I’m going to do an essay called ‘The Virtues of Amateurism’ for all of those people who wish they earned their living in the arts. The market kills more artistic people than anything else. It’s a world of safety out there, for most people. They want safety, the magazines and manufacturers give them safety, give them homogeneity, give them the familiar and comfortable, don’t challenge them.”
Foto: Pixabay
