Când aud cuvântul "uliţă", instantaneu îmi apare în faţa ochilor ea, uliţa…Cea care porneşte din dreptul casei de la țară, din copilărie, şi nu acel "drum îngust care străbate un sat, rar un oraş"... (conform definiţiei DEX-ului). O cărare acolo, un debuşeu al verii, un clişeu al timpului oprit în “țara copilăriei“. Ce mă duce, de asemenea, cu gândul, la incredibilele pasteluri ale lui Ion Luchian. Pictor de la a cărui naștere s-au împlinit anul acesta 150 de ani. La Muzeul Național de Artă al României va avea loc sâmbătă, 15 septembrie 2018, de la ora 12:00, ultimul tur ghidat în expoziţia “Ștefan Luchian, maestrul artei grafice românești. 150 de ani de la naşterea artistului”. Prezentarea conceptului expoziţional va fi susţinută de curatorul expoziţiei, dr. Elena Olariu - șef secţia de Arte Grafice, Documentare. Expoziţia prezintă o sinteză a operei grafice aparţinând lui Ştefan Luchian, punând accent pe originalitatea tehnicilor experimentate de marele artist: pastelul pe pânză, acuarela pe pânză, zgârieturi, creion sau tuş aplicate pe hârtia Gillot.

Unice în arta românească

Celebrele pasteluri ale lui Ion Luchian realizate la Brebu, de exemplu, sunt complexe combinaţii de verde, de la cel cald şi luminos, cum este cel al ierbii, până la cel întunecat şi rece, cum este cel al umbrei din frunzişuri. Memoriile timpului consemnează cum, într-o discuţie, Luchian dezvăluia de ce alegea să lucreze în această tehnică: „Cu pastelul lucrezi repede. Fumul argintiu care se împrăştie din sălcii în lumina de amurg, în pastel îl prinzi mai uşor”. Acuarela a fost o altă tehnică grafică în care Ştefan Luchian a excelat, conferindu-i o valoare fără precedent în plastica autohtonă. În anul 1903, când artistul a deschis la casa Assan o expoziţie, lucrarea “Birt fără muşterii” (aflată în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României şi expusă acum) a atras în mod special atenţia, stârnind interes pentru efectele de lumină obţinute de Luchian, unice în arta românească de până atunci.