Cunosc foarte multi oameni care stiu sa se ascunda perfect in spatele unui „n-am timp” sustinut cu acea tonalitate ce creeaza senzatia ca agenda lor include toate problemele serioase ale planetei. Cunosc mult mai putini oameni pentru care timpul este un aliat si un prieten si stiu sa aseze in agenda saptaminala activitati pentru minte, inima si suflet in dobindirea echilibrului atit de vital in aceste vremuri.
© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.
Fascinatia fata de angajatii din Generatia Mileniului pare sa fie nesfarsita. Exista studii, carti, articole, postari pe bloguri si „carti albe”, care toate vorbesc despre aspectele ce ii fac sa fie atat de diferiti fata de generatiile de dinaintea lor. Iar, pe masura ce ei continua sa intre in randul celor care formeaza forta de munca activa, ocupand noi locuri de munca, se scrie din ce in ce mai mult despre modul in care ei se comporta (sau despre comportamentul lor nepotrivit) la birou.
Nu-i asa ca pare ciudat sa citesti un astfel de titlu cand toata lumea te sfatuieste sa gasesti o balanta intre munca si viata personala? Oamenii zilelor noastre pun problema complet invers. Dar de ce sa nu stai peste program si care sunt totusi beneficiile acestei situatii?
Stres la birou, în trafic, acasă, la magazin... Stres, stres şi iar stres. Nu e cazul să ne îngrijorăm însă. Există metode simple şi eficiente pentru a-l combate.
Îmbinarea muncii cu viața personală câștigă tot mai mult teren în raport cu stilul de muncă convențional de la 09:00 la 17.00, arată un studiu realizat în rândul a 4.500 de angajați europeni, publicat de Samsung Electronics. Cercetarea People-Inspired Security arată că există o serie de noi aptitudini și tehnologii care le permit oamenilor să îmbine munca și viața personală, în avantajul lor și al angajatorilor. Acțiunile pe care angajații le iau pentru a realiza acest lucru ridică probleme importante de securitate pe care trebuie sa le rezolve companiile din Europa, precum „angajarea de hackeri”.
Titlul acestui articol nu este scris cum trebuie. Cum așa? Păi cuvântul limită ar trebui înlocuit cu următorul, și anume echilibrul: Echilibrul dintre viața personală și cea profesională. Totuși s-a ales cuvântul limită pentru a conștientiza faptul că acolo unde aparent sunt drumuri blocate sau situații neașteptate, anumite persoane tind să creadă că există o limită sau un compromis pe care trebuie să-l facă. De fapt, cuvintele limită, compromis și oboseală sunt foarte des utilizate în limbajul de fiecare zi. Astfel, să vedem despre ce este vorba (sugestiile de la finalul articolului sunt foarte interesante, dar le vei înțelege mult mai bine dacă citești fiecare paragraf în parte ):
Cât de mult este prea mult? Când pot spune, am încercat de-ajuns, nu mai pot, nu mai are rost? Întrebarea e valabilă în viețile noastre personale, dar și la muncă. Astăzi e, probabil, mai valabilă decât oricând pentru că viețile noastre sunt mai complicate și afacerile mai împovărate de criză.
Printre lecţiile învăţate de mediul de business în ultimii ani s-a numărat şi importanţa gestionării corecte a riscurilor. Dacă în zona bancară şi chiar a companiilor, asumarea controlată a riscurilor este privită că un factor de care depinde succesul afacerii, de ce n-am împrumuta câteva principii şi în viaţa personală? L-am invitat pe Codin Năstase, Vicepreşedinte Executiv Risc, Bancpost, să traducă experienţa sa în gestiunea riscurilor bancare în câteva sfaturi pe care ar trebui să le urmăm şi acasă.
Trăim vremuri cu schimbări profunde și la fel ar trebui să facă și oamenii: să își dea voie să se transforme, să trăiască schimbarea cu mai multă conștiență, pentru că ea oricum se întâmplă…
Mai mult ca oricând, granița între viața personală și cea profesională este mai subțire, de fapt, cele două se contopesc, pentru că o viață avem! Este momentul să încetăm să ne ferim de emoții și de stări afective sau, și mai grav, să le spunem colegilor noștri de echipă să le lase acasă!
Oare o organizaţie care se bucură de succes este una în care angajatii sunt mai fericiţi la locul de muncă decât alţii? V-ați întrebat vreodată de ce avem nevoie pentru a fi fericiți la locul de muncă? Un salariu mai mare, o promovare, poate un birou mai mare?
Salariile mari, mai puţine răspunderi şi multe zile de vacanţă nu îi fac neapărat pe oameni să fie fericiţi la locul de muncă. De fapt, cei mai fericiţi angajaţi din SUA pun fericirea şi satisfacţia lor la locul de muncă pe seama programelor de „incentive”, pe beneficii şi pe echilibrul între viaţa profesională şi cea personală.
Lidia Fati, General Manager al companiei Dacris, a absolvit în 1993 Facultatea Știința și Ingineria Materialelor și, în același an, termina primul an la ASE, Facultatea de Finanțe-Bănci. Era, după cum spune, „proaspăt inginer cu apucături de finanţist, fără înclinaţie nici pentru una, nici pentru cealaltă”. Lidia Fati dorise să devină actriţă, stewardesă, translator sau bibliotecară. Din 1993 însă conduce afacerea familiei.
Doi cercetători în psihologie susţin că există viaţă şi la muncă şi, mai mult decât atât, ea implică acelaşi flux constant de emoţii, sentimente, trăiri, pe care oamenii îl experimentează şi în restul zilei, în viaţa personală, de familie.
