Un alt exemplu pentru sportivii care se întreabă ce vor face după ce „vor ieși la pensie” este luptătorul de K1 Ionuţ Iftimoaie. Chiar dacă acesta încă nu s-a retras definitiv din sport, bifând încă participări ocazionale la competiţii de profil, de câţiva ani are o prezenţă tot mai pronunţată în lumea afacerilor.
Foarte mulţi tineri se plâng că nu îşi găsesc un loc de muncă şi că piaţa din România nu le oferă prea multe perspective. Însă Andrei Creţu (foto dreapta), 30 de ani, şi Iulian Cârciumaru (foto stânga), 29 de ani, contrazic cu înverşunare acest tip de gândire. Cei doi au reuşit să pună pe picioare o afacere care se anunţă a fi de mare succes. Recent, au introdus pe piaţa din România conceptul cardului unic de acces la o gamă variată de activităţi sportive, 7card al Benefit Seven. Cei doi parteneri de afaceri sunt şi angajaţi ai aceluiaşi Big 4, ocupând funcţii de manageri în divizia de consultanţă în afaceri. Curajul, ambiţia şi perseverenţa sunt elementele-cheie care i-au ajutat să reuşească, în ciuda vârstei lor.
Când e la Madrid, prof. Eduardo Fernandez Cantelli aleargă în fiecare zi, la ora şase dimineaţa. Şi nu oricum, ci motivat de o adevărată filosofie despre alergat, inspirată din opera scriitorului japonez Haruki Murakami. Sare peste ritual numai dacă pleacă în altă ţară şi dacă vremea nu-i permite. Profesorul Cantelli şi-a dat doctoratul în management sportiv la Universitatea din Minnesota şi, printre altele, predă un curs de marketing la IE Business School. A venit la Bucureşti să explice cum arată un curs la IE şi să discute despre succesul sportului spaniol, dar mai ales al celor două mari cluburi de fotbal din La Liga: Real Madrid şi FC Barcelona. L-am întâlnit şi eu în hotelul Epoque din Bucureşti, preţ de aproape o oră.
Profesor de fizică la nici 40 de ani, la University of Notre Dame, în top 25 universităţi americane. Numere recente ale „Nature Physics” şi „Nature Scientific Reports” îi ilustrează munca acestui strălucit savant, care a părăsit România în anii ’90. Vorbind cu şi despre Zoltan, te întrebi dacă nu cumva noi, cei de aici, nu am fi fost cu toţii mai departe având în jurul nostru personaje ca acesta…
Maratonul caritabil “1000Balkan Charity Challenge” se va desfăşura între 10 şi 19 noiembrie 2012, iar participanţii vor parcurge în alergare sau pe bicicletă 1.000 de km între Bucureşti şi Sofia, traversând Dunărea şi munţii Balcani. Companiile sau participanţii individuali sunt aşteptaţi să se înscrie pentru o aventură spectaculoasă care îmbină pasiunea pentru sport cu dorinţa de a sprijini cauze umanitare deosebite. Fondurile strânse cu ocazia maratonului vor fi folosite pentru proiectele a zece organizaţii nonprofit din România - spre exemplu, pentru îngrijirea copiilor care suferă de boli incurabile, aflaţi în asistenţa HOSPICE Casa Speranţei.
Haideți să facem un scurt exercițiu de imaginație. Te-ai decis că vrei să faci o schimbare, poate în modul în care muncești, comunici cu șeful tău sau pur și simplu vrei să faci sport. Pentru simplitate, vom vorbi despre sport. Te-ai pregătit, ai cumpărat pantofii de sport cei mai buni, poate ai cumparat și un ceas potrivit pentru asta. Te-ai pregatit bine și acum a sosit vremea să pleci la sala de sport, înainte de a ajunge la birou. Așa că potrivești ceasul să sune ceva mai devreme – poate la 6 dimineata – si suna. Îți spui ”să îmi fac cafeaua mai înainte și apoi plec”. Rezonabil.
Ce-ar fi dacă am face din alergarea uşoară în jurul parcului un mod de expresie mai creativ, individualizat prin mişcări acrobatice, sărituri peste ziduri şi peste golurile dintre clădiri, rostogoliri şi salturi de precizie? Aceasta este ideea de bază în Parkour. Practicanţii săi sunt numiţi traceur-i (bărbaţi) şi traceuses (femei). Să aruncăm o privire mai atentă la ceea ce este parkour şi filozofia din spatele lui, la cum a început şi către ce îndreaptă în viitor.
Practicanţii de Parkour spun că disciplina nu este o activitate sportivă ca oricare alta, ci un mod de a trăi în spaţiul urban după o anumită filozofie de viaţă. Deşi e destul de greu să explici în cuvinte ceea ce exprimă ei atât de spectaculos prin mişcare, am hotărât să facem un cover story despre practicanţii de Parkour.
În perioada Jocurilor Olimpice, Ernst & Young lansează cartea albă, Mari câştigători: recunoaşterea puterii femeilor de a impulsiona afacerile şi creşterea economică, ce studiază evoluţia femeilor pe trei niveluri: performanţele sportive înregistrate de femei până în prezent, impactul pe care îl au femeile în acest moment în toate segmentele economice şi sociale şi direcţiile de acţiune pentru viitor.
Prevenţia devine cuvântul cheie pentru un fenomen care reprezintă cauza a 75% dintre bolile contemporane şi care afectează 4,5 milioane de români, de toate vârstele. Cifra este cu atât mai îngrijorătoare cu cât doar 10 % dintre ei merg la un control medical şi 1% sunt incluşi într-un program naţional de educaţie împotriva obezităţii. De asemenea, procentul femeilor afectate de obezitate îl depăşeşte pe cel al bărbaţilor, astfel că 9,5% din totalul populaţiei feminine este obeză, în timp ce 7,7% dintre persoanele de sex masculin luptă cu greutatea. Acestora li se alătură persoanele supraponderale, afecţiune de care suferă 30% dintre femeile din România şi 20% dintre bărbaţi, fără a lua în calcul şi copiii, potrivit datelor Societăţii Române de Endocrinologie.
Am urmărit zilele acestea Jocurile Olimpice de la Londra și am avut un declic referitor la performanță în general. Performanța este o sinergie între pregătirea susținută, gândirea antrenată pentru succes, dorința arzătoare de a câștiga și adaptare la condițiile în care se desfășoară competiția (pentru că nu este suficient să poți, trebuie să și arăți că poți).
În urmă cu ceva timp am scris despre împrietenirea mea cu sportul. După câteva încercări eșuate, am început să fac cu adevarat sport după 30 de ani. Chiuleam la orele de sport la școală și facultate, adoram plimbările la munte “cu mașina”, mi-am pus de câteva ori patinele și schiurile în picioare… numarând experiențele de gen pe degetele de la o mână.
Peste 100 de companii s-au înscris la prima ediţie a Romanian Corporate Sports, eveniment organizat de compania MPG. Opt dintre ele au debutat deja în competitia de baschet, care a avut startul în ultima zi din această iarnă, pe 29 februarie.
Noţiunea de sport extrem variază în funcţie de nivelul provocărilor la care suntem dispuşi să luăm parte. Pentru oamenii mai comozi dormitul la cort poate fi deja o activitate extremă, iar pentru cei bine pregătiţi şi aventuroşi coarda de bungee poate fie un „déjà connu“. Teambuildingul extrem reclamă depăşirea barierelor emoţionale în primul rând, şi apoi a celor fizice, în echipă.
În faţa recepţiei hotelului Esplanada din Tulcea, Ivan Patzaichin jalonează cu agilitatea fostului sportiv printre invitaţii Festivalului Internaţional al Bărcilor cu Vâsle Rowmania. Salută cu căldură pe toată lumea, ca şi cum i-ar cunoaşte de mult timp, şi îşi întreabă colaboratorii dacă au ajuns toţi, ca şi cum le-ar duce grija. Pe mulţi dintre ei îi cunoaşte, fiindu-i prieteni apropiaţi şi toată lumea îl cunoaşte pe el, multiplul campion olimpic la canoe. Ivan poartă tricoul galben al festivalului, pantaloni scurţi şi pantofi sport, iar părul îl ţine strâns în coadă.
Deşi are simţul umorului din plin, sportul pe care îl practică nu are nimic amuzant. A urcat şase dintre cele mai grele vârfuri din Himalaya şi de cel puţin trei ori a fost martorul unei drame trăite printre gheţuri. Însă niciun incident, oricât de tragic, nu reuşeşte să îl oprească pe Horia Colibăşanu de la întâlnirea sa anuală cu un optmiar. De la mii de metri înălţime, micile drame ale vieţii cotidiene par o joacă de copii şi dimensiunea performanţei se măsoară în reuşita de a supravieţui.
Ce alegeti? O simpla plecare la Dublin intr-un circuit in care sa urmariti istoria whisky-ului sau o excursie in Antarctica ori Alaska, unde intrati in contact cu cele mai mari mamifere acvatice din lume? O agentie de turism din Romania vine pe piata cu ceva inedit: turismul de aventura, combinat cu practicarea diferitelor sporturi.
18 martie
Weekend la munte. Ce poate fi mai relaxant dupa o saptamana de munca decat un week-end la munte, impreuna cu familia? Zapada, schi, plimbari in aer liber, distractie, vin fiert… acestea sunt ingredientele unui sfarsit de saptamana perfect!
Pentru fiecare participant la Crosul Petrom, din 26 septembrie 2010, compania va construi un metru de pista de biciclete.
Tenisul este (un) sport. Terenul pe care se joaca seamana cu un ring de box, dar e un podium al defilarii elegantei; pare un dreptunghi, dar el este, de fapt, un patrat cu 64 de casute albe si negre; aparent, e injumatatit de linia care-pe-care a unui fileu, dar este linia deasupra careia cele doua jumatati isi intind, fair-play, mana; pare incorsetat intre propriile-i margini, dar astea-s tuse neinterpretabile si nesusceptibile de simulari; in fine, terenul de tenis are un aer de autonomie si autocentrare, dar el este, in realitate, o curte interioara a unei case boieresti vechi, inspre care dau si balcoanele gazdelor, si ale oaspetilor.
