Cei mai multi oameni de succes au obiceiuri bine definite pe care le urmeaza zi de zi, acestea devenind principii. Ei constientizeaza ca activitatile pe care le desfasoara in fiecare zi si energia pe care o depun au un efect profund in atingerea obiectivelor pe care si le stabilesc.
Unul dintre argumentele importante ale procesului de delegare este pregatirea unor posibili succesori. Asadar, delegarea presupune alegerea unor activitati care in acest moment sunt in sarcina managerului dar care ar putea fi facute si de catre unul dintre subalterni. In procesul de delegare sunt cateva lucruri care merita atentie pentru ca rezultatul sa fie cat mai bun.
În ultimii ani stresul a devenit o stare obișnuită. Avem în jurul nostru o mulțime de tentații pentru a ne “trata” de stres: tehnici antistres, muzică, sport, vacanțe, shopping și, oricât de hilar ar putea părea, am văzut chiar și ciorapi antistres. Ceea ce mi se pare paradoxal este tocmai discrepanța între industria care se creează în jurul nostru și care urmărește cu ardoare să ne “salveze” de stres și relaxarea cu care, atunci când o persoană vorbește despre cât este de stresată, replica celor din jur vine invariabil “cine nu-i stresat...” sau, o altă replică mai experimentată “stresul este normal, dacă nu ești stresat înseamnă că ai murit”.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
În august 1942, generalul Bernard Montgomery a sosit în Africa de Nord ca să preia comanda Armatei a 8-a Britanice. A început să-i înlocuiască pe ofiţerii superiori, iar unul dintre noii săi comandanţi ai diverselor corpuri de armată ce reuneau mai multe divizii era Brian Horrocks. Montgomery i-a trasat lui Horrocks sarcina de a opri ultima ofensivă a mareşalului german Erwin Rommel în ceea ce este cunoscută acum drept bătălia de la Alam Halfa. Apărarea britanică a rezistat, iar Rommel a fost nevoit să se retragă.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Ai mult prea multe lucruri de făcut, eşti îngropat în muncă şi ţi se pare că nu există nicio cale de ieşire la liman din toate acestea. Numai că există: este delegarea sarcinilor. E important să o faci, îţi va economisi din timp şi îi va ajuta pe ceilalţi să îşi dezvolte noi abilităţi. Şi atunci de ce nu o faci?
Ştiu că vi s-a întâmplat şi vouă să vă plasaţi încrederea în câteva persoane la serviciu şi să apelaţi la ele de fiecare dată când aveţi ceva de rezolvat. Deşi pare justificat să procedăm astfel, n-ar trebui să facem din asta un obicei, tocmai pentru efectul pe care îl are asupra oamenilor ocupaţi. Aceştia vor ajunge să se simtă copleşiţi şi, în scurt timp, nu vor mai simţi nicio provocare.
Multi manageri romani au tendinta de a crea tensiune in relatia cu subordonatii, solicitandu-le, cu 30-60 de minute inainte de terminarea programului, indeplinirea de sarcini suplimentare „importante“. Refuzul este interpretat drept „dezinteres“, avand consecinte asupra evaluarii si recompensarii muncii prestate, dar si asupra carierei in respectiva organizatie.
