În coaching, nu există un lift care te duce de la un nivel la altul, doar apăsând un buton. Recent am avut o dicusție în cadrul comitetului de organizare pentru conferința globală a International Coach Federation (ICF) 2014, de la Malmo (Suedia), din care fac parte. Una din colegele mele și-a exprimat o dorință arzătoare: să devină MCC (Master Certified Coach). Ea este PCC (Practitioner Certified Coach)  de peste 4 ani și se află deja pe drumul inspirațional necesar.

MMM Consulting lansează în această toamnă workshop-ul „Metode și tehnici de facilitare” (11-12.11.2013), un program interactiv, creativ, în egală măsură util și „fun”!

Dacă lucrezi în Social Media sau intenționezi să te angajezi în acest domeniu, probabil te întrebi care ar fi salariul pe care să îl ceri. Cei de la Evensys și Portal HR au vrut să afle exact acest lucru și au realizat studiul „State of Social Media Employment”, ale cărui rezultate au fost prezentate pe 27 septembrie, în cadrul Webstock 2013.

Câți dintre angajați așteaptă plini de nerăbdare și emoție pozitivă întâlnirea de evaluare a performanțelor? Din experiența mea, prea puțini au aceste sentimente. În schimb, foarte întâlnite sunt: neliniștea, temerile și poate resentimentele. Iar ele sunt întâlnite la ambele părți implicate în evaluare: la cel evaluat și la managerul care evaluează performanța.

Un manager nou promovat care refuză să implementeze un proiect ce nu este în linie cu obiectivele şi principiile agreate iniţial, un director operaţional care urgentează executarea unui proiect, luptându-se cu un consiliu de administraţie rezistent la schimbare, un CEO local care confruntă CEO-ul grupului pentru presiunea pe care o pune pentru atingerea rezultatelor... Ce au ei în comun? Curajul.

„Cred că oamenii vor să fie minunaţi. Este jobul unui lider să scoată în evidenţă potenţialul oamenilor şi să creeze un mediu în care ei să se simtă în siguranţă, pregătiţi, susţinuţi să îşi îndeplinească sarcinile şi să îşi atingă obiectivele cât mai bine. (...) Ca lideri, ţinem vieţile altora în mâinile noastre. Aceste mâini trebuie să fie gentile şi grijulii şi întotdeauna disponibile pentru a oferi sprijin.” - Ken Blanchard

Scriam într-un articol precedent despre faptul că, din păcate, profesia de coach nu este suficient de cunoscută în România. Industria este încă la început la noi, ceea ce a generat o serie de preconcepții, speculații și credințe mai mult sau mai puțin deformate în legătură cu obiectul real al acestui domeniu.

Cunosc companii în care valorile sunt înțelese și aplicate de toată lumea și companii în care acestea sunt numite „corporatisme”, iar angajații își dau ochii peste cap când aud vorbindu-se despre ele. Cert este că, acestea există fie că sunt conștientizate, fie că nu.

Am observat în ultima vreme un val de reacții și materiale critice la adresa coaching-ului: se spune că ar fi o pseudoprofesie, că ar fi mai degrabă o modă să îți iei un coach, că oricine ar putea fi coach și că rezultatele unui proces de coaching ar fi greu de măsurat. Am stat, am dezbătut și m-am gândit – pe de o parte, este normal să apară astfel de îndoieli, mai ales având în vedere faptul că această meserie este încă la început în România.

Care este principalul instrument pe care un manager îl are pentru a-şi duce echipa către rezultatele dorite? Cred că performanţa echipei depinde de răspunsul la această întrebare. Atunci când o adresez managerilor alături de care lucrez, răspunsurile variază în mod firesc, de la abilităţile de influenţare, comunicare, autoritatea formală şi/sau informală până la resurse, proceduri şi norme de lucru. La fel de firesc, fiecare răspuns are gradul lui de adevăr sau exactitate. Am învăţat din experienţa altora şi cea proprie că răspunsul se poate reduce în esenţă la un singur lucru.

Stabilirea unor condiții clare în care urmează să se desfășoare procesul de coaching este, poate, tot atât de importantă ca procesul în sine. Prima întâlnire de contractare este și o întâlnire „de chimie”, pentru că, de foarte multe ori, nu numai clientul e pus în fața unei decizii, ci și coach-ul ia decizia de a lucra cu o anumită persoană sau nu.

Se spune că, în casa unui fermier și a soției sale, un șoarece descoperă într-o seară că i se pregătește o cursă. Speriat, șoarecele merge la găină și îi spune – „E o cursă de șoareci în casă”. Găina îi răspunde că îi pare rău, dar că nu e problema ei. Dezamăgit, șoarecele se îndreaptă către porc; ca și găina, porcul se arată dezinteresat – „Mare păcat, dar nu te pot ajuta. Mă voi ruga pentru tine”. Într-una dintre seri, în capcană cade un șarpe. Crezând că a prins, în sfârșit, șoarecele, în întuneric, soția fermierului e mușcată de șarpele veninos. După ce se întoarce de la spital, soția fermierului are febră mare, iar bărbatul se gândește să îi gătească o supă. Așa că decide să taie găina. Peste câteva zile, starea soției fermierului se agravează; prieteni și rude vin să o îngrijească, așa că fermierul decide să taie porcul pentru a-i hrăni pe toți.

Pentru consolidarea statutului global al universităților din Uniunea Europeană, Comisia Europeană a propus recent, în cadrul strategiei sale de învățământ superior, o nouă formă de „listare” a acestora. Ideea nu este nouă, se vorbea de realizarea unui clasament „multidimensional” încă din 2010, tocmai pentru a elimina vechile topuri ce sunt „părtinitoare şi nu redau cu acurateţe natura diversă şi multifuncţională a universităţilor şi a activităţilor lor de cercetare”.

Dacă ar fi să ne raportăm la una dintre cele mai longevive teorii din psihologie, fundamentată de psihologul umanist Abraham Maslow, putem considera că fiecare persoană, odată ce se apropie de vârf în ierarhia propriilor nevoi, începe instinctiv să își dorească să fie mai bună în tot ceea ce face și să își exploateze la maximum propriile capacități.

Lean şi Six Sigma sunt două dintre cele mai valoroase strategii de management care, utilizate împreună, duc la obţinerea unor procese capabile să livreze produse de calitate, într-un timp cât mai scurt şi la un preţ scăzut. Secretul? Lean se concentrează pe eliminarea pierderilor din proces şi reducerea, astfel, a timpului de realizare a produsului/serviciului livrat, Six Sigma se concentrează pe eliminarea defectelor şi reducerea variaţiei din proces. Împreună, îl ajută atât pe angajat, cât şi compania...

Conform unor studii recente efectuate de firma de consultanță Bersin&Associates, companiile ai căror lideri fac eforturi „foarte frecvent” în a oferi coaching echipelor lor au înregistrat rezultate în business cu 21% mai bune decât ale celorlalte companii. Același studiu arată și că, acolo unde există un climat și un suport „excelent” pentru coaching, implicarea angajaților, productivitatea și customer service-ul sunt mai ridicate cu 39%. Și totuși 70 de procente dintre managerii intervievați au recunoscut că știu într-o mică măsură să aplice coaching-ul în echipele lor.

De mult timp cuvântul „leadership” și-a pierdut din „prestanță și notorietate”. Mi se pare (și se pare că este o percepție destul de generală) că a devenit un cuvânt desuet și, cu greu, își mai găsește locul și rostul într-o conversație de business, iar când se întâmplă, celor care îl aud le trece prin cap ideea de „iarăși aceleași bla-bla-uri”.  Explicațiile pot fi mai multe, însă una care a ieșit la iveală în aproape toate conversațiile mele cu managerii alături de care am lucrat a fost „s-au spus multe și s-au făcut puține”, cu alte cuvinte ideea „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară” și-a făcut bine treaba în această zonă!

Nu o să trec în revistă definițiile proceselor care au ca scop generarea de rezultate, pentru că la teorie avem cu toții acces.

Am fost invitată să-mi exprim opinia în „pastila de leadership”, pe baza experiențelor de consultant, așadar o să mă opresc la cea mai conturată nevoie pe care am identificat-o în procesele de dezvoltare organizațională.

Acum mulți ani, pe vremea când căutam „altceva” diferit de training, ceva care să lase o amprentă mult mai puternică asupra participanților în sesiunile de dezvoltare profesională, ceva diferit și cu rezultate pe măsură, am descoperit coaching-ul. Începuturile, de cele mai multe ori, sunt timide, însă la mine a fost ceva mai „răsunător”: prima acțiune întreprinsă a fost un eveniment de amploare, cu invitați trei coach-i din UK și SUA. Iar, la acest prim eveniment, unul dintre ei a început sesiunea întrebând audiența: ce calități ar trebui să aibă un lider pentru a fi urmat de echipa sa?

Din când în când, jurnaliștii își întorc privirea către coaching și decid să scrie despre ce se mai întâmplă în piața asta. Doar că de cele mai multe ori, ratează esențialul. Iar eu mă enervez.

Așa cum spunea Andrea Lee, fondatoarea Wealthy Thought Leader, la conferința ICF din 2012, „identifică lucrurile care te enervează și devino un expert în acel domeniu”.