Time management este un proces foarte personal iar timpul este o resursa unica. Nu il poti opri, depozita sau extinde, nu poate fi inlocuit, pur si simplu trebuie consumat, zi de zi, secunda cu secunda.
© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.
Ca manager, nu poţi accepta ca un angajat să aibă performanţe mediocre sau chiar slabe. O asemenea situaţie este frustrantă, consumă timp inutil şi îi poate demoraliza pe ceilalţi oameni din echipa ta. Dar ce ar trebui să faci atunci când performanţele unui angajat nu se ridică la standardele acceptate? Cum îl ajuţi să îşi schimbe comportamentul problematic? Şi cât de mult laşi să continue situaţia până când decizi că a venit momentul „să îţi reduci pierderile”?
Un titlu deloc neobişnuit, pentru că am primit de-a gata„reţete” pentru orice, care-ţi arată „cum să”: te laşi de fumat, îţi alegi jobul perfect, fii un vânzător de succes, fii un părinte exemplar, iei deciziile cele mai bune la locul de muncă.
John Maxwell spunea că liderii trebuie să fie suficient de apropiați de ceilalți ca să-i poată înțelege, dar suficient de înaintea lor ca să-i poată motiva la progres. Luni, 1 iulie, în cadrul emisiunii de business Jurnal de Leadership de la Radio Lynx, moderatorii au discutat cu Adelina Maria, Fondator Leaders School & Academy, despre ce ar trebui să facă un lider abil, dar și ce pot face să le deprindă cei care nu au abilitățile necesare unui conducător.
Teresa Amabile și Steven Kramer, soț și soție și cercetători în psihologie, au vrut să explice cum mediul de lucru pozitiv sau negativ afectează creativitatea în rezolvarea problemelor. Cartea “The Progress Principle” descrie rezultatele unei cercetări desfășurate timp de câțiva ani, cu scopul de a afla ce îi face pe oameni fericiți, motivați, creativi și productivi.
"Tată, abia aștept să vină Sărbatorile de iarnă!" mi-a zis Anca acum două zile când ne întorceam de la lecția de balet. "Păi de ce, tati, pentru că scapi de școală sau pentru că-ți place de Moș Crăciun?", zic eu. "Adică de tine?", zice ea șmecheră, evitând, bineînțeles, să răspundă la întrebarea referitoare la școală. "Ce, tată, crezi că nu știu că tu ești Moșul?". "Hai mă, tată, cum să fiu eu Moșul!", încerc eu neconvingător să prelungesc magia pe care îmi dau seama cu părere de rău că Anca a pierdut-o.
Săptămânile care au trecut tocmai mi-au oferit câteva ocazii pentru a reflecta la această întrebare. Mi-am dat seama că m-am implicat în mult prea multe activităţi fără să evaluez foarte atent beneficiile reale pe care mi le-ar putea aduce sau cât de aliniate sunt acestea cu obiectivele mele. Am avut astfel ocazia să realizez că atunci când nu ne stabilim cât mai clar cu putinţă care sunt modalităţile, instrumentele prin care măsurăm progresul faţă de ceea ce ne-am propus să atingem, ajungem să ne pierdem energia şi timpul cu activităţi care poate nu sunt potrivite pentru a ne ajuta să ne atingem scopul final. Cum ştii că ești pe drumul cel bun către ceea ce doreşti să realizezi, către obiectivul tău şi mai mult, cum îţi dai seama că ai ales ceea ce este potrivit şi aliniat misiunii tale în viaţă?
Trăim într-o lume competitivă, ceea ce înseamnă că numai oamenii inteligenţi, puternici şi muncitori reuşesc în viaţă. Probabil că este o lege a firii să fim competitivi şi să vrem permanent să ajungem primii, să câştigăm în dauna celorlalţi, să ne dăm copiii la cele mai bune şcoli şi aşa mai departe. Însă competiţia ne dă şi dureri de cap şi este stresantă, deşi, spun unii, este o condiţie necesară a progresului. Dar nu cumva reversul acestei competitivităţi ar putea fi chiar dăunător?
