
„The bemore challenge”: 5 lecţii pentru lideri de la un antrenor de fitness inspiraţional
Citind acest articol poţi câştiga un premiu. Cum? Intră AICI şi răspunde la provocarea mea pentru liderii pasionaţi de dezvoltare.
Citind acest articol poţi câştiga un premiu. Cum? Intră AICI şi răspunde la provocarea mea pentru liderii pasionaţi de dezvoltare.
Nu cred că termenul „evaluare” echivalează pentru cineva cu un entuziasm debordant (şi aici mă refer, evident, la cei care urmează să fie evaluaţi). De când suntem mici, „evaluarea” aduce foarte mult cu vrăjitoarea din „Albă ca Zăpada”, poate şi pentru că este adusă în viaţa noastră sub forma testelor de la şcoală. La maturitate însă „evaluarea” nu mai ia forma unui test fulger sau a unui examen, ci a unui dialog cu managerul, dialog centrat pe cum ai performat în ultima lună, ultimul trimestru sau ultimul an.
Toți avem colegi cu care comunicăm foarte bine, chiar din priviri, și colegi cu care ne este aproape imposibil să comunicăm. Aceștia din urmă sunt aceia cu care rareori suntem de acord și ne contrazicem câteodată și în subiectele minore, sunt cei pe care de multe ori îi evităm, sunt cei lângă care ne simțim fie inconfortabil, fie secătuiți de energie. Și totuși, cum de ni se întâmplă să sărim, de exemplu, de la laude bine-meritate cu un coleg la „vorbe grele” cu un altul chiar și în câteva minute? Deoarece în primul caz știm să păstrăm echilibrul între obiectivul pe care vrem să îl atingem și relația pe care o avem cu celalalt, iar în cel de-al doilea caz suntem departe de a face același lucru! Cum am putea să păstrăm un echilibru și cu cineva alături de care avem un istoric mai „zbuciumat”?
„Prin răbdare putem realiza mai mult decât prin forță″! Acestea sunt celebrele cuvinte ale lui Machiavelli, însă – totodată, este și crezul de viață a lui Audrius Abromavicius, directorul general al Europa Royale Bucharest Hotel. Parcursul profesional uimitor al lui Audrius – de la bellboy la general manager, este dovada clară că răbdarea este un element care nu trebuie să-ți lipsească dacă vrei să ajungi în vârf și să simți mult râvnitul gust al succesului.
Ai o afacere care a crescut bine, în ciuda condiţiilor economice, dar a ajuns la un nivel în care piaţa locală nu oferă oportunităţile din trecut? Dacă răspunsul la această întrebare este unul pozitiv, atunci înseamnă că a venit momentul să îţi extinzi business-ul şi în afara graniţelor.
Începând cu 1 iulie 2013, Ernst & Young trece printr-un amplu proces de rebranding la nivel global, prin care compania îşi redefineşte numele, logo-ul şi tagline-ul. Astfel, Ernst & Young devine EY, logo-ul se transformă pentru a răspunde acestei modificări, iar noul tagline al companiei este „Building a better working world”. Această redefinire a identităţii vizuale vine să reflecte noua strategie a companiei, Vision 2020.
Cu cât ocupi un loc mai înalt în ierarhia companiei pentru care lucrezi, indiferent că ești antreprenor sau manager, cu atât mai mare e rolul pe care îl ai în gestionarea brandului companiei. Și nu vorbim doar de managerul de brand sau de cel de marketing.
Este într-adevăr o provocare să lucrezi cu un șef de „coșmar”. Dar unii dintre noi nu și-au ales șeful și, întâmplător sau nu, au un șef de coșmar.
Șeful de „coșmar” a fost una din temele pe care am lucrat în atelierele de management de luna asta. În primul rând am încercat să găsim trăsăturile ce definesc un astfel de șef. Și am făcut un portret :
Cu două săptămâni în urmă, pe unul dintre grupurile de training de pe LinkedIn, un trainer din Statele Unite a lansat următoarea provocare : Ce aţi decide să îi învăţaţi pe viitorii lideri dacă aţi avea la dispoziţie timp pentru a parcurge un singur concept?
Cred că e o bună întrebare, așa, de luni: ce faci cu viața ta? Ești pe drumul către obiectivele tale sau chiar îți trăiești visul cu ochii, ori te strecori prin viață, de azi pe mâine, spre fiecare week-end, spre fiecare concediu, spre fiecare lucru ce pur și simplu urmează în calea ta? Tu cum i-ai spune vieții tale: existența sau supraviețuire?
Ne trezim „pe pilot automat” şi uităm să mai privim către noi. Alergăm, căutăm, găsim sau nu găsim ce ne dorim, ne pedepsim... Facem lucrurile din inerţie, din obişnuinţă, pentru că „aşa e bine” sau „aşa ar trebui să fie”, suntem dezamăgiţi, ne agităm pentru că lucrurile nu se întâmplă acum, când am vrea noi şi uităm să ne acordăm momente în care să mai privim către noi.
Am revăzut de curând Inception și am găsit câteva paralele frapante între film, viață și acest început de an pentru mine. Principiul care se află la baza ideii filmului este de vis în interiorul altui vis. Deci un fel de vis la puterea a doua. Dacă nu te-am pierdut încă, esența este următoarea: pe măsură ce te afunzi mai mult în adâncul unui vis, cu atât se dilată mai mult timpul.
De multe ori ne trezim spunând: „Când voi avea mai mulți bani, îmi voi începe afacerea.”, „Când voi avea mai mult timp, mă voi ocupa și de mine.”, „Când vom avea casă, o să facem și un copil.” șamd. Vi se par cunoscute?
“Într-un grăunte de nisip să vezi o lume
În mușețel – un rai și o auroră,
Cuprinde-n palmă infinitul fără nume
Iar veșnicia într-o oră” – Semne de inocență, William Blake
Prin frumusețea acestor cuvinte simple, Blake ne reamintește că tot ceea ce ne trebuie pentru a înțelege viața se regăsește în simplitatea unei ore. În simplitatea fiecărei părți a universului există tot ceea ce ne trebuie pentru a-l înțelege.
Oamenii buni și „de bun simț” au două mari probleme: își fixează obiective „rezonabile” și sunt discreți în ceea ce îi privește. Asta îi face greu de observat și dificil de promovat!
În 10 ani de management și încă 8 ani de training am avut, și am, ca obiectiv să descopăr și să dezvolt pe cei mai buni membri ai echipei. Probabil că și tu ai aceeași provocare. De aceea cred că ești deja familiarizat cu „vedetele echipelor”, cele care vorbesc mult, vorbesc tare, vor să „iasă în față” cu orice preț, au tot timpul ceva de adăugat la ceea ce a spus antevorbitorul lor, emit generalități și se „bagă“ în orice acțiune despre care presupun că le va aduce un plus de celebritate sau de putere. Observându-le, ai senzația că privești o reclamă țipătoare făcută de un fast-food cu mâncare proastă: vorbeşte numai despre ce e „sănătos“, deși nu este nimic sănătos în ceea ce oferă.
Anul 2013 a început de ceva vreme însă, obsedată – în sensul bun al cuvântului – să ofer suport să ne construim cel mai bun al nostru, revin la obiective.
Sunt sigură că cititorii www.cariereonline.ro au o listă cu obiectivele pentru 2013, însă vreau doar să mă asigur că toate zonele vieții voastre sunt acoperite! În acest sens, vă propun să împărțiți o foaie de hartie în două coloane: pe prima coloană să scrieți obiectivele pentru 2013, iar pe cea de-a doua, rolurile pe care le aveți/ jucați în viața voastră: părinte, partener, manager, antreprenor, coleg, prieten etc.
Coachingul este o preocupare tot mai prezentă și mai evidentă în viața profesională și personală a oricărei persoane care își dorește să devină mai performant, mai mulțumit de sine și mai fericit. Și nu întâmplător am spus de viață profesională și personală. Legătura și influențele dintre acestea sunt extrem de prezente. Chiar dacă uneori la job ne asumăm anumite „măști” comportamentale, în realitate suntem tot noi, cu aceeași personalitate, cu aceleași patternuri de gândire, obiceiuri, trăiri etc. Cu atât mai mult, dacă „măstile” pe care le purtăm la job nu ni le și înțelegem și asumăm, riscul de a ajunge într-o disonanță interioară negativa este cu atât mai mare. Și când înțelegem asta, atunci începem să căutam acele metode prin care „a spune” și „a face” și „a simti” devin aliniate cu „cine sunt”.
Dacă nu-ți faci propriile proiecte, ceilalți vor atrage și vor utiliza energia și timpul tău pentru proiectele lor. De multe ori se întâmplă ca idealurile create de alții să te atragă și să îți consume resursele, iar dorințele tale profunde să nu găsească niciodată calea să iasă la suprafață.
Coachingul devine din ce în ce mai mult o componentă nelipsită în mediul de business, şi nu numai, mai ales în rândul persoanelor care vor să îşi îmbunătăţească performanţele la locul de muncă. Deşi acest proces este atribuit în special celor care deţin poziţii de management, coachingul poate fi util oricărei persoane, indiferent de postul pe care îl ocupă. În acest context, deprinderea unor competenţe de coaching de către un manager îl poate avea o contribuţie majoră în atingerea unor rezultate ambiţioase de către echipă.
Grayling anunţă rezultatele celei de-a doua ediţii a studiului global Pulse, la care au luat parte peste 1.100 de experţi în comunicare din toată lumea. Studiul este implementat trimestrial, având ca obiectiv identificarea principalelor tendinţe în industria comunicării la nivel global, regional şi local. 22% dintre participanţii la studiu recunosc că organizaţiile lor nu au adoptat până în prezent o strategie de comunicare pentru social media. Dintre companiile care au folosit social media în campaniile lor, doar 39% au avut o strategie integrată de comunicare.