Singura certitudine în orice carieră din secolul XXI, și în orice viață dincolo de carieră, o constituie tranzițiile succesive: trecerile de la o situație A la o situație B, semnificativ diferită de A, apoi de la B la C, semnificativ diferită de B etc. Practic, gestiunea tranzițiilor a devenit o competență indispensabilă,pe care e în beneficiul tău să o înveți foarte bine; poți, desigur, să nu o înveți, dar ai foarte multe de pierdut.

Sigur că, teoretic, la modul ideal, ți le-ai dori pe toate. Sigur că ele se împletesc, iar absența uneia te-ar putea împiedica să le obții pe celelalte. Însă poţi fi performant şi poţi avea succes (notorietate, popularitate, „rating”, bani, putere) şi, în acelaşi timp, să nu te simţi, de fapt, realizat, împlinit, fericit. Şi te poţi simți realizat, împlinit, fericit fără să ai neapărat succes. Viața reală te obligă adesea să alegi, iar absența unei alegeri clare te conduce, în cele din urmă, la a-ți irosi resursele fără niciun rezultat. Tu ce alegi?

Cele mai bune 10 startup-uri din regiune se vor reuni la finalul lunii aprilie la Power Business Center Cluj-Napoca pentru a lua parte la un program de accelerare a afacerilor. Echipele ambiţioase care îşi doresc să participe la acest program pot să aplice până pe 21 aprilie completând formularul de înscriere disponibil online.

Fiecare dintre noi face din când în când şi câte un lucru mai…prostesc, chiar dacă suntem printre cei mai buni. De multe ori nici nu ne dăm seamă când greşim pentru că nu ne oferim suficient răgaz pentru a ne analiza acţiunile şi a vedea unde putem veni cu îmbunătăţiri. Cum ne dăm seama când gafăm?

Care adult, tânăr sau mai vârstnic, nu-şi pune astăzi această întrebare, indiferent de statutul său social şi domeniul în care lucrează? Şi cine nu ştie cât de greu e să găseşti un răspuns care să te ajute să trăieşti o viaţă echilibrată şi împlinită?

Motto: Înţeleptul învaţă pe pielea altuia, prostul nici pe a lui.

V-aţi întrebat vreodată cum ajung mulţi oameni să penduleze între siguranţă de sine, deseori arogantă şi agresivă, şi anxietate, depresie sau chiar tentativă de suicid? Sigur, artiştii şi vedetele de televiziune sunt cazurile cele mai vizibile şi cele mai expuse la astfel de oscilaţii. Însă, deşi ascund cu grijă că ar trăi momente de slăbiciune, vedem adesea că nici oamenii aparent foarte puternici – antreprenori multimilionari, manageri de top ori politicieni – nu sunt ocoliţi de această balanţă instabilă. Şi nu vă păcăliţi singur(ă): oricine, chiar şi dumneavoastră sau eu, poate ajunge în aceeaşi situaţie.

Unii experţi le consideră nevoi umane fundamentale. Vă prezint foarte pe scurt trei modele recente, fundamentate unul pe studii din neuroştiinţe, altul pe combinarea psihologiei nevoilor umane cu observaţii directe în procese de coaching, iar cel de-al treilea pe studii empirice de psihologie şi psihiatrie. Apoi, supun aceste modele gândirii critice. La final, vă ofer patru întrebări coaching-style, care ar putea schimba performanţele şi vieţile unora.

Poţi numi trei? Dar trei lucruri care nu ţi-au plăcut la munca ta, în ultima săptămână? Crezi că ai putea să păstrezi un astfel de jurnal săptămânal? Iată una dintre provocările adresate de profesorul David Clutterbuck participanţilor la evenimentul „Harnessing the Power of Mentoring”, organizat pe 18 octombrie de ITOL.

Am decis să scriu acest articol pentru că nu demult cineva mi-a contestat dreptul de a avea, despre coaching, o opinie diferită de opinia unor coachi atestaţi. Argumentul lui? Eu nu am o certificare în coaching.

Nici nu am nevoie de vreo certificare. Sper că-mi veţi ierta lipsa de modestie: când ajungi la nivelul de competenţă-performanţă intelectuală al unui profesor universitar specializat în ştiinţe socio-umane, poţi – şi e obligatoriu, dacă te respecţi ca profesionist – să creezi modele de lucru, nu doar să foloseşti pur şi simplu ce au creat şi furnizează alţii. Cine i-o fi învăţat coaching pe inventatorii coachingului? Câte modele de lucru din "industria" resurselor umane au fost create de, sau au fost fundamentate pe ideile publicate de, cercetători şi profesori universitari, care lucrează adesea şi practic, nu doar, aşa cum cred mulţi, teoretic sau didactic?

Am auzit şi citit de multe ori „Nu ştiu despre ce / cum să scriu”. Răspunsul meu e: "Scrie despre ce vrei să înveţi, nu despre ce (crezi că) ştii deja. Şi scrie aşa cum vorbeşti tu natural atunci când îi explici ceva cuiva care vrea şi poate să înţeleagă.

Trecusem bine de 30 de ani, când o carte de sociologie autentică mi-a zdruncinat modul destul de naiv în care vedeam lumea socială: Jean-Michel Berthelot, Le piège scolaire / Capcana şcolară, Paris, PUF, 1983. Sociologul francez dezvăluia, cu probe solide, că pentru foarte mulţi copii şi tineri încrederea că doar capacitatea proprie de performanţă contează era o capcană. La vremea respectivă, capcana era ascunsă în instituţia şcolară. Între timp, pe măsură ce criticile la adresa şcolii au devenit tot mai severe, ea s-a transferat în educaţia adulţilor: în discursurile unor speakeri motivaţionali, în articolele şi cărţile despre oamenii de succes, în training, consiliere şi coaching.

Specialiştii în relaţii interumane numesc „chimie” atracţia şi respingerea care apar spontan, ca efecte ale unor substanţe pe care un corp le produce în mod natural şi pe care un alt corp le poate detecta la fel de natural; aceste substanţe sunt foarte importante în relaţiile intime şi au un anume impact la orice primă întâlnire faţă în faţă, însă e de cercetat mai atent dacă în performanţă, care cere întotdeauna depăşirea unor limite personale, rolul lor (dacă au vreun rol) e semnificativ.

Asociaţia „Community Links” lansează marţi, 22 mai, începând cu orele14.00 în Aula Magna din cadrul ASE, programul de mentorat „Lider Ovidiu”. Acest program  se adresează studenţilor economişti.

Iată cum putem aplica alte trei "tehnici" de gândire pozitivă – pe care eu o înţeleg nu doar ca mijloc de a ne menţine optimismul, ci mai ales ca instrument de rezolvare constructivă a problemelor şi de transformare a oricărui rău care ni se întâmplă în resursă de creştere şi dezvoltare. 

Am promis un "model" de gândire pozitivă în sensul cel mai profund al expresiei: optimist, dar şi realist, constructiv şi responsabil. Iată-l. Fără  nicio pretenţie de adevăr absolut sau de perfecţiune; doar ca sursă de insipraţie. Îl puteţi învăţa lucrând autonom cu propria persoană, fără a fi neapărat asistat(ă) de un coach sau consilier.

Cultura de masă are multe efecte benefice, însă istoria ei este în mare măsură o succesiune de limbaje de lemn. Multe noţiuni iniţial încărcate de semnificaţie dobândesc, prin utilizare de către un număr mare de persoane cu niveluri educaţionale şi structuri cognitive foarte diferite, un înţeles fie hiper-simplificat şi dogmatizat, fie, dimpotrivă, atât de larg şi vag încât îşi pierd orice substanţă. Simple "cuvinte goale / Ce din coadă au să sune", cum ar spune Eminescu.

Motto : Dacă, după întâlnirea cu mine, gândiţi şi faceţi lucruri mai bune, pe care nu le gândeaţi şi nu le făceaţi înainte, înseamnă că a meritat să ne întâlnim.

De câte ori aţi spus sau aţi gândit „X vorbeşte din cărţi, realitatea e alta” sau „Asta e teorie, nu se potriveşte cu viaţa reală”? Aţi fost sigur(ă), nu-i aşa, că vorbiţi despre un el sau o ea diferit(ă) de dumneavoastră şi că semnalaţi o limită a lui/ei. Ei bine, vă înşelaţi! Vorbiţi de fapt despre dumneavoastră şi dezvăluiţi o parte din limitele dumneavoastră. Frazele acestea simple şi uzuale pot constitui, dacă le folosiţi inteligent, începutul unei schimbări în viaţa dumneavoastră.

Tocmai pentru ca nu exista nici o legatura directa intre renumitul savant si navigatie, titlul „Einstein si arta de a naviga”e menit sa ne incite curiozitatea. Asta pentru ca marele om de stiinta care declara cu modestie ca „nu are nici un talent special”, obisnuia sa afirme ca e din „cale-afara de curios”.