Dacă tot vorbeam săptămâna trecută de planuri de dezvoltare, mi-am adus aminte de un „Learning and Development Model” peste care am dat acum ceva vreme, construit pe două axe: dorință, deschiderea către învățare pe de o parte și cunoștințe și abilități de cealaltă parte. În funcție de acestea, au rezultat 4 tipuri de persoane: „struțul”, „entuziastul”, „cel care știe tot” și „cel ce învață permanent”. Dar să îi luăm pe rând.

Sunt cuvinte care, cu timpul, își pierd sensul, semnificația și devin „de lemn”. Cauza este folosirea lor exagerată și cel mai adesea în context distorsionat. Cuvintele folosite în mod frecvent, pentru a „da bine pe ecran”, se erodează. „Viziune” și „valori” nu fac excepție, auzul și cititul lor  provoacă o stare de disconfort sau, în cel mai bun caz, indiferență.

În goana nebună după succes uităm, de cele mai multe ori, că lucrurile simple sunt și cele mai eficiente. Învățăm și aplicăm formule complexe, fără a le înțelege pe deplin esența, în speranța că vor funcționa și ne vor aduce mai aproape de reușită.

A ridicat o firmă de la zero și a făcut-o să funcționeze ani în șir pe profit, mizând pe resursele proprii: „sunt foarte activă”, „100% am fost înzestrată mult peste medie”, „sunt foarte independentă, nu vreau ajutor”. Apoi, cum li se întâmplă și celor mai puternici din când în când, a intrat într-un blocaj din care nu mai reușea să iasă: „amân tot timpul lucruri simple”, „nu-mi respect propriile reguli”, „toate sunt la «Urgente și Neimportante», „aleg direct soluția de avarie”, „folosesc independența distructiv”, „îmi place să ies din zona de confort, dar nu neapărat constructiv”, „motivație și entuziasm care scad” … La aproximativ două luni de când îmi povestea cele de mai sus, mi-a scris: „astăzi dacă aveam un productivitometru (sic!) cred că îl dereglam, într-atât de productivă am fost, și ziua încă nu s-a terminat”.

M-am întrebat dacă este normal ca de fiecare când greşeşti să ai un sentiment negativ care durează două-trei zile. Nu mi-a luat mult să-mi dau seama că răspunsul este un categoric nu. De fapt, nu ar trebui să simţi nimic. Orice om care conduce o echipă trebuie să aibă atitudinea potrivită faţă de greşeală, altfel, îşi construieşte singur drumul către mediocritate. Şi o spun cu atâta îndârjire pentru că mult timp nu am fost de această părere, iar acum mă uit în urmă şi mă simt de parcă am fost legat la ochi.

Părinte fiind, cred că ai face orice să îţi vezi copilul învăţând şi, mai ales, să rămână cu acele cunoştinţe. Pregătiri, meditaţii, acum sunt la îndemâna oricui. Dacă un copil citeşte doar de dragul de a citi, atunci învăţarea nu are loc. Ajută-ţi copilul să înveţe!

Toată viaţa lui, Peter Drucker – omul care, conform revistei Business Week, „a inventat managementul” – s-a străduit să înţeleagă complexitatea în creştere a lumii afacerilor şi a societăţii şi, lucru şi mai important, să îşi dea seama care ar fi mijloacele prin care putem continua să creăm şi să oferim valoare atunci când avem de-a face cu o complexitate din ce în ce mai mare. Am fost influenţat mult timp de opera lui Drucker.

Săptămâna trecută, la revederea de 30 de ani de la terminarea liceului, am avut un moment de eternitate. Știți voi, clipele alea când toate lucrurile sunt conectate cu toate lucrurile și se face lumină. Nu pentru că-mi revedeam colegii și pe o parte din profesori și observam cum fiecare s-a schimbat. Ci pentru că am auzit cuvintele care mă fac să tresar.

Numărul 200 al revistei Cariere, dedicat în totalitate liderilor şi leadershipului, a fost sărbătorit ieri, 30 septembrie, într-o ambianţă selectă la Jubilé Ballroom Primăverii. Cum era de aşteptat, s-a vorbit despre cum discernem un lider fals de unul adevărat, cum să sancţionăm demagogia, ce sacrificii trebuie să facem pentru a deveni lideri noi înşine şi care sunt ingredientele de care avem nevoie pentru un leadership autentic.

Am lucrat, pe durata acestei veri, cu mai multe grupuri și echipe, unele alcătuite din manageri și angajați din sectorul privat, altele din angajați în sectorul bugetar, iar altele din mediul ONG. Și mi-am amintit această anecdotă, care circula în mediile noastre intelectuale înainte de 1989.

„Care ar fi primul lucru care îți vine în minte și de care ai vrea să te dezveți?” a fost una dintre întrebările pe care Cosmin Alexandru le-a adresat participanților la evenimentul „Dialoguri Necesare - Conducerea prin dezvăț”, organizat de revista Cariere joi, 19 septembrie, și susținut de Indygen.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Trăim într-o eră a autoglorificării, în care faima este egalată automat cu succesul, iar obiceiul de a te referi la propria ta persoană a devenit o normă acceptată. Drept urmare, oamenii sunt încurajaţi să se „umfle în pene” până când se simt plini de o încredere în ei înşişi care este de-a dreptul alarmantă. Lăudăroşenia şi manifestarea instinctului de „mascul Alfa”, susţine Tomas Chamorro-Premuzic, profesor de psihologie aplicată în business, sunt confundate adesea cu priceperea şi eficienţa – măcar pentru o vreme.

Preferi un drum cu sens unic, ori o autostradă cu multe benzi de circulație?

Da, e o metaforă. Pusă direct, întrebarea ar suna așa: ești atât de ușor de manipulat încât să-ți limitezi șansele în viață luând în serios clișeul, atât de la modă astăzi, „Descoperă-ți talentul și urmează-l”?

Da, dragul meu cititor / draga mea cititoare, fraza aceasta – care pare atât de promițătoare – nu e decât un clișeu care îți poate limita șansele. Îți explic în acest articol, pe scurt, când și de ce stau lucrurile astfel.

„Când conduci oameni, cel mai greu e să conduci rezistențele lor la schimbare. Ei nu știu ce știi tu, nu văd de unde vezi tu și nu aspiră neapărat la ce aspiri tu. Nu poți să-i miști până nu înțelegi ce-i împiedică să se miște. Poți să-i forțezi, dar se vor opri la primul obstacol.

Cu cât înțelegi mai repede cum îi poți ajuta să se dezvețe de locul cunoscut, cu atât le poți crea condițiile să facă asta și să poată începe drumul spre destinația pe care le-o propui. În transformarea oamenilor, a echipelor și a organizațiilor dezvățul e o etapă-cheie trecută adesea cu vederea.” - Cosmin Alexandru

Conduc spre muncă ascultând audiobook-ul „Time Management” şi mă întreb: “Oare cum arată programul din săptămâna fără cursuri a grupei de la ExMP?” Bănuiesc că este bine pus la punct! Mie mi se pare provocator cum noţiunile de la cursuri „vin” în fiecare zi să-mi completeze munca şi stilul de lucru. Colegii? Fac parte dintr-o grupă excelentă, cu oameni de succes de la care simt că am multe de învățat şi asta mi se pare foarte important...

„A învăța pe cineva să învețe și să crească independent și pentru el însuși este poate cel mai mare serviciu pe care i-l poți face” - Benjamin Jowett

De fiecare dată când apare întrebarea despre menirea unui trainer în discuțiile cu manageri, participanți la training-uri sau oamenii pe care îi întâlnesc la diverse evenimente, răspunsul meu este de fiecare dată unul singur: menirea noastră este aceea de a ne orienta atenția asupra celorlalți, asupra nevoilor lor reale, astfel încât să îi ghidăm în propriul lor proces de dezvoltare.

INVITAȚIE LA RELAXARE. Revista Cariere abia aşteaptă să fie răsfoită! O lecţie cu totul out of the box aşteaptă şi ea să vă convingă despre cum poate fi privit nobilul cal ca profesor redutabil şi partener de învăţare şi dezvoltare personală...

Știi să înveți și să-i ajuți și pe alții să învețe?

Istoria culturii ne-a obișnuit să folosim ca sinonime substantivele „învățat”, „cărturar”, „erudit”. Epocile în care învățarea era asociată doar cu știința de carte au apus demult, însă mulți dintre noi, inclusiv dintre aceia care spun că preferă să învețe din experiență nu din cărți, continuă să confunde învățarea cu a afla (= a auzi, a citi, a vedea): dacă am aflat cei „zece pași ca să devii un om de succes” sau „povestea” unui om de succes, eventual de la el însuși, ori dacă am aflat care sunt cei 13 pași care asigură învățarea înseamnă că am învățat (ceva), nu?

Pe 27 iunie CARIERE și Cast Effect vă invită la JW Marriott Hotel București la o zi de training în stil hollywoodian: MOVING FROM STABILITY TO GROWTH, un curs de change management ce utilizează una dintre cele mai inovative și eficiente metode de învățare - Business filming method.

„Fiecare weekend a fost ocupat, timp de 3 ani, plus 20-25 zile pe an în plus alocate pentru lucrările scrise. A fost o cursă ca în filmele de acţiune, cu cronometrul pornit. Şi singurul obiectiv de atins nu era doar timing-ul: trebuia să livrez în parametri de calitate ca mamă, soţie şi manager”, spune astăzi Laura Barbu, la aproape trei ani de la absolvirea MBA-ului.