© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Trăim într-o eră a autoglorificării, în care faima este egalată automat cu succesul, iar obiceiul de a te referi la propria ta persoană a devenit o normă acceptată. Drept urmare, oamenii sunt încurajaţi să se „umfle în pene” până când se simt plini de o încredere în ei înşişi care este de-a dreptul alarmantă. Lăudăroşenia şi manifestarea instinctului de „mascul Alfa”, susţine Tomas Chamorro-Premuzic, profesor de psihologie aplicată în business, sunt confundate adesea cu priceperea şi eficienţa – măcar pentru o vreme.

Ca autor, m-am obișnuit să fiu citat și interpretat în mod eronat. Însă ideea că eu aș fi spus că „inteligența emoțională contează mai mult decât IQ-ul” mă deranjează. Așa cum am explicat în prefața pentru ediția aniversară de zece ani a volumului Inteligența Emoțională (Emotional Intelligence)...

Toată lumea vorbeşte azi despre inteligenţa emoţională şi, ca orice concept des vehiculat, îşi poate pierde din savoare şi uneori din valoare dacă nu ne uităm şi cum este folosit. Ce îmi place mie să spun este că e bine să fii conştient că ai inteligenţă emoţională, dar mai bine este să înţelegi ce poţi face cu ea, în cazul nostru, în mediul de afaceri. Toate elementele luate în discuţie mai jos pot fi, desigur, măsurate şi dezvoltate. Iată câteva repere de care ai nevoie pentru a dovedi că ştii să îţi foloseşti inteligenţa emoţională.

Da și Nu. Inteligența emoțională cuprinde patru părți: conștiința de sine, managementul emoțiilor, empatia și abilitățile sociale. Există multe teste de inteligență emoțională și majoritatea dintre ele demonstrează că femeile au un avantaj față de barbați când vine vorba despre abilitățile de bază pentru o viață fericită și de succes. Acest avantaj are o valoare mai mare decât oricând în mediul organizatoric deoarece din ce în ce mai multe companii încep să înțeleagă avantajele unei inteligențe emoționale dezvoltate atunci când vine vorba de vânzări, echipe și leadership.

Un grup de oameni care au toţi o inteligenţă emoţională ridicată (self-awareness, self-management, social awareness, relationships management) este foarte aproape de a deveni o echipă foarte bună. Cu toate acestea, adunarea împreună a unor indivizi cu IE ridicat nu face, în mod necesar, un grup care funcţionează cu o performanţă ridicată.

Ce este emoţia? Nu ştiu. Dar ştiu câteva lucruri: Diverse emoţii au de-a face cu diferiţi hormoni (dopamină, oxitocină, adrenalină, cortizol, endorfină, etc.). Emoţiile apar odată cu stimulii exteriori sau interiori (stimuli receptaţi de simţuri). Traducerea acestor stimuli (un pericol, o promisiune de plăcere, etc.) de către creierul nostru determină secretarea hormonilor mai sus menţionaţi. Hormonii ajută la punerea corpului în starea cea mai potrivită ca reacţie la stimulul primit. Pericol – stare de fugă, luptă sau „shock freeze” - , plăcere – atragere, colaborare, etc. Această punere a corpului într-o stare potrivită nu exclude mintea. Gândurile cele mai potrivite acelei situaţii se nasc atunci în mintea ta. Un corp într-o astfel de stare trimite semne emoţionale corporale vizibile.

În străinătate, tot mai multe companii îşi manifestă interesul de a angaja persoane care excelează în zona de „soft skills” (abilităţi interpersonale, diplomaţie, tact, amabilitate, seriozitate, orientare către ceilalţi, echilibru emoţional) – fiind dispuse să investească ulterior în traininguri care să le dezvolte angajaţilor abilităţile „hard”, necesare jobului zilnic. Prezenţa tot mai frecventă a cerinţelor „soft” în anunţurile de recrutare făcute şi de companiile din România ne-a determinat să aflăm cât de importante sunt acestea cu adevărat, în condiţiile actuale ale pieţei muncii.

Motto: Înţeleptul învaţă pe pielea altuia, prostul nici pe a lui.

V-aţi întrebat vreodată cum ajung mulţi oameni să penduleze între siguranţă de sine, deseori arogantă şi agresivă, şi anxietate, depresie sau chiar tentativă de suicid? Sigur, artiştii şi vedetele de televiziune sunt cazurile cele mai vizibile şi cele mai expuse la astfel de oscilaţii. Însă, deşi ascund cu grijă că ar trăi momente de slăbiciune, vedem adesea că nici oamenii aparent foarte puternici – antreprenori multimilionari, manageri de top ori politicieni – nu sunt ocoliţi de această balanţă instabilă. Şi nu vă păcăliţi singur(ă): oricine, chiar şi dumneavoastră sau eu, poate ajunge în aceeaşi situaţie.

Odată cu dezvoltarea tehnologiei şi a reţelelor sociale s-a schimbat şi modul în care interacţionam unii cu ceilalţi. Fie că ne place sau nu să recunoaştem, cred că multora dintre noi ni se întâmplă ca după finalizarea sarcinilor de serviciu sau în ultima jumătate de oră să intrăm pe Facebook pentru a vedea ce se mai întâmplă în grupul nostru de prieteni şi cunoştinţe.

În cartea sa, „Inteligenţa Emoţională”, Daniel Goleman afirmă despre conştienţa de sine că este abilitatea de a recunoaşte un sentiment (o stare emoţionala) în timp real, iar acest lucru reprezintă piatra de temelie a Inteligenţei Emoţionale. Conştienţa de sine oferă claritate sentimentelor şi  gândurilor şi odată cu ea vine abilitatea de a lua decizii mai bune.

Deşi cu toţii am auzit şi ştim câte ceva despre inteligenţa emoţională (IE), oare câţi cunosc cu adevărat istoria acesteia şi cercetările care au stat la baza alcătuirii tuturor conceptelor de inteligenţă emoţională? Mai mult, câţi ştiu care este realmente impactul acesteia în performanţa individuală?

Ştim cu toţii că, dacă eşti nevoit să lucrezi cu un coleg pe care-l urăşti, simpul fapt că interacţionezi cu el te distrage de la ceea ce ai de făcut şi te stoarce de energie. Ticălosul îngâmfat, cel care te întrerupe frecvent ca să îţi indice lucruri irelevante, cel care se plânge la nesfârşit, în fine, orice coleg nesuferit îţi poate influenţa negativ atitudinea şi performanţa.

Ani de-a rândul am trăit cu teama că nu suntem suficienți de buni pentru un domeniu anume, renunțând să-l mai accesăm. Sau dimpotrivă, ne-am asigurat că vom trai un viitor prosper datorită nivelului ridicat de inteligență cu care am fost înzestrați.

“These, I suggested, were the three stable components of work: performance, learning and enjoyment" (W. Timothy Gallwey, The Inner Game of Stress, 2009: 7).Eu traduc sugestia lui W. Timothy Gallwey prin trei întrebări, pe care le propun celor cu care lucrez, în locul tehnicilor clasice de motivare :

1. Ce pot face eu astăzi ca să mă bucur când ... ? (Bucurie)
2. Ce pot învăţa astăzi în timp ce … ? (Învăţare)
3. Ce pot face astăzi mai bine decât ieri? (Performanţă)

Am alergat după fericire mai bine de 30 de ani. Ca o precondiţie pentru a putea accesa fericirea, mi-am respins emoţiile negative, mai ales cele care îmi arătau clar că nu sunt fericită.

Exista cativa pasi care trebuie parcursi pentru a obtine satisfactia si succesul intr-o profesie. "Inteligenta emotionala la locul de munca", publicata de Editura All, este o carte proiectata pentru a transforma munca intr-un veritabil demers de implinire personala si totodata o oportunitate pentru a te cunoaste pe tine insuti si pe cei din jurul tau.