Cunosc foarte multi oameni care stiu sa se ascunda perfect in spatele unui „n-am timp” sustinut cu acea tonalitate ce creeaza senzatia ca agenda lor include toate problemele serioase ale planetei. Cunosc mult mai putini oameni pentru care timpul este un aliat si un prieten si stiu sa aseze in agenda saptaminala activitati pentru minte, inima si suflet in dobindirea echilibrului atit de vital in aceste vremuri.
© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.
Fascinatia fata de angajatii din Generatia Mileniului pare sa fie nesfarsita. Exista studii, carti, articole, postari pe bloguri si „carti albe”, care toate vorbesc despre aspectele ce ii fac sa fie atat de diferiti fata de generatiile de dinaintea lor. Iar, pe masura ce ei continua sa intre in randul celor care formeaza forta de munca activa, ocupand noi locuri de munca, se scrie din ce in ce mai mult despre modul in care ei se comporta (sau despre comportamentul lor nepotrivit) la birou.
Studiile sociologice si psihologice arata o crestere a numarului persoanelor care sufera de depresie sau anxietate, tocmai din cauza ca nu reusesc sa gaseasca o formula optima de echilibru intre viata personala si cea profesionala.
A invata reprezinta principala prioritate pentru majoritatea studentilor in 2014, potrivit studiului Sodexo Universitary Lifestyle, editia de anul acesta. Ce mai releva studiul este faptul ca studentii sunt preocupati sa gaseasca echilibrul intre viata academica, sociala si obligatiile de serviciu, dar si altele.
Ce inseamna sa ai un stil de viata echilibrat? Acesta consta in 8 ore de odihna, 8 ore de munca si 8 ore dedicate altor activitati. Din pacate, rar reusim sa pastram acest echilibru. Cu toate acestea, trebuie sa gasim un acord sau o armonie intre munca, cei dragi si odihna. Asadar, cum putem sa ajungem la acest echilibru? Raspunsurile la aceste intrebari le poti afla in cadrul PMdays, pe 25 si 26 septembrie, organizat de PMI Romania Chapter.
A fost dintotdeauna un spirit independent si le este recunoscator parintilor pentru ca nu s-au amestecat in alegerile sale. Aproape toti din familia sa lucreaza in domeniul medical. Sora lui este medic generalist, mama, asistent medical, iar tatal, radiolog. Prin clasa a X-a sau a XI-a, tatal sau i-a spus – mai in gluma, mai in serios – ca ar trebui sa se faca chirurg. „Ai degete lungi, esti inalt, ai putea fi un chirurg extraordinar.” Stanislav, care la vremea aceea canta in propria formatie – „Flying Frogs” –, a ripostat taios, spunandu-i ca isi va alege singur meseria.
M-am trezit la un moment dat că am un to-do list infernal, că este nevoie să cresc portofoliul de clienți, că mi-aș dori să scriu o carte, că mi-aș dori să mă văd mai mult cu prietenii, că mi-aș dori să fiu mai organizată, să am mai mult timp pentru mine, să am mai mult timp pentru firmă etc.
Ne întrebăm de multe ori cum facem nu numai să supraviețuim ritmului de viață impus de tot ce se întâmplă în jurul nostru, dar mai ales cum să ne regăsim echilibrul. Să facem asta 24/7 este o provocare nu-i așa?
Atunci când simțim că totul e în zadar, că vrem să renunțăm la ceea ce facem, că nu suntem suficient de buni sau că nu reușim să ajungem acolo unde ne dorim, tentația de a ceda sau de a da vina pe factorii externi este foarte mare. Atunci poate că așteptăm să ne motiveze ceva, să ni se întâmple ceva pentru a ne demonstra din nou că merită să facem ceea ce facem. Însă, așa cum bănuim, lucrurile autentice și cele mai durabile nu pot veni din exterior.
Rândurile următoare nu sunt „literă de lege”, ci doar îndemn la adaptare, la focus pe lucrurile cu adevărat importante şi pe factorul uman, elemente pe care le-aş pune oricând în „balanţă” pentru a obţine orice stare de echilibru.
Toți avem colegi cu care comunicăm foarte bine, chiar din priviri, și colegi cu care ne este aproape imposibil să comunicăm. Aceștia din urmă sunt aceia cu care rareori suntem de acord și ne contrazicem câteodată și în subiectele minore, sunt cei pe care de multe ori îi evităm, sunt cei lângă care ne simțim fie inconfortabil, fie secătuiți de energie. Și totuși, cum de ni se întâmplă să sărim, de exemplu, de la laude bine-meritate cu un coleg la „vorbe grele” cu un altul chiar și în câteva minute? Deoarece în primul caz știm să păstrăm echilibrul între obiectivul pe care vrem să îl atingem și relația pe care o avem cu celalalt, iar în cel de-al doilea caz suntem departe de a face același lucru! Cum am putea să păstrăm un echilibru și cu cineva alături de care avem un istoric mai „zbuciumat”?
Învăţând să căutăm echilibrul, mulţi dintre noi am aflat cum putem construi la serviciu relaţii bune cu colegii din echipă sau cu cei din alte departamente. Însă, în ultimii ani tot mai mulţi români sunt şi în căutarea unei perechi perfecte alături de care să construiască o relaţie de cuplu de succes.Deci, vorbim despre două mari tipuri de relaţii care ar putea alcătui o viaţă echilibrată. Da, „una fără alta” nu prea se mai poate...
