Generaţia milenială s-a născut din părinţi care au luptat pentru dreptul lor de a contesta rolurile sociale tradiţionale, într-o lume în care femeile sunt mai puţin discriminate decât în trecut, statut care promite să continue

Despre work-life balance ca echilibru interior fragil, supus unor mari presiuni socio-profesionale. O dezbatere în termeni umani, autentici și nu în clișee sociale. De ce viața personală și cea profesională nu pot fi separate și

Deși se vorbește tot mai des de work-life balance, multe inițiative rămân în stadiul conceptual, de deziderat, sau eșuează în declarații clișeistice, goale de conținut. Citesc multe interviuri ale unor profesioniști din diverse domenii, care

Suntem zilnic asaltați de schimbările care au loc în jurul nostru. În domeniile social și economic și în organizațiile noastre. Nici viaţa personală nu a rămas neatinsă pentru că noi înșine sau membrii familiei noastre suntem afectați de schimbările exterioare, iar impactul acestora îl simțim mai ales în plan emoțional.

Autoritatea e un concept asociat cu masculinitatea. Așa am fost crescuți și e foarte greu să acționezi în afara amprentei culturale. De aceea, în loc să te poziționezi împotriva curentului, în competiție cu bărbații, bazează-te pe calitățile feminine și exercită o autoritate bazată pe feminitate. Această atitudine aduce mai mult echilibru, normalitate și autentic în cultura profesională.

Ce înseamnă mai exact mind-emptiness? Putem atinge singuri această stare sau trebuie să fim neapărat ajutați?
Mindfulness și mind-emptiness sunt concepte foarte apropiate și cred că sunt complementare. Nu sunt un specialist, dar pot spune câteva lucruri comune despre mindfulness.

Prima componentă a bunăstării psihologice este acceptarea de sine (o evaluare pozitivă a sinelui şi a propriei vieţi) potrivit Scalei stării psihologice de bine a lui Ryff (PWB-R), dar care să fie acele atribute care definesc o persoană aflată într-un echilibru cu sine? 

Este posibil? Să ne înțelegem propriul mecanism al vieții? Călugărul budist Haemin Sunim, autorul bestsellerului „The Things You Can See Only When You Slow Down“, insista că abilitatea de a avea răbdare este vitală pentru o viaţă fericită. Și că trebuie să moderăm vieţile noastre ocupate şi să fim capabili să recunoaştem că emoţiile negative nu sunt permanente.   

Uitându-ne în jur observăm cu uşurinţă că marea majoritate a mediilor de business devin peste măsură de agresive pe zi ce trece. De unde atâta nefericire şi nemulţumire? Chiar nu există stilul de leaderhisp şi management sau un model de business care să poată să genereze starea de bine în organizaţii? 

Poate ai fost deja la ateliere de dezvoltare personală, de teatru sau de vorbire în public, încercând, de fiecare dată, să-ţi depăşeşti timiditatea şi să te transformi subit într-un personaj îndrăzneţ şi plin de iniţiativă.

Românii gestionează greu echilibrul între viaţa personală şi cea profesională, însă tinerii care intră pe piaţa muncii vin cu o nouă abordare, se arată într-un studiu derulat de către cei de la Ernst&Young.

Am putea fi tentați să spunem că între viața personală și cea profesională trebuie să existe o barieră constantă și rigidă, care să nu lase ca una să fie influențată de cealaltă. Ei bine, secretul constă, de fapt, în echilibrul dintre cele două, iar una dintre preocupările liderilor autentici este aceea de a se asigura ca oamenii lor au parte de acest echilibru și de a-i ajuta și susține în atingerea lui. 

Știm cu toții că satisfacția la locul de muncă depinde de multe ori de calitatea relațiilor pe care le avem cu șefii noștri. Cu toate acestea, în zilele noastre, când jobul este de multe ori 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână, nu este întotdeauna clar ce ar trebui să facă managerii pentru a crea experiențele de lucru cele mai satisfăcătoare și cele mai fericite pentru angajați.

Câteodată ne trezim dimineaţă şi ne simţim copleşiţi de tot ce ne înconjoară sau poate pur şi simplu avem sentimentul unei conexiuni pierdute cu noi înşine, cu viaţa noastră şi cu momentul prezent. Simţim că ceva lipseşte, că pierdem anii noştri cei mai valoroşi. În ultimii 20 de ani s-au făcut peste o mie de studii de către instituţii reputabile din întreaga lume, care au găsit o legătură directă între Mindfulness  şi Fericire.

Prima oară când am auzit despre echilibru s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă. Bunica mea îmi spunea:
- Mama, niciodată să nu te ridici de la masă satul!
Cum adică să nu mă ridic satul?... Păi de ce mai mănânc?... Oare se referă la economie?... Nu am înţeles prea bine ce voia să spună şi nici nu mi-am bătut capul foarte mult.
Tot ea a fost cea care mi-a povestit despre măsură: “Să fii cumpătat în toate.”
Aşadar, cele ce urmează vor fi un argument pentru a fi cumpătat în triunghiul - eu - viaţă personală - viaţă profesională în anul ce stă să vină. 

În departamentul vostru există un grad echitabil de noutate al taskurilor şi atribuţiilor care revin fiecărei persoane în parte sau v-aţi făcut obiceiul de a-i suprasolicita pe cei mai buni până când aceştia nu mai simt nicio provocare? Nu cumva v-aţi concentrat prea mult pe nevoile voastre şi prea puţin pe ale lor, repartizându-le mereu sarcini, pentru că ştiţi că le vor îndeplini fără nicio intervenţie din partea voastră?

Practicat corect și constant, sportul aduce prosperitate în viața noastră. După el, alimentația este al doilea factor important pentru sănătatea minții și a corpului. Hrana noastră de fiecare zi trebuie să fie adecvată, echilibrată, controlată caloric, moderată și variată. Despre exerciții fizice, echilibru, alimentație, sănătatea trupului și a minții am vorbit cu specialiștii de la Social Gym, primul club de fitness și aerobic nonprofit din România.

Echilibrul dintre muncă şi viaţa personală se referă la combinarea muncii şi a vieţii personale în aşa fel încât ambele pot fi îndeplinite cu succes şi poate varia în funcţie de caracteristici individuale, familiale, organizaţionale şi societale. Obţinerea acestui echilibru este benefică atât pentru sănătatea şi starea de bine a angajaţilor, precum şi pentru performanţa organizaţională (îmbunătăţirea ratei de retenţie a angajaţilor, creşterea productivităţii, diminuarea absenteismului). 

©  2015 Harvard Business School Publishing Corp.

Julie Long, Senior Software Developer la o companie de software, a fost identificată de către managerul ei drept un angajat cu performanţe de top. Când i s-a cerut să coordoneze munca a trei dezvoltatori de software juniori care lucrau la un proiect, Julie Long a fost încântată de ideea că va avea un rol de conducere. Numai că a devenit rapid frustrată. Lucruri care pentru ea erau simple şi uşoare nu erau făcute suficient de rapid de către echipa ei. La câteva săptămâni de când a preluat noul rol, în timp ce trecea în revistă codurile de programare scrise de oamenii din echipa ei, ea s-a gândit serios „să arunce la rebuturi” contribuţia lor şi să scrie totul singură. Ştia că, dacă ar lucra câteva ore suplimentare, ar putea să producă întregul volum de rezultate pe care ar fi trebuit să-l obţină toţi cei trei subordonaţi ai ei. 

Este echilibrul dintre viață personală și muncă ceva ce chiar poate fi obținut? Până la urmă, organizațiile încă funcționează după un program de opt ore pe zi, care a început din zilele fabricilor, când munca era muncă și viața era tot muncă. Lucrurile nu s-au schimbat mult; plecăm de la birou doar ca să ajungem acasă și să ne verificăm telefoanele legat de emailuri de la serviciu. Unde este acel echilibru dintre viață personală și muncă?