„Cea mai mare descoperire a generaţiei mele este aceea că fiinţa umană îşi poate schimba viaţa schimbându-şi atitudinea” , spunea William James, un reputat filosof şi psiholog al secolului XIX. Mulţi dintre voi cred că aţi ajuns cel puţin odată în situaţia în care s-a adeverit că ideea voastră este cea mai bună. Ei bine, eu am ajuns la concluzia că atunci când vreau ceva, am nevoie doar de mine însămi.

„Oamenii care nu se pot motiva singuri trebuie să se mulțumească cu mediocritatea, indiferent cât de impresionante sunt aptitudinile lor.” - Andrew Carnegie

22 Octombrie 2011, Sala Floreasca, meci din campionatul de handbal masculin juniori, CSS 3 Steaua București vs Gr. Școlar Industrial Petrolul Moreni. A fost pentru prima dată când am văzut un meci de handbal junori.

Unul dintre cele mai ciudate exemple pe care le-am întâlnit este povestea a două femei care au lucrat acum câțiva ani la o bancă și trebuie să vă spun că nu erau deloc încântate de asta. Câți dintre noi suntem oare mulțumiți de jobul pe care îl avem? Câți dintre noi, am vrea să ne dăm demisia chiar mâine, însă frica ne ține încă în același loc de muncă.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Atât în afaceri, cât şi în viaţă, deciziile cele mai importante pe care le luăm sunt legate, în cele din urmă, de oamenii cu care interacţionăm. Dar e greu să fii un bun judecător al caracterului oamenilor. Oare cum devenim mai pricepuţi în evaluarea realistă a primei impresii pe care ne-o facem despre cineva, în evitarea greşelilor la angajare şi în a-i identifica în mod corect (şi a nu-i trece cu vederea) pe oamenii care se vor dovedi a fi nişte stele în ascensiune?

©  2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Fiecare dintre noi are un set de credinţe şi atitudini care determină modul în care interpretăm o situaţie şi reacţionăm la acea situaţie. Mentalitatea rezultată din aceste credinţe şi atitudini modelează modul în care interacţionăm cu ceilalţi şi, drept urmare, îi afectează şi pe oamenii cu care lucrăm, în moduri atât subtile, cât şi profunde. De exemplu, o persoană cu o atitudine neîncrezătoare în ceilalţi va vedea situaţiile de la locul de muncă drept competitive şi va acţiona pentru a-şi promova propriile interese pe seama celorlalţi, manifestându-se prin ceea ce numim jocuri de interese sau învârteli politice corporatiste: schimbându-şi „după cum bate vântul” loialitatea şi sprijinul acordate cuiva, asumându-şi meritul pentru realizările altora, dând vina pe alţii atunci când lucrurile îi ies prost şi păstrând pentru sine sau distorsionând informaţiile. Aceste comportamente amplifică, la cei care interacţionează cu o asemenea persoană, nivelurile de stres şi ratele de epuizare, subminând eficienţa la nivelulîntregii organizaţii.

O persoană fericită nu este o persoană aflată în anumite circumstanţe, ci mai degrabă o persoană având anumite atitudini, crede Hugh Downs, realizator de televiziune american în anii ‘50 - ‘70. 

Cum să-i spun colegului că mă deranjează că lasă cana de cafea pe biroul meu sau managerului că vorbește prea tare la telefon și din cauza asta nu pot lucra? Acestea sunt doar câteva dintre situațiile pe care le avem de înfruntat la birou, dar multe dintre ele se pot regăsi și în viața personală. Cum putem să transmitem mesajele corect, astfel încât persoana căreia îi sunt adresate să le înțeleagă și să nu generăm situații conflictuale?

Dacă îmi încep articolul prin a spune cât de importantă este atitudinea, cum stă la îndemâna noastră să alegem să ne simțim bine sau… mai puțin bine, probabil că vor fi mulți care vor spune „Daaaa, mare noutate! Știu asta foarte bine!” Și totuși… de ce sunt atât de multe fețe mohorâte pe stradă? De ce sunt atâtea persoane care își urăsc șeful și care se complac în situația respectivă? De ce sunt atâtea persoane care cred că merită mai mult, dar continuă să se plângă?

Cu toții suntem ființe emoționale. Dintotdeauna, oamenii din toate colțurile lumii simt o gamă largă de emoții care îi limitează sau îi dezvoltă. Cum putem însă ști pe ce direcție ne înscriem fiecare dintre noi?

Pentru fiecare lider ar trebui să vină un moment în care să se gândească și chiar să pună în aplicare planul de a crește lideri! De fiecare dată, când ajung în acest punct în cadrul programelor de Executive Coaching, îmi aduc aminte și îl dau ca exemplu pe Andrew Carnegie. Întrebat la un moment dat de un reporter cum a reușit să angajeze 43 de milionari, Carnegie a răspuns: „Nu erau milionari atunci când i-am angajat. Au devenit pe parcurs. Oamenii se dezvoltă tot așa cum se obține aurul. Trebuie să prelucrezi tone de noroi pentru a obține o uncie de aur. Dar nu intri în mină ca să cauți pământ. Intri ca să cauți aur!”

Pentru că este o temă până acum prea puţin „atacată“. Pentru că noi, românii, nu prea suntem dispuşi să tratăm problemele, diferenţele de opinie sau conflictele cu cărţile pe masă şi într-o manieră care nu lasă loc de interpretare. Pentru că este o chestiune de exerciţiu, dar şi de atitudine. Pentru că este importantă!

Luni, 3 decembrie, am avut-o ca invitată în cadrul emisiunii Jurnal de Leadership pe Cristina Popescu, Managing Director al companiei de recrutare şi headhunting QPAS. Specialistul a oferit pe parcusul discuției cu cei doi moderatori, Mirabela Stoica şi Marius Dobre, o mulțime de sfaturi utile pentru persoanele care se află în căutarea unui loc de muncă sau care vor să își schimbe jobul.

În urmă cu mai bine de 50 de ani, Douglas McGregor aducea în discuţie două abordări ale actului managerial în relaţia cu subordonaţii şi cu scopul obţinerii rezultatelor. Deja clasice ca teorii manageriale fundamentate pe modelul nevoilor lui Maslow, asumpţiile celor două direcţii definesc comportamentele manageriale şi în prezent. Dacă actul managerial a rămas constant în ceea ce priveşte una dintre cele două asumpţii, nu acelaşi lucru se poate spune despre atitudinea şi reacţiile subordonaţilor.

Până nu de mult, dacă mergeai la facultate, învăţai bine şi terminai printre primii din clasă era suficient ca să-ţi asiguri un loc de muncă într-o instituţie prestigioasă. Dacă dovedeai şi loialitate faţă de angajator, puteai să ieşi bine mersi la pensie de-acolo. Astăzi nimic nu-ţi poate garanta un loc de muncă pe măsura pregătirii tale şi te poţi trezi şomer când te aştepţi mai puţin. Care să fie problema?

© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

„De departe, cel mai mare premiu pe care ţi-l oferă viaţa este şansa de a te strădui şi a lucra cu pasiune pentru a face o muncă ce merită făcută” – Theodore Roosevelt, 7 septembrie 1903. Adevărul din afirmaţia făcută de preşedintele Roosevelt cu 109 ani în urmă este valabil şi astăzi. Din studiile noastre a rezultat că viaţa de fiecare zi pe care oamenii o petrec la serviciu este îmbogăţită atunci când simt că fac progrese într-o muncă ce are sens. Dar ce anume ne face să simţim că munca noastră merită făcută?

De curând am fost invitată la radio Linx în cadrul emisiunii “Jurnal de leadership” pentru a discuta despre tendințele în recrutare. Ulterior emisiunii am fost contactată de mai mulți ascultători, unul dintre aceștia (căruia îi mulțumesc pentru sugestie) mi-a spus că este interesat de subiectul “cum îmi pot crește valoarea în companie”.

În ultimii 3 ani, consumul s-a contractat considerabil, iar comportamentul clienţilor a cunoscut o alterare rapidă în ceea ce priveşte alegerea furnizorilor. Organizaţiile au răspuns acestor schimbări prin mijloace proprii, încercând metode şi tehnici de a şi-i apropia. În principal, iniţiativele demarate de acestea au avut la baza principii ce au funcţionat în trecut, însă cu toate acestea rezultatele au întârziat să apară. O evoluţie în spirală a comportamentului clienţilor versus răspunsul organizaţiei la acel comportament a condus mai degrabă la decalaj între aşteptările clienţilor şi maniera de răspuns a organizaţiei la aceste aşteptări. Acum este momentul evidenţierii practicii sănătoase de customer service, momentul în care în centrul universului organizaţional nu se regăseşte managementul de top sau acţionariatul ci însuşi clientul, căruia organizaţia îi datorează existenţa în sine.

Am întâlnit până acum, atât în viața personală cât și în viața profesională, oameni diferiți în ceea ce privește raportarea la succes. Am văzut persoane care își îndeplinesc obiectivele personale și/sau profesionale cu zâmbetul pe buze și altele care, deși își îndeplinesc obiectivele, trăiesc constant sentimentul de insuficiență.

Conform dexonline.ro cuvantul “atitudine” înseamnă: 1. ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. Expr. A lua atitudine = a-ți manifesta poziția, a-ți afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it.attitudine, fr. attitude.

Mulți dintre noi au auzit de Rocky boxerul. Probabil că cei mai mulți știu de Rocky Balboa, eroul lui Silvester Stallone și mai puțini de Rocky Marciano, adevăratul boxer care a inspirat personajul.