În urmă cu mai mulţi ani, am descoperit un videoclip despre echipa tată–fiu (Dick şi Rick Hoyt) care participa la triatlonul Iron Man. Nu divulg povestea; e cu totul specială şi merită să o căutaţi, pentru inspiraţie, pe youtube. Vă spun doar că triatlonul Iron Man implică 4 km parcurşi înot, 180 km pe bicicletă şi un maraton de 42 km, una după alta, într-un efort continuu de cel puţin 9 ore.
Trăim vremuri cu schimbări profunde și la fel ar trebui să facă și oamenii: să își dea voie să se transforme, să trăiască schimbarea cu mai multă conștiență, pentru că ea oricum se întâmplă…
Mai mult ca oricând, granița între viața personală și cea profesională este mai subțire, de fapt, cele două se contopesc, pentru că o viață avem! Este momentul să încetăm să ne ferim de emoții și de stări afective sau, și mai grav, să le spunem colegilor noștri de echipă să le lase acasă!
Oamenii sunt resursa cea mai de preț a unei companii, iar de modul în care sunt tratați aceștia poate depinde succesul afacerii sau echipei tale. Dar cum putem să ne asigurăm că vom avea angajați motivați care să dea cele mai bune rezultate?
Ni se întâmplă probabil tuturor să avem momente în cariera noastră profesională în care simțim că nu mai avem un indicator concret asupra calității muncii noastre. Este firesc. Până la urmă, în teoria motivațională a lui Maslow, nevoile de stimă de sine și de autorealizare, plasate chiar în vârful piramidei, sunt cele care se satisfac cel mai greu. Și când se întâmplă, asta înseamnă că “sunt acolo, sus”, știu cine sunt, ce pot și ce valoare am. Dar pentru aceasta, fiecare are nevoie de anumite “confirmări” interne și/sau externe, personale și profesionale.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Deşi Ziua Recunoştinţei a fost sărbătorită în SUA prin evenimente sportive, cine petrecute în familie şi zile libere de la serviciu, scopul ei este de fapt o întoarcere a fiecărui american cu faţa către lucrurile pentru care merită să fii recunoscător – precum sănătatea, familia, posesiunile materiale şi succesul pe care-l avem în viaţă. A fost, de asemenea, un bun prilej pentru manageri să-şi amintească de faptul că recunoştinţa şi aprecierea sunt comportamente manageriale importante în organizaţiile eficiente – care trebuie menţinute în tot decursul anului, nu doar de sărbători.
Motto: Înţeleptul învaţă pe pielea altuia, prostul nici pe a lui.
V-aţi întrebat vreodată cum ajung mulţi oameni să penduleze între siguranţă de sine, deseori arogantă şi agresivă, şi anxietate, depresie sau chiar tentativă de suicid? Sigur, artiştii şi vedetele de televiziune sunt cazurile cele mai vizibile şi cele mai expuse la astfel de oscilaţii. Însă, deşi ascund cu grijă că ar trăi momente de slăbiciune, vedem adesea că nici oamenii aparent foarte puternici – antreprenori multimilionari, manageri de top ori politicieni – nu sunt ocoliţi de această balanţă instabilă. Şi nu vă păcăliţi singur(ă): oricine, chiar şi dumneavoastră sau eu, poate ajunge în aceeaşi situaţie.
„Primiţi prea multă recunoaştere la locul de muncă?“
Răspunsul negativ primit la această întrebare, de la peste jumătate dintre angajaţii interievaţi, nu este deloc surprinzător, având în vedere rezultatele studiilor realizate de Gallup, care relevă faptul că angajaţii părăsesc companiile pentru că „nu se simt apreciaţi“.
Tocmai m-am întors de la un eveniment de echipă organizat în afara companiei mele, The Energy Project. Aşa cum am convenit, l-am rugat apoi pe fiecare dintre angajaţii noştri să ia o mică pauză şi să spună care este, din tot ceea ce a realizat în ultimul an, lucrul de care se simte cel mai mândru.
Întotdeauna a vrut să faca totul cât poate de bine, rezultatele ei fiind oglindite în aprecierea celorlalți. Niciodată nu a îndrăznit ca vreuna din acțiunile sale să reflecte exclusiv dorinta sau nevoia ei.
