În urma documentarelor toate unice, toate de excepție, toate cele mai, dezvăluiri, scandaluri mediatice, jurnale găsite peste noapte, teorii ale conspirației, bârfe, amici sau amice care își aduc aminte brusc ceva scandalos ori lacrimogen despre ea, te întrebi dacă a mai rămas ceva. De spus. Ne repetăm la infinit, într-o perpetuă eternitate a unui roman, ori film “pe părți“, singura persoană din lume care știe cu adevărat cum a fost și ce s-a întâmplat fiind chiar ea, Prințesa. A cărei tristă și regretată tăcere constituie, oricum ar suna, cel mai bun documentar posibil.
Partea I: Garda de corp a făcut ultimele verificări, şoferul a demarat uşor…
Noaptea lui 30 august 1997, ora 22:00. O sfioasă siluetă feminine se strecoară, sub braţul protector al unui bărbat atrăgător, în hotelul Ritz din Place Vendome, Paris. Trecătorii tărzii sau impătimiţii cazinourilor aveau o bănuială: "Seamănă cu Lady Di. Ea e?". Da, era chiar ea, Prinţesa de Wales. Venise să servească o cină tărzie impreună cu iubitul ei, Dodi Al-Fayed, fiul lui Mohamed, patronul de origine egipteană al lanţului de magazine Harrods. Puţin după miezul nopţii, la ora 00:07 (era deja 31 august), pleacă de la Ritz şi amândoi se urcă puţin temători, pțin prudenți, în maşină. Garda de corp a făcut ultimele verificări, şoferul a demarat uşor…
Maşina intră intr-un tunel. După un timp, şoferul observă că cineva ii urmăreşte insistent: par a fi o maşină albă Fiat Uno şi paparazzi pe motociclete. Accelerează. Diana intră in panică, iar Dodi incearcă să o calmeze. Automobilul se loveşte de cel de-al 13-lea (!) pilon al tunelului. A urmat întunericul.Să lăsăm la o parte că el era un bărbat cu aer misterios şi gustul plăcerilor vieţii. Să lăsăm la o parte că ea, sub surăsul dulce, ascundea o femeie complexă, aruncată într-o situaţie complexă. Şi să reţinem doar că au murit într-un moment în care işi găsiseră fericirea. Dincolo de ceea ce se află cu adevărat în spatele poveştii de dragoste şi moarte, acum 20 de ani tragicul accident a oprit, pentru o clipă, respiraţia lumii.
Accidentul a avut loc la 31 august 1997, la ora 00:35 GMT, în tunelul Place de l'Alma, între Sena şi Turnul Eiffel. Dodi Al-Fayed şi Henri Paul, şoferul maşinii (totodată şi cel care se ocupa de securitatea hotelului Ritz) au decedat pe loc. Lady Di respira încă la sosirea ambulanţelor, dar nu se ştia dacă va supravieţui. Garda de corp, Trevor Rees-Jones era în stare foarte gravă. Paparazzi continuau să facă poze, imperturbabili (oricum vor scăpa ieftin mai târziu). Diana şi bodyguard-ul sunt transportaţi la Spitalul Salpetriere din Paris. Eforturile medicilor de a salva viaţa Dianei s-au dovedit zadarnice. Prinţesa de Wales moare la ora trei a dimineţii de 31 august. Bodyguard-ul va supravieţui.
Partea a II-a: O poveste reluată la nesfârşit, în fiecare an. Probabil povestea îşi are rostul ei...
La un moment dat, săptămânalul spaniol "Interviu" făcea referire în cadrul unui articol la ancheta circumstanţelor în care au murit cei doi. Publicația spaniolă îl cita pe ziaristul francez Michel Caradec- specializat în investigaţii, autor al cărţii "Lady Diana - ancheta penală", şi prezenta raportul preliminar al poliţiei franceze referitor la tragicul incident. Tot publicaţia spaniolă oferea “noi detalii” în ceea ce o priveşte pe Diana. Astfel, medicii sosiţi la faţa locului i-ar fi făcut prinţesei o incizie de 60 de centimetri în partea de sus a pieptului, încercând inutil să o reanimeze cu un masaj făcut direct pe cord .Medicii francezi care au îngrijit-o pe prinţesa Diana după accidentul de maşină care i-a provocat moartea, în august 1997, la Paris, au spus că nu au verificat dacă aceasta era însărcinată. Profesorul Bruno Riou, spre exemplu, a spus că efectuarea unei ecografii cu ultrasunete în timp ce starea de sănătate a prinţesei era critică ar fi avut consecinţe dezastruoase pentru că procesul ar fi durat prea mult. "În plus, în cazul pacienţilor cu multiple leziuni,
rezultatele ecografiilor cu ultrasunete pot fi eronate", a mai adăugat Riou. Profesorul a mai spus că şansele de supravieţuire ale prinţesei în momentul în care a fost adusă la spital erau aproape nule. Mohamed al-Fayed, tatăl lui Dodi, susţine că în momentul accidentului, Prinţesa Diana era însărcinată cu fiul său (foto).Partea a III-a: Jurnal periculos
Moartea prinţesei continuă să fie învăluită în mister, teoriile cu privire la tragica ei dispariţie continuând aproape sistematic și anual, surplusul fiind relatările despre “aventurile extraconjugale”.
În 2012, avocatul prinţesei Diana susţinea că “a fost asasinată în 1997, pentru că voia să facă dezvăluiri periculoase la adresa Marii Britanii”. Avocatul Michael Mansfield, citat de cotidianul britanic Daily Express, declara că fosta soţie a prinţului Charles intenţiona să publice un jurnal "exploziv", în care demasca persoanele care s-au implicat cel mai mult în producţia de mine antipersonal din Marea Britanie. "Toată lumea îşi aminteşte că prinţesa făcea campanie împotriva minelor antipersonal. Eu cred că plănuia diverse vizite. Fusese în Angola şi urma să meargă în Cambodgia. Un număr mare de mine antipersonal au fost fabricate de britanici. Ea susţinea că avea un jurnal periculos, prin care urma să expună persoanele cele mai implicate în piaţa britanică de armament", a declarat Mansfield. Chiar în anul în care a murit, Diana nemulţumise câţiva miniştri, cerând interzicerea în întreaga lume a minelor antipersonal. Ea a făcut aceste declaraţii într-o vizită foarte mediatizată, în Angola, unde s-a întâlnit cu câteva dintre zecile de mii de victime nevinovate ale acestui tip de mine. Ministrul consevator al Apărării din acea vreme, Earl Howe, a afirmat că era neinformată în legătură cu acest subiect.
Campania prinţesei împotriva minelor antipersonal şi planul de a dezvălui secrete despre comerţul cu armament, în opinia avocatului, "nu au fost fără legătură" cu accidentul de maşină în care prinţesa Diana şi iubitul ei, Dodi al-Fayed, au murit, la Paris. "Un martor care o cunoştea bine a spus că prinţesa avea un jurnal de dezvăluiri şi că o cutie de documente, care lipsea, ar fi putut conţine informaţii cruciale", a mai declarat avocatul. Mansfield l-a reprezentat în cadrul unei investigaţii asupra morţii cuplului pe tatăl lui Dodi, care susţine şi el că prinţesa şi fiul lui au fost asasinaţi, accidentul fiind "regizat" de serviciile secrete britanice…
Epilog
Anul 1980 avea să însemne pentru Diana întâlnirea cu bărbatul care i-a schimbat destinul. Prințul Charles avea pe atunci 32 de ani, iar Lady Diana Spencer, fiica cea mai mică a Contelui Spencer, doar 19 ani. Se întâmpla la o petrecere din înalta societate și nu era prima oară când Charles o întâlnea pe Diana.
Scriitoarea Joyce Carol Oates menționa următoarele, într-un articol pentru „Time“, publicat după moartea prințesei: „În momentul nunții ei, o fostă colegă de clasă spunea despre Diana că era una dintre ultimele virgine din generația ei. Era o romantică incurabilă și se păstrase pentru iubirea vieții ei, despre care știa că va veni într-o zi. Și Diana chiar nu s-ar fi comportat altfel decât devotată soțului și familiei sale”. Palatul Buckingham a promovat-o cu eticheta de Shy Di (Diana cea timidă), o britanică drăguță cu sânge nobil, care lucrează, spre cinstea ei, ca educatoare la o grădiniță…Pe 24 februarie 1981, se stabilea logodna. Iar Charles motivase că voia să facă ce e bine pentru țară. Și, într-adevăr, o țară întreagă se va bucura: Charles și Diana făceau din ceremonia lor nupțială de la Catedrala St. Paul (29 iulie 1981) un eveniment mondial.
Totul părea perfect, ca-n povești, așa că mulți aveau să fie șocați să afle, mult mai târziu, că la doar un an de la nuntă, Diana încercase să-și ia viața atunci când aflase prima dată despre Charles și Camilla Parker Bowles. Dar aceasta este deja altă poveste (Nu mă pot abține: „Eram trei în acest mariaj, așa că a fost un pic cam aglomerat“, avea să declare Diana în faimosul și infamul – așa a fost considerat de către criticii Prințesei, interviu acordat lui Martin Bashir în 1995; by the way, prințesa câștiga detașat războiul publicității - interviul pe care i l-a acordat lui Bashir în cadrul emisiunii Panorama, difuzat pe 20 noiembrie 1995, a fost vizionat de 200 de milioane de telespectatori, în toată lumea. Mărturisirile erau șocante: nu era sigură că Charles e potrivit pentru a fi rege și recunoștea infidelitatea ei, dar și pe cea a lui Charles, care a pus-o în postura de femeie înșelată!).
Prinţul Charles al Marii Britanii a corespondat timp de peste 40 de ani cu Nancy Reagan, fostă primă doamnă a Statelor Unite, iar într-o scrisoare adresată confidentei sale a vorbit şi despre mariajul său cu Lady Diana, supranumită şi "Prinţesa Inimilor". În acele scrisori, dezvăluite în presa britanică, prințul Charles detaliază sentimentele sale față de sfârșitul căsniciei cu Diana. În una dintre scrisori, prințul de Wales spunea că "lucrurile se înrăutățesc tot mai mult'.
Într-o altă scrisoare scrisoare din 1992, vorbind despre destrămarea căsniciei sale, intens mediatizată, prințul britanic îi spunea lui Nancy Reagan: 'Draga mea Nancy, nimeni nu poate să înțeleagă cu adevărat aceste lucruri până când nu i se întâmplă lui însuși și tocmai de aceea lucrurile se înrăutățesc tot mai mult. Într-o bună zi îți voi spune întreaga poveste.
E un fel de tragedie greacă și ar putea fi transformată cu siguranță într-o piesă de teatru foarte bună!", a adăugat prințul Charles.
Într-o altă scrisoare, din 1985, prințul britanic a mulțumit soților Reagan pentru ospitalitatea lor și pentru spectaculoasa gală organizată la Casa Albă ce a inclus și un moment devenit ulterior celebru, după ce prințesa Diana a dansat cu actorul John Travolta…
Pentru a marca 20 de ani de la moartea ei, Prințul William și Prințul Harry au realizat un documentar emoționant, în care vorbesc despre experiențele lor alături de regretata prințesă a inimilor, dar și despre cum ar fi fost viața dacă ea ar fi mai trăit astăzi.
Dacă ar mai fi trăit, Prințesa Diana ar fi avut în zilele noastre vârsta de 56 de ani. Însă destinul a vrut ca ea să…plece la doar 36 de ani. Astfel încât lumea să aibă în minte doar imaginea ei tânără și frumoasă.
Cum a reușit o fată simplă? Ce avea ea în plus și nu aveau ele, cele ”de sânge albastru”? Știți, îmi vine în minte reclama aceea ușor nelalocul ei cu băutura care face diferența între fete și femei…Cât de Doamnă a fost și a rămas și cât de Femeie? Cred că amândouă. Cel mai probabil a reușit să mențină balanța, lucru uneori complicat. Asta-i viața :)
Roxana Roseti
Senior Editor Revista CARIERE
(credit foto: Gabi Boholț)
CITEȘTE ȘI: Cinci greșeli frecvente pe care le fac șefii români (și cum să le evite)
CITEȘTE ȘI: Cum arată leadership-ul în diverse culturi
CITEȘTE ȘI: Cum să te organizezi mai eficient: Metoda veche de când lumea folosită de Bill Gates, Richard Branson şi Sheryl Sandberg
