Investiţiile întreprinderilor japoneze în culturile urbane s-au intensificat în ultima perioadă, însă, la fel ca multe dintre proiectele întreprinderilor japoneze, statul a fost cel care a iniţiat acţiunile. Autorităţile se gândesc la viitorul agriculturii japoneze, care se anunţă sumbru: 60% dintre agricultori au mai mult de 65 de ani, tinerii nu se mai ocupă de agricultură, zonele rurale sunt părăsite.

Mai mult, un eveniment trist din istoria japoniei a grăbit investiţiile în agricultura inteligentă. După scurgerile nuclare de la Fukushima Dai-Ichi din 2011, japonezii şi-au pierdut încrederea în legumele crescute pe terenurile din regiunile celor 54 de centrale nucleare din ţară. Uimitor este că accidentul nuclear din 2011 a răspândit ideea că legumele au mai multe şanse să fie curate atunci când sunt cultivate în centrele oraşelor. Iar cum construirea fermelor verticale în oraşe reprezintă mai întâi o provocare tehnică şi apoi una agricolă, giganţii japonezi ai hi-tech-ului şi-au asumat această provocare.

Întreprinderile japoneze au investit în proiecte ambiţioase şi experimentale. Cel mai îndrăzneţ actor este şi cel care suferă o scădere mai mare a vânzărilor de computere şi televizoare, Toshiba. Producătorul a creat un complex de 2000 de metri pătraţi, Toshiba Clean Room Farm, la Yokosuka, în apropiere de Tokyo. Pe etajele fermei verticale Toshiba sunt plantate salată, spanac sau mizuna, care cresc fără pământ, sunt alimentate cu substanţe nutritive, la temperaturi constante.

Obiectivul Toshiba pentru proiectul iniţiat în 2014 este unul abiţios: 3 milioane de porţii de mâncare sănătoasă pe an, pentru o cifră de afaceri de 2,1 milioane de euro. O picătură de apă în raport cu cifra de afaceri de mai mult de 45 de miliarde de euro a întreprinderii. Adevăratul profit pentru Toshiba nu va rezulta neapărat din vânzări, cât din mediatizarea konw-how-ului său. O fermă verticală necesită folosirea ledurilor, a aerului condiţionat, a procedeelor de sterilizare, a sistemelor informatice sau a semi-conductorilor. Toshiba sondează deja piaţa din Singapore, precum şi alte aglomerări din Asia care sunt în cătare de autosuficienţă alimentară.

Fujitsu, o altă întreprindere importantă din arhipelagul nipon a ales, în 2009, să închidă una dintre cele mai mari uzine de semi-conductori pe care le avea. Aceasta a devenit, trei ani mai târziu, Akisau Food and Agriculture Cloud. Şi în acest spaţiu larg dedicat culturii salatei verzi, tehnologiile întreprinderii servesc agriculturii. Folosind un sistem de semi-conductori pentru eliminarea insectelor, a bacteriilor şi a prafului din culturile de salată, nu mai trebuie să folosim pesticide. Procedeele permit şi crearea de legume personalizate, cum ar fi salata săracă în potasiu, pentru cei care suferă de probleme renale.

Panasonic a investit înaintea Toshiba în Singapore şi speră să producă, în curând, 5% din cantitatea de legume din oraşul-stat. Iar Sharp dezvoltă unităţi de producţie de căpşuni în Dubai. Fermele verticale bazate pe tehnologii japoneze cu întreprinderi care şi-au dovedit deja competenţa reprezintă produse de înaltă valoare strategică pentru exporturile nipone.

Se bazează viitorul agriculturii japoneze pe aceste invenţii? Dezvoltatorii avansează cifre încurajatoare: 10.000 de salate în fiecare zi pe 25.000 de metri pătraţi cultivaţi, adică un randament de 100 de ori mai mare decât cel al agriculturii din exterior. Și asta cu 40% mai puţină energie şi 99% din apă economisită. Iar randamentul ar trebui accentuat pe parcursul evoluţiilor tehnologice ale roboticii.

Pentru moment, maşinile lucrează, dar recoltarea este făcută manual, a explicat Shigeharu Shimamura, directorul unei societăţi care a dezvoltat o fermă într-o fostă uzină de semi-conductori care a aparţinut Sony. "Pe viitor, sperăm să folosim roboţi şi pentru recoltare. De exemplu, un robot va putea sa semene, să plivească, să recolteze şi chiar să ambaleze produsul finit".

Deşi productivitatea este sensibil mai mare, soluţia universală pentru toate problemele agriculturii japoneze este departe. Fermele verticale necesită investiţii foarte mari şi nu pot fi, pentru moment, rentabile. Iar diversitatea legumelor cultivate pe scară largă este mică. Totuşi, japonezii nu se hrănesc doar cu salată verde.

Iar pariul cu receptivitatea japonezilor faţă de produsele din fermele verticale este unul riscant. În arhipelag scade susţinerea faţă de Fukushima şi din ce în ce mai mulţi japonezi, cam unul din trei în acest moment, sunt favorabili redemarării industriei nucleare, la doar cinci ani după tragedia de la Fukushima. Aşadar, nimic nu garantează interesul faţă de agricultura urbană.