Claudiu Beleţoiu s-a apucat de alergat în urmă cu cinci ani (mai exact, în octombrie 2013). Fiind o persoană dornică să experimenteze lucruri noi, a primit cu braţele deschise această provocare. Treptat, pe parcursul anilor, alergarea a devenit o parte din el.
„Am fost întotdeauna o fire pasionată de sport și nu pot spune că am fost vreodată sedentar sau cu probleme de sănătate care să mă determine să am parte de o schimbare în viața mea. Dar dacă ar fi să derulez anii până în momentul copilăriei, aș putea spune că am avut parte de un eveniment care ar fi putut împiedica tot acest parcurs pe care l-am avut până acum în ceea ce privește alergarea, și anume un transplant de os și o intervenție chirurgicală dificilă atât la mâna dreaptă, cât și la piciorul drept (brațul drept ar fi trebuit să îmi fie amputat – acesta a fost verdictul medicilor)”, mărturisește Claudiu.
Acesta este şi unul dintre motivele pentru care participă la maratoane şi ultramaratoane în scop social, ajutând copiii bolnavi.
„Atunci când îți propui obiective mari, vrei nu vrei, apare și o rutină. Vorbesc despre antrenamente pe care trebuie să le faci, odihnă, recuperare, alimentație – toate sunt elemente foarte importante. Ideea de a crea un obicei este foarte benefică, deoarece ne ajută să ne disciplinăm și să devenim mult mai eficienți în tot ceea ce facem”, mai menţionează Claudiu Beleţoiu.
Iar această așa-zisă „rutină” l-a ajutat în toate aspectele vieții, nu numai în alergare.
Dar ce a fost efectiv în mintea lui când s-a apucat de maratoane? „Chiar aşa: ce-o fi fost în mintea mea să încerc aşa ceva?! (râde) Lăsând gluma deoparte, pot spune că abia după bariera de 100 km încep să se întâmple lucrurile minunate în alergare. Alergarea pe distanțe lungi îți oferă acel timp, pe care nu ni-l mai acordăm, pentru dialogul cu tine, dialog care poate fi dur uneori. De asemenea, eu asociez alergarea pe distanțe lungi cu cea mai faină formă de meditație, și nu orice fel de meditație, ci una activă.
La următoarele curse, el susţine că a fost ca un copil la școală, care aprofundează ceea ce i s-a predat, până într-un anumit moment: „Da, în continuare învăț lucruri noi și am experiențe din ce în ce mai intense, dar mă simt ca și cum doar aprofundez material nou, materii noi”.
Cursele de anduranță pe care a ales să le facă l-au transformat din toate punctele de vedere: atât emoțional, cât și profesional, căci a putut să ia elemente din alergare și să îşi îmbunătățească efectiv fiecare zi. „Alergarea pe distanțe lungi, vrei nu vrei, te modelează, deoarece te pune în situația în care ești doar tu cu tine și tot ceea ce înseamnă zgomot exterior dispare, astfel încât te aduce în momentul acela în care ai parte de multe revelații în ceea ce te privește”, mărturiseşte Claudiu Beleţoiu.
L-am rugat să ne explice şi cum se raportează acum la viaţă şi cum priveşte către viitor ştiind că și-a depăşit limitele fizice şi multe dintre barierele psihologice: „Sunt convins că alergarea ajută în modelarea caracterului. În momentul în care într-un domeniu ai reușit să distrugi orice fel de bariere, poți face asta și în celelalte aspecte ale vieții”.

