Ai o baghetă magică. Tocmai ai folosit-o. Cum arată lumea acum? Ce ai schimbat?
Oamenii au început să descopere poveşti impresionante despre micuţi abandonaţi cu inteligenţă peste medie care pot salva lumea. Am mai descoperit că oamenii pot dărui iubire imensă. Şi... mă mai bucur că le pot oferi din iubirea copilului meu interior. Chiar m-a întrebat un copil: Dumneavoastră vreţi să rămâneţi copil? I-am răspuns Da, zâmbind. Oamenii au observat o diferență atunci când faci lucrurile cu iubire, din inimă, din pasiune. Cred că acesta e un start bun pentru schimbarea paradigmei. Îmi place să cred că pot găsi în lumea asta un leac de vindecare pentru toate răutăţile lumii. La una din lecţiile activităţii Descoperă lumea i-am rugat pe copii să caute informaţii despre oameni care au schimbat lumea. Când Adiţă, un puşti de 9 ani, a citit primele sale rânduri mi-au scăpat câteva picături de lacrimi, iar colegii lui s-au prins imediat. Reacţia? Domnul Lajos, îmi daţi voie să mă îmbrăţişez? Copiii te fac să îți dorești să iei viața de la început.
Copiii au nevoie să vedeți darul din inimile lor și să le arătați darul din inimile voastre!
Ce ne spui despre proiectele Asociației Gifted Center Kristopher? Misiunea noastră este să-i învățăm pe copii să se dăruiască lumii cu întreaga fiinţă plină de iubire și să se dedice lumii cu încredere şi putere. Mentor în România este primul program naţional de mentorat educaţional ce inspiră comunităţile locale şi din ţară să înfiinţeze centre de mentorat în şcolile şi grădiniţele din România. Împreună, găsim cele mai bune soluţii prin care niciun copil să nu fie lăsat în urmă, să beneficieze de îndrumare, sprijin şi suport. Specialiştii, asistenţii sociali, psihologii şi profesioniştii în formare sunt invitaţi să facă parte din cea mai frumoasă comunitate, Mentor în România În Şcoala Micilor Mentori 250 de copii beneficiază de timp de calitate împreună cu mentorii lor, care organizează peste 30 de ateliere de cunoaștere, autocunoaștere, descoperire și îmbogățire personală. Programul durează 90 de zile și are loc în vacanța de vară. Ne propunem să aducem în rândul copiilor o școală altfel, în care ei să găsească modalități de comunicare a pasiunilor, de descoperire a talentelor, într-un cadru neoficial, cu o curriculă modernă, adaptată școlilor fără clase, în care copiii își aleg domeniile de învățare și descoperire! Astfel, copiii vor începe școala mult mai relaxat, vor comunica mai bine cu profesorii, vor avea rezultate mai bune la învățătură, vor dezvolta o disciplină interioară mult mai echilibrată! Proiectul este gândit să multiplice experiențele acestui centru de mentorat de vară în centre la nivel național. A debutat în această vară, cu 20 de micuţi de la Protecţia Copilului. Un copil sau un tânăr care a parcurs experiența unui mentorat poate ajuta, poate da mai departe unui copil mai mic sau apropiat de vârsta sa, însoțindu-l în aventura descoperirii de sine, împărtășindu-i noi abilități sociale. Tabăra Educativă Kristopher este un concept inovator ce îşi propune să aducă un plus de valoare relaţiilor autentice dintre copil şi părinte. Toate activităţile se petrec în natură, timp în care mentorul este trup şi suflet alături de familia care participă. Aici, toată lumea primeşte informaţii şi se bucură de sprijinul şi suportul unei echipe formate din specialişti în artă, psihologie şi educaţia talentelor. Ce te bucură, ce te însuflețește, ce te inspiră în meseria ta de educator? Mă inspiră sinceritatea copiilor şi mă însufleţeşte curăţenia sufletelor lor. Ei sunt evaluatori excepţionali ai minţilor noastre. Copilul te scanează şi îţi găseşte imediat leacul de vindecare. Dacă îi accepţi ei te vor ajuta să faci acel schimb de experienţă de învăţare, experienţă a schimbului de energie. Dacă le permiţi copiilor să fie fericiţi în felul lor, ei vor găsi cea mai bună modalitate de a vedea lumea mai bună, mai fericită. Altfel cum ar putea să găsească o modalitate mai bună? Nu cred că există meserie mai desăvârșită decât aceea a educatorului – copilul este cel care îţi dă cel mai dur examen de viaţă. Primul pas este să ai un copil interior sănătos, care să-şi accepte trecutul, care-şi îndepărtează ancorele fără să-i influenţeze pe copii. Al doilea pas este testul de limbă (hihi), ai nevoie să le cunoşti limbajul şi să fii citit cartea copiilor – în lumea lor nu există răutăţi. Asta înseamnă un pas important ca să fii lăsat să-i citeşti imediat, să le detectezi darurile, apoi să fii lăsat să-i îndrumi. Nu ştiu dacă mă pot considera educator ... e prea mult. Sunt profesor de joacă, aşa-mi spun copiii.
Scrii că niciun copil nu e o cauză pierdută. Cum se câștigă cauza unui copil? Cine sunt oamenii (actorii) care câștigă cauza unui copil?
Există viaţă după prima şansă! Sunt convins că printr-un parteneriat al prieteniei, al solidarităţii, toţi oamenii pot contribui la cauza copiilor.
Să-i spui în fiecare zi copilului din faţa ta câtă încredere ai în el, să-i oferi nu speranţa, ci forţa cu care el să-şi descopere abilitatea de a se înălţa. Dacă un copil trăiește într-un spirit de acceptare și prietenie, el învață să găsească iubirea pretutindeni.
Un copil câştigat este acela care îşi dă seamă că are dreptul să şi greşească şi că nu trebuie să aibă întotdeauna dreptate. Un copil câştigat înseamnă un viitor adult care acceptă greşelile, eşecurile, succesul, apreciază valoarea şi iubeşte natura, oamenii şi mediul său. Ştii, picătura chinezească. Un strop de iubire pentru o mare realizare.
Oamenii au observat o diferență atunci când faci lucrurile cu iubire, din inimă, din pasiune. Cred că acesta e un start bun pentru schimbarea paradigmei.
Copilul din faţa noastră este copilul interior. Asta înseamnă să le oferi copiilor aripi de independenţă, fără să-i faci să devină dependenţi de tine, de cunoştinţele tale, de valorile tale. Noi trebuie să-i ajutăm să-şi păstreze originalitatea, creativitatea, sensibilitatea şi să rămână fragili, aşa cum sunt ei. Iubitori de oameni şi adulţi ai faptelor mari din viaţa lor! Admir enorm curajul cadrelor didactice care recunosc mai întâi ce e în sufletul lor, apoi, studiază problema universului la micuţ, fără să-l critice. : O colegă de serviciu îmi povestea despre o fetiţă care întâmpina dificultăţi de adaptare: „N-am crezut vreodată că fetiţa se va adapta la mine în clasă. Cred că problema a fost la mine, în mintea mea, experienţa mea. A fost o luptă cu mine, dar am depăşit-o, iar micuţa e mult mai liniştită, şi-a făcut noi prieteni în clasă”. Vezi, cât de frumos e să prinzi în mâinile tale un suflet de copil, apoi, să-l laşi să zboare singurel? Cum devine viața copiilor mai bună prin Mentor în România? Dar prin Centrul Kristopher? Programul Mentor în România a fost creat cu dorinţa de a îmbunătăţi sistemul educaţional şi de asistenţă socială. Copiii au nevoie de o călăuză, îndrumare, sprijin, vorbă bună - ori în cele patru sau cinci ore de la catedră, profesorul nu reuşeşte decât să transmită anumite cunoştinţe şi atitudini care nu ţin de motivaţia internă. Copiii au nevoie să îşi păstreze vii pasiunile, creativitatea, talentul, curajul şi să-şi dezvolte personalitatea într-un mediu plin de colaborare autentică, nu de războiul competiţiei în care cel mai slab pierde. Mentorul, că este părinte sau profesor, știe că este văzut de către copil ca mentor și face tot ce poate ca să-l aibă pe copil în centrul atenţiei și să devină disponibil și accesibil pentru acesta. Din păcate, cadrele didactice, consideră că nu trebuie să se „implice” în viața și problemele elevilor lor, limitându-se la rolul de trasmițător de informații. Iar părinţii nu ştiu cum să răspundă la problemele delicate din viața copiilor lor, ori nu au timp pentru copii (sunt permanent la serviciu, când ajung acasă sunt obosiți, stresați și grăbiți în relația cu copiii etc.) Profesorii, ajung la catedră, predau materia, într-o clasă aglomerată. Ce timp mai au aceştia să simtă sufletele acestor micuţi? Nu mai spunem că psihologii sunt cei mai căutaţi în şcolile din România, iar dacă-i găseşti, îi numeri pe cinci degete de la o mână, între sutele de copii care strigă după ajutor. Mentorii nu sunt cei care doar îi plasează pe discipoli în roluri noi și provocatoare, după care îi abandonează, ci sunt oameni pasionați de educație, care le propun copiilor proiecte provocatoare, dar apoi îi susțin. Sunt acolo pentru ei, în centru sau şcoală şi în viaţa lor, pentru a-i ajuta să-şi găsească echilibrul personal şi pasiunile. Centrul Gifted Center Kristopher este un program cu o serie de activităţi axate pe dezvoltare personală, îmbogăţirea pasiunilor şi integrarea socială a copiilor. Ce poate face românul obișnuit, fiecare dintre noi, în viața sa de zi cu zi, pentru ca viața copiilor din România să fie mai bună?Dacă le permiţi copiilor să fie fericiţi în felul lor, ei vor găsi cea mai bună modalitate de a vedea lumea mai bună, mai fericită.
Ar trebui ca oamenii să găsească în fiecare zi o idee prin care să vadă posibilitatea de a schimba lumea, să devină mai umani, mai sensibili şi încrezători în steaua lor. Se ştie dintotdeauna că România a dat cele mai puternice personalităţi în istorie şi care au lăsat urme în prezentul nostru, pornind de la filosofi, inventatori şi oameni de ştiinţă. Guvernul suntem noi, cei care pot schimba o putere şi pot deveni lumina generaţiilor viitoare de adulţi. Românii sunt cei mai inventivi, creativi, solidari, iubitori de oameni, iar pentru asta trebuie să înveţe să răspândească mesaje şi experienţe pozitive, pornind de la conceptul Dă mai departe. Este suficient să faci asta de trei ori, apoi oamenii pe care îi ajuti vor face la rândul lor acelaşi lucru de câte trei ori, iar binele se va multiplica. Filosofia Dă mai departe este aceea de a face un bine celor care nu se pot ajuta singuri, iar cei care primesc, la rândul lor ăi vor ajuta pe alți oameni care nu se pot ajuta singuri. Este o filosofie socială simplă, dar de o forţă enormă, care face înconjurul lumii şi aduce speranţă în sufletul oamenilor.
Ce e important să știe un copil despre cum să aibă inițativă și cum să aibă grijă de comunitate?
Aici e important cât de multă grijă ai ca binele să se răspândească în întreaga comunitate, fiindcă lucrurile frumoase se multiplică, iar cele făcute din suflet devin un strop de speranţă pentru alte zeci, poate sute de comunităţi. E important unde dăruieşti lumină, cum o faci şi cât de mult o păstrezi vie.
În vara asta am avut programul Şcoala de Vară a micilor mentori în care au fost implicate mai multe categorii de copii: orfelinate, centre de zi şi proveniţi din familii. Sebastian, un puşti de opt anişori îşi serba ziua de naştere şi a decis să şi-o doneze. A renunţat la petrecerile tradiţionale, cele scumpe, iar cadoul lui a fost acela de a împărţi bucuria zilei de naştere cu micuţii din orfelinate. Un copil de 8 ani ne oferă un exemplu minunat de omenie, iubire!
Sebastian îşi dedică ziua de naştere celor 20 de micuţi de la Protecţia Copilului, oferindu-le o zi de plină de surprize, distracţii şi bucurii, la cel mai mare parc de distracţii din Bucureşti. „Una din marile mulțumiri ale vieții e să te știi om bun.” — Ioan Slavici
Ce i-ai spune azi lui Lajos mic? Ce ți-ar spune el ție? Câți ani are Lajos mic?
„Lajos, nu mai plânge! Sunt aici cu tine, nici nu ştii ce viitor te-aşteaptă! Lasă-mă să te strâng în braţe, cât vrei, cât doreşti, ai voie să visezi, să te joci, să fii vesel, să faci lumea să devină mai bună, mai înţeleaptă.”
Cred că micuţul Lajos m-ar sfătui să fiu mai pozitiv şi să cred în speranţe, căci ele aduc împlinirea tuturor proiectelor în viitor. Şi-mi mai spune aşa: „Te rog, nu mai renunţa la tine. Înţeleg sacrificiile tale, uneori duse la extrem, însă oamenii nu sunt pregătiţi pentru schimbare, ei au nevoie de timp. Chiar dacă oamenii sunt de mai multe feluri, crede în tine, fiindcă ai un dar special, o protecţie divină rar întâlnită.” Lajos nu are vârstă. Lajos a fost un copil strălucit, descoperit abia în adolescenţă, o forţă incredibilă, plină de positivism, un copilcreativ, inteligent, sensibil şi iubitor de oameni. Copilul mic a rămas acolo, în inima mea, cel care visează mereu la schimbarea lumii în bine.
Ce îi trebuie cel mai mult unui copil din orfelinat? Ce îi trebuie cel mai mult unui tânăr care a crescut în orfelinat? Ce putem face noi pentru a le face viața mai bună? Ce să nu facem?
Copilul instituţionalizat este fiinţa care poartă în destin o poveste dură despre viaţă, dar apoi devine un crâmpei a două lumi: răzbaterea unui om singur pe lume şi fiinţa care creşte în sine sămânţa lumii salvatoare.
E foarte greu să defineşti nevoia unui copil abandonat de a fi alături de părinţi. Dar care e familia cea mai potrivită pentru el? Până la urmă, toţi oamenii care sunt lângă aceste fiinţe pot înlocui dragostea care le-a fost respinsă încă de la naştere. Îi privesc mereu şi observ sclipirea unor copii blânzi, speciali, născuţi să devină schimbători de paradigme.
E greu, însă, pentru ei să se zbată singuri în lumea asta plină de schimbări. Ei trăiesc sentimente puternice de abandon, suferinţă şi nesiguranţa zilei de mâine. Copiii din orfelinate au nevoie de o casă în care să li se asigure sentimentul de securitate emoţională, iubire necondiţionată şi oameni care să-i inspire.
Să ştii că nici în familii lucrurile nu sunt atât de pozitive, însă ruperea acestor micuţi abandonaţi de părinţi e o durere mult prea mare.
Dragi români, copiii nu au nevoie de voluntari de ocazie, ci de oameni minunaţi care să le lumineze viaţa, să-i inspire, să-i ajute să vadă viaţa altfel decât au văzut-o în ziua în care s-au născut. Copiii au nevoie să vedeți darul din inimile lor și să le arătați darul din inimile voastre!
Cum se recunoaște și cum se antrenează un copil genial?
Toţi copiii sunt geniali. Într-adevăr, sunt copii care manifestă abilităţi superioare încă de la vârste fragede. Sunt creativi, profunzi, justiţiari, ingenioşi, idealişti, iubitori de oameni. O calitate excepţională pe care o admir la aceşti copii este puterea de concentrare, devotamentul faţă de pasiuni - la ei nu există timp, totul e relativ, au puţine ore de somn, se hrănesc sănătos, au un sistem înalt de valori, sunt preocupaţi de justiţie şi mediul natural, sunt mai puţin interesaţi de popularitate.
Un copil genial are nevoie de un prieten adevărat, pe care îl poate găsi în profesori, mentori, părinţi. Ei se antrenează împreună fiindcă sunt preocupaţi de aceleaşi idealuri frumoase, găsesc mereu discuţii despre subiecte despre arte, ştiinţe, capodopera istoriei şi descoperirile lor. Ei au mereu întrebări despre lume, despre trecut şi sunt mici profeţi ai viitorului. Nu există un anumit tip de antrenament prin care micuţul genial să învețe de la mentor. Ei învaţă, descoperă şi lucrează împreună.
Sunt „profesor de joacă”, aşa-mi spun copiii.
Cum știi că un copil este genial? Ce i-ai spune ca să îi dai rezistență, inspirație? Chiar așa, ce are cel mai tare nevoie? Aici e deja o întrebare dificilă. Tu cum simţi un copil genial, cum îi simţi atât de repede abilităţile, cum îl direcţionezi? Asta e întrebarea capcană pe care o primesc de la părinţi. Uneori mi-e foarte dificil să le explic, pentru că e vorba de o serie uriaşă de însuşiri personale, emoţionale şi cognitive. În primul rând, există trei factori importanţi: experienţa evaluatorului, cunoştinţe în domeniul psihologiei copiilor supradotaţi şi talentul evaluatorului. Trebuie să ai ceva în plus de la Dumnezeu ca să poţi detecta imediat individualitatea copilului. Nu există în lumea asta copil care să nu aibă acel moment de sclipire, în orice domeniu. Trebuie să recunoşti imediat sensibilitatea pentru pasiunea pe care o are. La micuţul care şi-a îngropat abilităţile e mai greu – pentru că undeva, cândva el a fost respins, nerecunoscut, desconsiderat. Dar poţi să-i vezi pasiunea în mormanul său de sentimente. În relaţie cu orice copil e important să îi oferi copilului sufletul tău în palmă, să fii sincer şi deschis. Eu nu am coborât niciodată la nivelul copilului, ci m-am ridicat la nivelul potenţialului său. Odată ce l-ai câştigat ca partener de dialog, îți va deveni cel mai bun partener de discuţii, de joacă şi va îndeplini un rol important în viaţa ta. Eu îi spun întotdeauna, cu admiraţie, că e copilul pe care l-am văzut în copilăria mea. Le ofer copiilor exemplele mele pozitive de viaţă, le spun cât de importanţi sunt în viaţa lor şi că talentele lor îi vor ajuta să devină cei mai fericiţi adulţi. Ce are nevoie un copil ca oamenii mari din jurul lui să știe? De la primul contact pe care îl are cu tine, ca adult, copilul are nevoie să ştie că eşti un adult puternic, echilibrat emoţional, un lider autentic. Se întâmplă de foarte multe ori să lucrez cu 40 de copii deodată, iar când îi strig, n-au nevoie de mai multă perseverenţă. Toţi vin spre tine, fiindcă te simt sigur pe tine şi e important să ai o tonalitate vocii care să transmită siguranţă, iubire şi copilărie. Altfel, copilul te ignoră total... Oamenii mari au fost şi ei cândva copii mici şi trebuie să ştie că întâlnirea cu un copil e cel mai mare test de inteligenţă emoţională. Dacă ai pierdut contactul cu ei, ţi-ai părăsit lumea şi istoria copilăriei tale. Care dintre lucrurile pe care le-ai învățat de-a lungul vieții este la fel de valoros și astăzi și continuă să te inspire? Să fii deschis, să ai curajul să spui ce simţi, să gândeşti, să vorbeşti, să iubeşti, să simţi, să fii responsabil, să înţelegi că sacrificiul personal a contat enorm pentru îndeplinirea pasiunilor tale, să-ţi accepţi destinul şi să-l transformi într-o misiune, să nu renunţi niciodată, să vezi oamenii ca pe nişte sfinţi, să-i ierţi, să le dai şanse. Să fiu lider, să fiu cel mai bun şi deschis prieten.
Ce ar câștiga România prin participarea ta la Top Education Conference?
Participarea mea la conferința Top Education Conference 2019 - Global Forum for Education and Learning, ce va avea loc în perioada 16-18 decembrie, ar aduce o mulțime de beneficii: conectarea ţării noastre cu cele mai înalte tehnologii educaţionale şi de succes din lume, întâlnirea cu savanţi în educaţie care au contribuit la succesul educaţiei la nivel global; în contextul relaţiilor internaţionale, faptul că țara noastră ar fi reprezentată la acest valoros eveniment ar avea un impact pozitiv asupra imaginii noastre, a românilor.
Asta înseamnă că există şanse ca România să genereze produse educaţionale valoroase, menite să transforme pozitiv sistemul nostru educaţional.
Dragi prieteni, gândiţi-vă o secundă: acest premiu și participarea mea la această conferinţă vor crește încrederea celor care ne conduc pentru a pune în practică idei noi ce pot revoluţiona învăţământul din România.
„Dă mai departe” este o filosofie socială simplă, dar de o forţă enormă, care face înconjurul lumii şi aduce speranţă în sufletul oamenilor.
Ce fel de oameni se adună în jurul proiectelor tale? Ce ați învățat împreună? Cum v-au schimbat aceste proiecte? Ce vreți să faceți de acum înainte? Cel mai frumos om pe care l-am întâlnit este Ana Maria Ivan, mamă a trei copilaşi, care a intrat în echipa noastră. Este modelul inspiraţional pentru oameni, omul sensibil din spatele cuvintelor, este cea care a avut puterea să vadă dincolo de sufletul meu şi de proiectele mele. Oamenii care vin în ajutorul nostru sunt extrem de sensibili, inteligenţi. Ei simt că se pot salva pe sine, susținând proiectele noastre şi că îşi găsesc menirea în relaţia cu lumea, că se dezvoltă personal. Mulţi dintre cei care vin spre proiectele noastre sunt cei care vor să stea alături de mine şi-i văd cât de absorbiţi sunt de ideile unui visător. Mentor în România se bucură de o echipă formată din specialişti, susţinători virtuali şi de oameni care se implică fizic în proiectele noastre. Se apropie realizarea mea, aceea de a crea centre la nivelul fiecărei școli, în forma atelierelor de vacanţă. Fiecare lucru are un început. Dar nu am început niciodată singur. Fiecare om care vine şi pleacă lasă o amprentă frumoasă şi oferă acestui program aripi să se înalţe sus de tot. Suntem cei mai buni prieteni, grupaţi într-o gaşcă veselă şi creativă, pusă mereu pe acţiuni fără prea multă gălăgie, realizate cu discreţie. Ce ai vrea să ne mai spui și nu te-am întrebat? Nu m-ai întrebat ce pasiuni am, cu ce mă ocup în timpul liber, ce fac, cu ce mă hrănesc în zilele în care găsesc o fereastră pentru odihnă. Scriu. Când scriu, îl ţin pe Dumnezeu de-o mână, iar cu cealaltă scriu. Simt că pot traduce mii de suflete ce îşi pot găsi adevărata misiune. Îmi place enorm să scriu, să-i citesc pe oameni, să le citesc experienţele şi să le transform în exemple vii pentru salvarea noastră. Visul meu e să merg în toate satele din România şi să scriu cele mai frumoase poveşti. Iubesc excepţionalul şi fenomenele unice din cele mai izolate locuri din ţară. Scriu despre copii, despre gândurile lor, ştiu că uneori pot salva vieţile multora doar din cuvinte şi caut mereu să găsesc preocupări din arta dramaturgiei, a psihologiei, a educaţiei. Am rescris piesa de teatru Alice în Ţara Minunilor ce va fi jucată de un grup de copii, pe data de 15 decembrie, la Teatrul Evreiesc de stat. Am reinventat povestea şi am transformat-o într-un reper pentru copiii care cred că poveştile sunt un izvor de inspiraţie pentru cei mari. Ei sunt eroii zilelor noastre.Toţi oamenii pot contribui la cauza copiilor, într-un parteneriat al prieteniei, al solidarităţii.
Foto: arhiva personală
