Chiar şi la oraş, copiii mai mari de trei ani pot rămâne la bunici de la câteva zile, până la câteva săptămâni. O să spuneţi că nu ar fi o mare diferenţă între două apartamente de bloc. Şi ar fi mai comod să vină bunicii să se ocupe de copil la el acasă. Prin plecarea la bunici însă, copilul nu are decât de profitat. Îşi creează legături mai profunde cu aceştia şi îşi înrădăcinează sentimentul de familie, de clan, de susţinere şi forţă, care îi va fi de mare ajutor în viaţă. Asta mai ales în cazul în care bunicii vor depăna amintiri şi le vor arăta moştenitorilor lor albumele cu amintiri de familie. Şi mai mult, puţină odihnă şi concentrare pe viaţa de cuplu nu strică niciunui părinte.

Se întâmplă însă uneopri ca, după un sejur la bunici, să nu îţi mai recunoşti copiii. "Parcă sunt sălbatici", spun unii părinţi când li se întorc odraslele acasă. Asta pentru că bunicii au, de cele mai multe ori, tendinţa de a fi prea permisivi, de a-şi lăsa iubiţii nepoţi să li se urce în cap.

În acest caz, este bine să stabileşti cu bunicii câteva reguli pe care doreşti să le respecte.

Chiar dacă este vară şi ziua este mai lungă, copiii nu trebuie să se culce cu mai mult de jumătate de oră faţă de programul de somn normal. Chiar dacă bunicii nu au altă treabă de făcut şi sunt la dispoziţia nepotului pentru un late breakfast la ora 12, tu vei avea de tras când va reîncepe şcoala sau grădiniţa.

Televizorul, tableta şi telefonul nu trebuie folosite mai mult decât în mod normal. Stabileşte cu bunicii acest lucru şi încurajează-i să nu se lase păcăliţi de lacrimi. Va fi mai bună o plimbare în aer liber şi pentru copii şi pentru bunici, care vor avea ocazia să facă mai multă mişcare decât de obicei. În schimbul jocurilor pe tabletă, copiii pot fi atraşi către activităţi casnice, care îi vor face să se simtă utili şi le vor creşte stima de sine.

Ar trebui să le explici bunicilor şi ce trebuie să mănânce copiii şi cât trebuie să mănânce. Pentru că majoritatea îşi doresc să le plece nepoţii rumeni în obraji şi cu câteva kilograme în plus. Şi nu precupeţesc niciun efort în acest sens, ba mai mult, introduc în meniul copiilor dulciuri şi sucuri pe care părinţii nu le-ar da niciodată. Aşa că spune clar cât ar trebui să fie porţiile de mâncare gătită, la ce ore trebuie să fie mesele şi care sunt alimentele permise. Fii cât mai diplomat atunci când faci aceste recomandări şi asigură bunicii că ştii foarte bine de ce are nevoie copilul tău, nu este nevoie să facă experimente sau să introducă în alimentaţie lucruri noi pentru că, nu-i aşa, "aşa te-am crescut şi pe tine şi uite că eşti mare şi sănătos".

De cele mai multe ori, nepoţii le umplu golul de singurătate bunicilor, care îi transformă pe micuţi în centrul universului lor. Şi li se pun total la dispoziţie. Ce ar trebui să stabiliţi? Că regulile de conduită şi de igienă se respectă şi în vacanţă. Nu se sare peste spălatul pe dinţi şi nu se ţipă la bunici atunci când nepoţelul este supărat. Mai mult, abilităţile deprinse de un copil trebuie păstrate şi îmbogăţite. Dacă ştie să se îmbrace şi să se încalţe, buncii nu îi fac niciun serviciu nepotului dacă îl ajută pentru că e mic.

Îţi spuneam, la începutul materialului că este bine să laşi copii la bunici când sunt mai mari de trei ani. Regulile de mai sus trebuie repetate înaintea fiecărui sejur la bunici, până când veţi ajunge în situaţia fericită în care copilul ştie foarte bine ce are şi ce nu are voie.

Alina are un băieţel de patru ani pe care deocamdată nu mai vrea să îl lase la bunici singur "pentru că îl îndoapă cu bomboane". Şi nu ai vorbit cu ei, nu le-ai explicat?, am întrebat-o. Ba da, uneori mai înţeleg, dar prefer să mai aştept eu.

Clara are şapte ani şi nu este nevoie de listă de reguli când pleacă acum în vacanţe. Toată lumea ştie că face alergie la mezeluri, inclusiv ea, aşa că nu mănâncă. Iar vacanţele cu buncii sunt întotdeauna pline de sens şi de învăţăminte. De exemplu, anul acesta a fost cu bunicii la mare, iar la întoarcere i-a explicat mamei ei care sunt beneficiile nămolului pentru durerile de spate. Cât stă la bunici? "Două luni. O lună la unii, o lună la ceilalţi, să sufere toată lumea" , ne povesteşte amuzată mama Clarei.

Mircea a fost crescut în prezenţa bunicii materne, care pe la un an şi jumătate a început să îl ia la ea pentru perioade mai lungi de timp. Bineînţeles, cu o listă de reguli, pe care bunica o mai încălca uneori, "dar nu din rea voinţă", ne povesteşte mama lui. La început, când perioadele de despărţire erau mai mari, mama lui mergea în vizită la fiecare sfârşit de săptămână. Acum are 9 ani şi, la fel ca şi Clara, stă o lună la bunicii din partea mamei şi o lună la bunicii din partea tatălui. Mama lui spune că încă e nevoie să aibă discuţii cu bunicii, uneori mai aprinse, dar per total Mircea vine fericit din vacanţă.

La polul opus, sunt bunicii care abia aşteaptă să vină nepoţii să îi educe puţin, pentru că părinţii ar fi prea permisivi. De la "nu umbla acolo, vezi că se strică, nu ţipa, nu alerga", până la închisul într-o cameră cu lectură obligatorie sau "nu ne ridicăm de la masă până nu isprăvim toate cele trei feluri de mâncare", sunt lucruri care vor face din vacanţa copilului tău o amintire mai puţin plăcută. Şi există riscul să nu mai vrea să meargă la bunici.

Cât trebuie să lăsăm copiii la bunici? Cu cât sunt mai mici, cu atât trebuie să îi lăsăm să mai puţin şi să îi vizităm. Ideal este, mai ales dacă bunicii sunt la distanţă mare de voi, să petreceţi puţin timp de acomodare cu copiii, înainte de a-i lăsa acolo. Stabiliţi cu ce frecvenţă vă veţi auzi la telefon sau veţi vorbi, când vă veţi vedea, când va fi întoarcerea acasă.

Lăsaţi-i întreaga vacanţă doar dacă ei se simt bine şi vor. Altfel, vor apărea senzaţia de abandon şi suferinţa.

Şi nu uitaţi că suferinţa poate veni din amblele părţi. Vă puteţi trezi că vă topiţi de dor, dar micuţul este prea ocupat să mai vorbească la telefon cu voi. E doar un avertisment!