În multe organizații, presiunea unor răspunsuri rapide produce reflexe riscante. Unii lideri se tem să recunoască faptul că nu au încă o soluție, iar echipele se grăbesc să prezinte un plan doar ca să demonstreze că „se mișcă”. Din exterior, pare inițiativă. În realitate, graba poate transforma o problemă gestionabilă într-un blocaj major.
Planurile făcute sub presiunea momentului au două trăsături comune: ignoră informațiile lipsă și se bazează, uneori, pe presupuneri. O decizie luată în acest fel poate devia resurse, poate crea așteptări imposibil de atins și poate genera tensiune în echipă.
Așa ajungem la concluzia că, de multe ori, un „nu știu încă, revin cu un plan solid” previne aceste derapaje și protejează ritmul de lucru.
Invitație la colaborare
Recunoașterea incertitudinii nu înseamnă lipsă de competență, ci asumarea unui proces corect.
O astfel de reacție deschide ușa către contribuțiile altor colegi, clarifică contextul și creează spațiu pentru întrebări relevante. Echipele funcționează mai bine atunci când liderii dau semnalul că lipsa certitudinii nu este un eșec, ci o etapă în luarea unei decizii bune.
Un „nu știu” care aduce progres
Diferența stă în formulare și în direcție. Un răspuns util conține trei elemente: faptul că informațiile sunt incomplete, pașii necesari pentru obținerea lor și momentul în care urmează o clarificare.
Echipele primesc astfel predictibilitate, iar nedumerirea legată de „ce se întâmplă mai departe” scade.
Beneficiul pe termen lung
O cultură organizațională care acceptă un „nu știu încă” înlocuiește improvizația cu învățarea. Oamenii înțeleg că nu primesc penalizare pentru întrebări și că pot construi împreună soluții mai bune decât ar produce în grabă. Rezultatul: decizii mai coerente, planuri mai realiste și o echipă care funcționează pe încredere, nu pe aparențe.
