Foto credit: Dan Mihai Bălănescu
Ești liber! Să vorbești sau să taci. Să pleci sau să stai, să alegi sau să nu-ți pese. Ești liber să-ți faci din propriile drepturi închisoare, sau să-ți trăiești libertatea frumos, elegant, cu grijă pentru cel de lângă tine. Ești liber să-ți strigi crezurile, sau, dimpotrivă, să te autocenzurezi și să le arăți celorlalți doar fața pe care vor ei să o vadă. Ești liber să te lași asimilat de turmă, sau, dimpotrivă, să fii tu. Ești liber să te gândești doar la tine, să-ți faci din libertate o colivie de aur, sau să lupți să te emancipezi și să cauți o cale mai dreaptă pentru toți. Ești liber! Este dreptul tău! Depinde doar de tine cum îți trăiești, îți simți și îți folosești libertatea.
România 30.
9 la DEMOCRAȚIE
Cei mulți, cei liberi, cei puternici!
Teodor Baconschi: ”Libertatea trebuie asumată și apărată cotidian. Vigilența civică e o virtute fragilă”
”Există în România nenumărați oameni onești și competenți, ale căror conștiințe și voturi nu pot fi cumpărate. Există în România întreprinzători care nu și-au făcut averea prin afaceri dubioase. Există în România universitari, medici, cercetători cu studii strălucite. Există în România artiști de excepție, scriitori de anvergură, sportivi de elită. Există în România o clasă de mijloc formată din cetățeni care au călătorit, au văzut și au înțeles că se poate trăi și altfel. Există în România oameni cinstiți, tineri și bătrâni, la sat și la oraș, bogați și săraci, cu credință în Dumnezeu și dornici să trăiască în armonie cu semenii lor. De cele mai multe ori, vocea lor nu se aude. Ei sunt cei liberi și puternici. Ei sunt forța vie a națiunii noastre și, totodată, adevărata majoritate”, scrie Teodor Baconschi, antropolog religios, scriitor, diplomat, teolog și politician, în cartea sa ”Creștinism și democrație”.
La 10 ani distanță de la apariția cărții și 30 de ani de la recâștigarea libertăți, l-am întrebat pe Teodor Baconschi de ce, chiar și după atâta vreme, cei liberi, puternici și mulți încă nu se fac suficient de bine auziți, de ce încă se vorbește despre două Românii, în care noțiunile de bază sunt complet diferite (pornind de la nivel de trai, educație, aspirații, implicare, conștiință), dar și cât de adâncă este încă amprenta lăsată de zecile de ani de comunism.
”Mutarea din Est spre Vest nu s-a limitat la înlocuirea sistemului politic: ea reprezintă și trecerea de la o modernizare planificată, în regim dictatorial, la post-modernitatea globală. Eram în blocul sovietic, dar și încremeniți în datele revoluției industriale de secol XIX (bazată pe... siderurgie). Am trecut așadar de la un model depășit la unul pe care nu l-am asimilat complet. Am făcut împreună trecerea de la colectivism către o societate deschisă, plurală. E normal ca diferite segmente socioprofesionale să se situeze într-un cadru cronologic și mental stratificat. Vedem asta în toate fostele țări comuniste”, a explicat Baconschi.
Mai mult, întrucât am produs sau suportat trei dictaturi succesive (Carol al II-lea, Antonescu, Dej/Ceaușescu) suntem novici în materie de cultură a libertății. ”Trebuie să fim gravi, chiar patetici, când ceva sau cineva ne amenință libertatea regăsită târziu. Să pricepem că fără ea suntem umbre, fantome, spectre, nicidecum oameni vii și întregi. Suntem singura țară ex-comunistă unde au murit inocenți pentru ca o masă la limita abrutizării să redevină o națiune demnă. E fundamentală maturizarea societății civile, adică demilitarizarea imaginarului colectiv”, atrage atenția antropologul.
”Nivelul de educație decide și intensitatea cu care indivizii își asumă libertatea personală”
Libertatea nu înseamnă, firește, că faci orice-ți trece prin cap. Există limite legale, morale, cutumiare și de bun simț care ne modelează conduita, în funcție de valorile asupra cărora există consens social. ”Noi avem o societate cu tușe arhaice și substrat tradiționalist, care se completează printr-o evoluție anarhică, mimetică și adesea superficială, sub impactul occidentalizării. Dualitatea sat-oraș n-a dispărut (abia în anii din urmă notăm o discretă prevalență a culturii urbane). În ce mă privește, cultiv moderația. Pentru vechii greci, păcatul și excesul erau sinonime (hybris). Cea mai sigură manieră de a trăi cu sens implică găsirea căii de mijloc între extreme (național/global, conservare/progres, rațiune/viață afectivă, religie/secularizare etc)”, a adăugat Teodor Baconschi. Se simte o abordare diferită a generațiilor (Boomers/X/Y/Z) când vorbim de libertate? Fără îndoială, a explicat: ”Nativii digitali trăiesc <natural> în virtual, în vreme ce alții - mai vârstnici, mai puțin educați, eventual dispuși să idealizeze nostalgic tinerețea lor din comunism – trăiesc adesea în era pre-informatică. Avem deopotrivă reprezentanți ai <fermei>, ai <fabricii> și ai software-ului, așa că e inevitabilă concepția diferită despre ce e permis și ce e necesar. Aș spune că nivelul de educație decide și intensitatea cu care indivizii își asumă libertatea personală. Formarea de sine e un amestec de dresură socială și rebeliune creativă”. Așadar, s-ar mulțumi românul doar cu iluzia libertății? ”Din nefericire, da. Suntem adesea naivi, cumpărăm prea ușor orice, fără examen critic. Totuși, cum spuneam, societatea se emancipează treptat, imunitatea față de fake news și propaganda TV a crescut. Pe de altă parte, libertatea trebuie asumată și apărată cotidian. Orice putere vrea mai multă putere și tinde spre corupție, dacă nu e supusă votului și transparenței publice. Vigilența civică e o virtute fragilă, care trebuie susținută prin solidaritate și implicare continuă. Aș spune că libertatea nu e pulsatilă și instantanee, precum fericirea. E o condiție din care poți ieși pe nesimțite, un țel de fiecare zi și paradigma oricărei activități capabile să sporească binele comun”.”Trebuie să facem mai des exerciții de solidaritate și empatie”
Care este lecția de istorie neînvățată încă și pe care riscăm s-o repetăm? Riscul major e abuzul de invidualism și mentalitatea tribalistă, a afirmat Teodor Baconschi, precizând că, de fapt, așa se și instalează dictaturile: atunci când crezi că tu scapi și nu te mai interesează soarta vecinului tău. Tocmai de aceea, trebuie să facem mai des exerciții de solidaritate și empatie, să ne punem mai des în pielea semenului nostru. E cel mai bun mod de a genera un soi de emulație comunitară, bazată pe armonizarea intereselor egoiste. ”Mai avem de lucru până la a înțelege cu toții că încrederea socială e un capital inestimabil”, a subliniat apoi.
Context în care l-am rugat să ne ”traducă” și vechiul proverb românesc ”Capul plecat sabia nu-l taie”. Am fost curioși să înțelegem care este, de fapt, substratul lui, o renunțare la libertate sau o nevoie de protecție. ”Ne-am format târziu ca națiune (deși suntem vechi ca popor). Și asta pentru că ne-am emancipat politic târziu, moștenind secole de subordonare față de alte etnii și state. Proverbul pe care-l citați evocă secolele de turcocrație, slavonism liturgic și șerbie, cu tot cu legarea de glie. Moartea lui Constantin Brâncoveanu, sanctificat ca martir, simbolizează melancolic acest trecut pe care trebuie să-l cunoaștem și să-l cinstim, fără să-l repetăm... ”, cu alte cuvinte, tot o lecție de istorie din care ar trebui să învățăm, fără însă s-o mai repetăm vreodată.
Din gură dăm cu toții...
Pe de altă parte însă, Teodor Baconschi a atras atenția și asupra modului în care trebuie să ne exprimăm patriotismul, dar și mândria de a fi român: ”Suntem cetățeni români și europeni. Călătorim liber. Profităm de UE, care ne-a deschis calea unei recuperări a decalajelor moștenite. Suntem totodată intoxicați de excesul patriotard al propagandei național-comuniste, care credea, dimpotrivă, că te poți hrăni doar cu «mândria de a fi român». Nu creditez decât un patriotism al faptelor: ce ai făcut, concret și cuantificabil, pentru mai binele alor tăi (familie și națiune)? Din gură dăm cu toții... E momentul să redefinim ce ne ține laolaltă, ce ne conferă o identitate: teritoriul, limba, istoria, patrimoniul, dar și Constituția, democrația, pasiunea libertății, apartenența la civilizația iudeo-creștină”.”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”
Respectat antropolog religios, nu puteam să închei fără a-l ruga pe Teodor Baconschi să ne explice și dacă un om profund credincios este în realitate pe deplin liber, asta având în vedere disputele tot mai des promovate în spațiul public pornite de la ideea că o viață trăită după voia lui Dumnezeu îți limitează, de fapt, libertățile. ”Adevărul vă va face liberi”, așa citim în Evanghelia după Ioan, a raspuns Baconschi. ”Creștinismul e religia persoanei umane create «după chipul și asemănarea» lui Dumnezeu. E și religia întrupării lui Dumnezeu ca om deplin. Un creștinism nealterat de ideologizare și nedeformat prin anexare politică e un spațiu al fraternității și speranței, al faptei bune și al auto-limitării înțelepte. Cu spusele sfântului Pavel: «toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos»... se cuvine să preluăm de aici o posibilă definiție a libertății ca discernământ”.
Articol preluat din numărul 263, decembrie 2019/ianuarie 2020, al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
