Foto: Robin Skjoldborg
ROLUL DEPOLARIZATOR AL JURNALISMULUI
Polarizarea creează dramatism. Dar rolul jurnalismului este să informeze, așadar ar trebui să fie reflectate toate punctele de vedere – iar asta înseamnă nu numai punctele de vedere opuse, ci și cele moderate, prin care se poate ajunge la un teren comun și la bună înțelegere.
De asemenea, flexibilitatea în gândire este importantă. Trebuie să nu ne atașăm atât de tare de o idee încât să nu mai luăm în considerare posibilitatea unei erori sau posibilitatea existenței altor variante valide.
Cathrine Gyldensted ne spune: „Viziunea polarizată – de tipul alb-negru, care-pe-care – este incompletă, incorectă. Dezbaterea depolarizată, în schimb, se concentrează pe viziune, pe poziționare, pe cunoștințe, pe informații. Un bun exemplu de abordare depolarizatoare este materialul „It’s impossible to talk to you” („Nu se poate vorbi cu tine”), de Bastian Berbner, publicat pe www.zeit.de.”
REACȚII LA JURNALISMUL CONSTRUCTIV
Pentru că nu toți oamenii sunt receptivi la nou, am rugat-o pe Cathrine să ne împărtășească ce le spune oamenilor (jurnaliști și public, deopotrivă) pentru a fi mai deschiși la jurnalismul constructiv.
„Publicul este foarte deschis la noțiunea de jurnalism constructiv. Nu am primit și nu am asistat la reacții negative din partea lor. Opoziția, când există, vine mai mult din partea colegilor de breaslă, care se tem că jurnalismul constructiv nu oferă o abordare critică a realității. Dar jurnalismul constructiv nu înseamnă a nu evalua realitatea, ci a include în analiză și aspectele pozitive, constructive, concentrate pe soluții și pe viitor.
Când predau jurnalismul constructiv, îi întreb pe colegii mei cum cred ei că ar putea fi îmbunătățit jurnalismul. Așa ajungem să discutăm despre nuanțare și context, despre ce rol are curiozitatea, despre nevoia de a explora, de a înțelege, despre capacitatea de a prezenta o perspectivă mai cuprinzătoare asupra faptelor și evenimentelor. Iar jurnalismul constructiv exact asta face: oferă mai multă informație, oferă context, lărgește viziunea. Așadar, jurnaliștii ajung singuri la concluzia că jurnalismul constructiv îndeplinește nevoile și aspirațiile lor profesionale.”
Rolul jurnalismului este să informeze, nu să dramatizeze.
EXEMPLE DE JURNALISM CONSTRUCTIV Am rugat-o pe Cathrine să ne ofere câteva exemple de jurnalism constructiv. „The Guardian are o secțiune denumite The Upside, dedicată soluțiilor, mișcărilor și inițativelor care abordează cele mai de seamă probleme de pe glob. The Economist practică în mod constant jurnalism constructiv. Un exemplu foarte inovator de jurnalism constructiv este The Correspondent – Unbreaking News, din Olanda, care se va lansa pe 30 septembrie (thecorrespondent.com). Există o hartă a jurnalismului constuctiv (The CoJo Map) pe pagina de internet constructivejournalism.network, cu ajutorul căreia pot fi identificate și alte surse și resurse utile”, ne spune Cathrine. CURIOZITATE Pentru a avea o mentalitate constructivă este necesar să știi să faci presupuneri pozitive (dacă mintea-ți stă numai la rău, cum să mai vezi binele?) și să ai o curiozitate mai mult exploratoare (care deservește cunoașterea) decât iscoditoare (care deservește critica, judecata). Cathrine Gyldensted ne-a împărtășit cum putem învăța să facem presupuneri de mai bună calitate, pentru a ne lărgi perspectiva asupra lumii și pentru a aborda, din această perspectivă mai cuprinzătoare, atât felul în care facem jurnalism, cât și felul în care consumăm jurnalism. „Eu și participanții la cursul meu de jurnalism constructiv punem în discuție câteva dintre presupunerile pe care ei le fac în mod obișnuit, iar apoi eu le pun întrebări care să îi inspire să se gândescă la modul în care își reprezintă lumea. Astfel își descoperă singuri unghiurile moarte. De exemplu, îi întreb: Ce faci atunci când te confrunți cu o situație dramatică, în care oamenii se află în tot felul de situații nefavorabile? Ai tendința să-i vezi doar ca pe niște victime, să-i privești doar cu milă, cu empatie, neanalitic? Sau vezi și forța acestor oameni, reziliența lor și le pui întrebări care să scoată la lumină resursele, speranțele, soluțiile, creșterea, dezvoltarea etc? Ca reporter, le adresezi și întrebări analitice? Așadar, îi trec pe colegii mei prin procesul jurnalistic, pas cu pas, și descoperim împreună în fiecare etapă, ce nu văd, ce tind să ignore. La final, suntem mult mai deschiși și avem o viziune mai amplă asupra lumii. Așa că află care sunt lucrurile pe care ai tendința să nu le vezi și începe să lucrezi la asta”, ne îndeamnă Cathrine. Jurnalismul are un rol vital în formarea unei mentalități constructive în rândul publicului: „Știrile, reportajele care sunt concentrate pe viitor și aduc speranță captează atenția și interesul oamenilor, care devin mai implicați și mai încrezători. Lipsa de speranță, pe de altă parte, îi îndepărtează pe oameni, care se detașează și nu se mai implică”, semnalează Cathrine. Ce face Cathrine pentru a-și menține o mentalitate și o viziune constructivă? „Îmi reamintesc mie însămi, în fiecare zi, să fiu recunoscătoare pentru viață și tot ce trăiesc. Nu e întotdeauna ușor. Nu sunt întotdeauna 100% constructivă. Mă mai supăr, am și atitudini negative, fără îndoială. Dar știu cât de valoroasă este viziunea constructivă și învăț din asta în fiecare zi. Caut să mă ridic la înălțimea propriilor mele standarde și să nu mă las copleșită de efectele negative ale ignoranței, incompetenței sau agresivității. Și sunt recunoscătoare pentru sănătatea mea, a familiei mele, a celor care îmi sunt dragi. E important să știu că suntem bine și că ne putem trăi viața liniștiți.” STAREA DE BINE ȘI CLARITATEA ÎN GÂNDIRE Inima deschisă lărgește viziunea. Când te afli într-o stare emoțională bună, pozitivă, vei vedea realitatea mai bine, mai amplu, mai clar, mai cuprinzător. Așa că am întrebat-o pe Catherine ce o inspiră la lumea în care trăim și care sunt speranțele ei pentru jurnalism. „Poate datorită activității mele în domeniul jurnalismului constructiv, cred că trăim un moment de evoluție, de înaintare către progres și soluții. Fiecare minte care ni se alătură, pe această cale, este cu o minte mai mult decât ieri. Pericolul schimbărilor climatice, care cred că este cea mai importantă temă de discuție la nivel mondial, este un prilej pentru colaborare, pentru căutarea de soluții – iar asta ne inspiră pe noi toți. Știu că provocările sunt multe și în acest sens, dar vreau să-mi păstrez speranța. Este important să continuăm să inovăm jurnalismul – pentru că cel mai mare dușman al nostru poate fi propria noastră frică de schimbare. Sper ca jurnalismul să continue să se extindă, să-și dezvolte tehnicile, să-și consolideze valorile și sper ca noi să ne păstrăm mintea deschisă și curioasă.” Ești ceea ce gândești. Așadar, dacă ai așteptări mari de la jurnalism, atunci ai grijă ce privești, ce asculți, ce citești.
Articol preluat din numărul 260 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
