Orice proces de recrutare ascunde o întrebare pe care puțini o formulează direct: căutăm omul potrivit sau încercăm să construim un loc în care oamenii potriviți pot să se regăsească? În teorie, pare simplu: mai întâi alegi omul, apoi îl integrezi. În practică însă, ordinea poate schimba totul. Dacă locul nu e clar definit, criteriile de selecție devin neclare, iar „omul potrivit” devine o presupunere.
Ce înseamnă „locul potrivit”
Locul potrivit nu e doar o fișă de post bine scrisă. Înseamnă un context funcțional: procese clare, un scop inteligibil, spațiu pentru autonomie și un sistem de feedback care funcționează.
Dacă toate acestea lipsesc, chiar și cel mai bun angajat va fi constrâns să compenseze pentru un sistem care nu-l susține. Cu alte cuvinte, locul prost gândit poate transforma un profesionist excelent într-un om epuizat.
Cum recunoști ordinea corectă
Când o companie pornește direct la vânătoare de talente fără să-și fi definit cultura, valorile și obiectivele reale, recrutarea devine un joc de potriviri forțate. Candidatul e evaluat pentru adaptabilitate, dar nimeni nu evaluează ce anume trebuie adaptat.
În schimb, organizațiile care încep prin construirea contextului adecvat, prin claritate, structură și onestitate, nu mai „aleg” omul potrivit, ci îl atrag.
Un echilibru, nu o alegere definitivă
Cele două perspective nu se exclud. Ai nevoie de oameni buni ca să perfecționezi locul, dar și de un loc sănătos pentru ca oamenii buni să rămână.
Diferența e de moment: prima decizie ar trebui să fie mereu despre context, pentru că doar într-un loc coerent poți să vezi cine este cu adevărat omul potrivit.
