În multe organizații, comunicarea internă pare eficientă pe hârtie: mesajele sunt trimise, e-mailurile au fost deschise, iar managerii confirmă că „au transmis mai departe”. Dar realitatea de la baza echipei e alta. Informația ajunge fragmentată, reinterpretată sau, mai des decât se recunoaște, deloc. Așa apare una dintre cele mai subtile probleme de cultură organizațională: comunicarea care nu trece de primul nivel ierarhic.

Unde se rupe lanțul

De obicei, mesajul nu e respins, ci diluat. Team lead-ul, prins între obiective, rapoarte și presiunea livrabilelor, decide, fără să-și propună asta, ce merită transmis. Uneori comprimă, alteori reformulează.

În cel mai bun caz, informația ajunge într-un „update rapid” de final de ședință. În cel mai rău caz, rămâne într-un draft de e-mail neexpediat.

Problema nu este lipsa de bună intenție, ci lipsa de claritate și de canale adaptate contextului real al echipelor.

CITEȘTE ȘI: Cum construiești o cultură a clarificării, nu a aprobărilor în lanț

Cum testezi dacă mesajul circulă

Primul test este conversațional, nu tehnic: întreabă oamenii din echipele operaționale ce au înțeles, nu dacă „au primit” mesajul.

Dacă răspunsurile variază, înseamnă că mesajul a fost interpretat, nu transmis. Apoi, verifică timingul: când apare reacția la mesaj. Dacă trec mai mult de 48 de ore până când echipele acționează, informația nu a fost integrată în fluxul de lucru.

Un alt indicator subtil: cine citează mesajul. Dacă doar middle managerii îl invocă, comunicarea nu a ajuns acolo unde se lucrează efectiv.

Cum refaci traseul până la sursă

În loc să te bazezi doar pe „cascade” ierarhice, creează puncte de contact directe cu nivelurile de execuție: sesiuni scurte de Q&A, grupuri tematice interne sau sondaje rapide cu feedback anonim. O comunicare sănătoasă nu este unidirecțională, ci are ecou, adică oamenii răspund, întreabă, adaptează. Fiecare întrebare nouă e semn că mesajul a fost auzit și procesat.