În multe organizații, comunicarea internă pare eficientă pe hârtie: mesajele sunt trimise, e-mailurile au fost deschise, iar managerii confirmă că „au transmis mai departe”. Dar realitatea de la baza echipei e alta. Informația ajunge fragmentată, reinterpretată sau, mai des decât se recunoaște, deloc. Așa apare una dintre cele mai subtile probleme de cultură organizațională: comunicarea care nu trece de primul nivel ierarhic.
Unde se rupe lanțul
De obicei, mesajul nu e respins, ci diluat. Team lead-ul, prins între obiective, rapoarte și presiunea livrabilelor, decide, fără să-și propună asta, ce merită transmis. Uneori comprimă, alteori reformulează.
În cel mai bun caz, informația ajunge într-un „update rapid” de final de ședință. În cel mai rău caz, rămâne într-un draft de e-mail neexpediat.
Problema nu este lipsa de bună intenție, ci lipsa de claritate și de canale adaptate contextului real al echipelor.
Cum testezi dacă mesajul circulă
Primul test este conversațional, nu tehnic: întreabă oamenii din echipele operaționale ce au înțeles, nu dacă „au primit” mesajul.
Dacă răspunsurile variază, înseamnă că mesajul a fost interpretat, nu transmis. Apoi, verifică timingul: când apare reacția la mesaj. Dacă trec mai mult de 48 de ore până când echipele acționează, informația nu a fost integrată în fluxul de lucru.
Un alt indicator subtil: cine citează mesajul. Dacă doar middle managerii îl invocă, comunicarea nu a ajuns acolo unde se lucrează efectiv.
Cum refaci traseul până la sursă
În loc să te bazezi doar pe „cascade” ierarhice, creează puncte de contact directe cu nivelurile de execuție: sesiuni scurte de Q&A, grupuri tematice interne sau sondaje rapide cu feedback anonim. O comunicare sănătoasă nu este unidirecțională, ci are ecou, adică oamenii răspund, întreabă, adaptează. Fiecare întrebare nouă e semn că mesajul a fost auzit și procesat.