Toni Morrison. Premiul Pulitzer. Premiul Nobel. A scris mult, a fericit mulți oameni, a format multe minți, a trezit multe inimi. Și așa va fi mereu, pentru că Toni Morrison - pe numele său adevărat, Chloe Wofford - și-a câștigat dreptul la nemurire. Să ne lăsăm inspirați și învățați de câteva dintre gândurile, concluziile și învățămintele ei. Scrie ce vrei să citești „Am scris prima mea carte pentru că voiam să citesc o carte așa, cu acest subiect – despre cele mai vulnerabile, mai nedescrise, mai neluate în serios fetițe negrese. O astfel de carte nu existase niciodată în literatură. Nimeni nu mai scrisese despre ele vreodată. Dacă apăruseră în vreo carte, era doar ca să facă figurație. Ei, și dacă o astfel de carte nu exista, atunci mi-am spus: „O să scriu eu, cartea aceasta, și apoi o s-o citesc.” Impulsul de a citi a fost cel care m-a condus către scris.” Claritatea dorinței este un indicator al faptului că știi și că poți. Înțelege-ți impulsul, acceptă-ți talentul și treci la treabă. Nu dezvălui totul „Unii dintre scriitorii pe care îi admir spun totul. Dar mie îmi place mai mult de mine atunci când spun mai puțin, în loc să-i dau cititorului toate detaliile. Prefer să mă bazez mai mult pe emoțiile și inteligența cititorului.” Astăzi, totul și de-a gata ne afectează viața. Automatizarea ne duce cu gândul mai ales la dispozitive, gadget-uri, soft-uri și algoritmi. Dar tot automatizare este și ceea ce omul face automat – adică fără să-și implice simțirea și gândirea, ci pe bază de reflex sau de model. Avem template-uri pentru orice și avem furnizori de tot felul de servicii și produse. Ni se dau și ni se arată atât de multe încât ni se pare că acelea sunt toate și că nimic altceva nu se mai poate. Rezultatul este nu numai fixitate, ci și inflexibilitate. Ne imaginăm că nu mai avem ce să ne imaginăm. Când informația este prea multă sau prestabilită atunci omenescul din noi este implicat mai puțin – iar asta ne afectează capacitatea de a trăi și de a înțelege viața. Sunt multe nuanțele care ne scapă, nu înțelegem cum funcționează lucrurile, nu iubim suficient, nu ne implicăm suficient, nu resimțim adevărata valoare a lucrurilor. Pierdem capacitatea de a simți emoția, de a gestiona surpriza, de a ne asculta intuiția. Gândește-te în ce condiții lucrezi cel mai bine „Le spun studenților mei că e foarte important să știe în ce condiții lucrează cel mai bine. Ar face bine să se întrebe: Cum arată camera ideală? Se aude muzică? Este liniște? În jurul meu e haos sau e calm? De ce am nevoie ca să-mi descătușez imaginația?” Află ce funcționează pentru tine și nu te aștepta să semeni cu ceilalți. Oamenii sunt diferiți. Învață cum ești, înțelege cum funcționezi și fă ce este bine pentru tine. Chuck Edward – Corporate Vice-President, Head of Global Talent Acquisition, Microsoft – a declarat: „Pentru mine, elementul cheie este să am energia potrivită, să mă asigur că am grijă de mine fizic și mental, să am grijă ce mănânc, să mă odihnesc, să fac sport. Este foarte important să am energia potrivită, pentru că așa pot da ce-i mai bun din mine. Sunt concepte simple, dar atunci când nu știi să ai grijă de tine intri într-o spirală descendentă: ești obosit, nu mai funcționezi optim, ai toane. Așa că sunt atent la asta – mă gândesc când, în decursul unei săptămâni sau al unei zile, funcționez cel mai bine – iar asta mă ajută să fiu în energia potrivită pentru ce am de făcut, mă ajută să am mentalitatea potrivită – iar asta mă face autentic, realist și îmi dă avânt.” Fă uz de tot ce este în jurul tău „Tot ce văd sau fac, vremea, apa, clădirile...tot ce există îmi este de folos când scriu. E ca un fel de meniu sau ca o imensă cutie de unelte, din care aleg și iau tot ce vreau eu. Când nu scriu sau, mai ales, când mintea mea nu e ocupată cu nicio carte, atunci vâd numai haos, confuzie și dezordine.” Nu numai că totul poate fi o sursă de înțelegere și inspirație, dar este util să te întrebi ce anume, din viața ta, îți ordonează lumea și face ca totul să capete sens? După ce te-ai gândit și ai aflat, ce vei face cu această conștientizare? Fii deschis „Fii deschis – nu zgândări, nu săpa, nu construi – pur și simplu fii deschis și încrezător că ceea ce nu știi ți se va arăta. Ceea ce există ne depășește conștiința, inteligența și poate chiar talentele; dar există și trebuie să fii deschis ca să poți primi.” Ca să ai cu ce să construiești, trebuie să știi să primești. Deschide-te – pentru a înțelege, pentru a-ți diversifica perspectiva, pentru a te îmbogăți, pentru a te adânci, pentru a te (i)lumina. Mintea se deschide cu inima. Nu scrie despre ce știi „Poate că greșesc, dar mi se pare că în ziua de astăzi majoritatea tinerilor scriu mai ales despre ei înșiși – scriu despre viață, moarte și iubire, dar este iubirea mea, moartea din viața mea, viața mea. Orice alt subiect, orice alt personaj e slab dezvoltat, de-abia schițat. (...) Le spun studenților mei că e mai bine să nu scrie despre ce știu – în primul rând pentru că nu știu încă mare lucru și în al doilea rând pentru că e bine să se gândească la cum sunt lucrurile pe care  nu le cunosc, trebuie să-și imagineze, să creeze. Și întotdeauna am fost uimită de cât de bine a funcționat asta. Au fost întotdeauna foarte originali și inventivi când li s-a dat libertatea de a-și imagina ceva total din afara existenței lor. Chiar și dacă scriau o autobiografie, se raportau la sine ca la un străin. Este un exercițiu foarte bun.” Gândește-te la cum trăiește, cum simte, ce crede un alt om – omul cel mai diferit de tine pe care ți-l poți imagina. Imaginează-ți cum ai simți viața într-o altă țară, într-un alt oraș, imaginează-ți marea de pe un alt țărm. Imaginează-ți o altă lume. Imaginează-te pe tine. Caută și acceptă partea sacră din tine „Ce voi spune acum poate suna pompos, dar cred un artist, că e pictor sau scriitor, este aproape sacru. Ține de viziune, de înțelepciune. Poți să fii un nimeni, dar dacă ești în stare să privești și să vezi așa cum vede un artist, lucrul acesta este sacru, este divin. Depășește viața normală și limitele percepției obișnuite. Te ridică. Și atâta vreme cât ești acolo, sus, chiar dacă ești un om îngrozitor – cu atât mai mult cu cât ești un om îngrozitor – vezi lucruri care capătă sens, te tulbură, te emoționează, clarifică pentru tine ceva într-un fel care, în afara artei tale, nu ar fi fost posibil. Este o viziune din altă lume.” Nu-ți nega darurile din cauza defectelor. Nu-ți nega defectele din cauza darurilor. Acceptă-le pe toate, pentru că toate îți sunt date cu folos și pentru că fiecare are rost. Funcționează bine numai ce este în acord cu sine. Smerenia nu înseamnă să te faci mai mic, iar stima de sine nu înseamnă să te faci mai mare. Și, mai ales, să știi că, oricât de rătăcit ai fi, întotdeauna te poți regăsi.