Faltis - tatăl și fiul[/caption]
Se spune că, ”nu ești din Brăila dacă ... nu știi unde este Farmacia Faltis”. Perfect adevărat! Nu ai cum să treci indiferent pe lângă ea, clădirea în care funcționează, o bijuterie arhitecturală, îți sare în ochi oricât de neatent ai fi. Situată la o întretăiere un pic ciudată de străzi din Centrul Vechi al Brăilei, o intersecție triunghi, construcția, declarată monument istoric, a fost smulsă din ghearele ruinării de actualul proprietar, farmacistul Ion Bobaru, care, pe cheltuială proprie, a reușit să-i redea faima și strălucirea de altădată.
”Din cât am investit în clădirea aceasta, puteam să-mi fac un lanț de farmacii în toată țara și să adun o avere, dar eu nu am pus niciodată avantajul material, interesul financiar, înaintea profesiei”, povestește, cu o modestie rară, Ion Bobaru.
Farmacist de viță veche, Bobaru este o ”rara avis” în breaslă, și asta pentru că, de-a lungul anilor, din dragoste și respect pentru profesie, a reușit să salveze de la pieire și uitare nu doar această clădire de patrimoniu, ci și moștenirea științifică inestimabilă a unuia dintre titanii farmaciei românești de la cumpăna dintre secole XIX și XX, Ion Faltis.
O clădire monument, o istorie zbuciumată
Povestea începe în 1899, când, la Brăila, într-o zonă cochetă, locuită de protipendadă, se inaugurează una dintre cele mai impunătoare clădiri de la acea vreme, proprietate a unui mare negustor, Costache Dumitrescu. În anul 1915, farmacistul Ioan Faltis cumpără această clădire și, la parter, deschide Farmacia ”Carol Davilla”, iar la etaj propria locuinţă. Clădirea a fost naționalizată în 1949, dar farmacia a continuat să funcționeze sub conducerea fiului lui Ion Faltis, Dumitru Faltis, de profesie tot farmacist. Dumitru moare în 1967 și unitatea, acum parte a lanțului de farmacii de stat, a intrat într-un lung proces de degradare. În 1984 însă, printr-o întâmplare a sorții, Ion Bobaru este numit farmacist șef al acestei unități și descoperă avuția lăsată de Ion și Dumitru Faltis.
”Eram tânăr, fără experientă managerială, doar bine pregătit profesional. La început a fost greu, dar cu timpul m-am <lipit> de această farmacie”.
Definitiv, am aprecia noi, căci, după revoluție, mai precis în 1992, Bobaru a cumpărat clădirea și și-a făcut o misiune din a o salva. În afară de parter, unde funcționa farmacia, totul arăta ca ”un grajd de CAP”, își amintește Bobaru. A înlocuit mai întâi acoperișul și a înscris-o pe lista clădirilor monument istoric. Apoi, în 1999, a adunat o armată de profesioniști și a conceput proiectul de restaurare. Dar... ghinion, toată documentația depusă la Ministerul Culturii s-a pierdut (pierdută e și astăzi), iar în lipsa altor bani nu a avut încotro și a suspendat totul. Abia în 2011, după un consiliu fulger, familia Bobaru – soț, soție, fiu, toți farmaciști - ia hotărârea de a relua proiectul de restaurare. Ion Bobaru reface toate schițele, obține toate avizele și documentele impuse și începe reabilitarea. În 2013, fosta clădire Faltis renaște din propria cenușă și redevine ”bijuteria Brăilei”, ansamblu arhitectural de referință pentru oraș, exemplu de conservare a patrimoniului și model de inspirație pentru alți investitori. Pentru iniţiativa de restaurare şi punere în valoare adecvată a Monumentului Istoric - Farmacia Faltis, Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional din România, i-a acordat lui Ion Bobaru o Diplomă de excelență, în cadrul Galei Premiilor Culturale Brăilene pentru anul 2012. Și tot în 2012, la Gala Farmaciştilor, Farmacia Faltis primește “Premiul de onoare pentru farmacii independente”, acordat de Colegiul Farmaciştilor din România. O farmacie tribut pentru doi titani: Faltis și Hepites Însă, nu doar clădirea face atât de specială Farmacia Faltis. Din pasiune pentru profesie și admirație profundă pentru primii proprietari, Ion Bobaru a transformat laboratorul într-un adevărat muzeu. Unul viu însă, căci, și acum, în mileniul III, la Faltis încă se mai prepară pilule, creme ori leacuri, după formule vechi de aproape două sute de ani, cu instrumentare și aparatură de la începul secolului trecut. Mobilierul este același de pe vremea lui Faltis, masa de laborator este exact cea pe care a lucrat el, ne dă asigurări farmacistul Ion Bobaru, care ne-a povestit cum a recondiționat totul cu migală și a păstrat toate uneltele și aparatura folosite chiar de Faltis.
În laborator se simte ca un pește în apă. Se mișcă repede de colo-colo, vorbește precipitat, se tot teme să nu uite cumva să ne arate vreunul dintre ”exponatele” atât de prețioase, sau să ne spună vreuna dintre poveștile uimitoare țesute în jurul lor. Cu o grijă extraordinară, scoate dintr-un dulap, una câte una ”comorile”: pilularul, matrița pentru trochiști și pentru turnat supozitoare, balanța, câteva recipiente colorate, toate folosite în urmă cu mai bine de un secol de farmacistul Faltis.
”Uite, vezi pilularul acesta? O să-l vezi și într-un muzeu. Dar, în timp ce în muzeu o să fie o simplă piesă acoperită de praf, la mine e un exponat viu. Pentru că eu încă îl folosesc. De exemplu, am clienți care cer special să le fac trochiştii bucofaringieni (străbunicii pastilelor de supt), recomandaţi în diferite afecţiuni ale gâtului, cu matrița aceasta. Și să știi că sunt unele dintre cele mai vândute produse. La fel de bine ca spirtul de oase. Am căutat manuscrisele lui Faltis şi am descoperit compoziţia lui. Are mare succes, câteodată aproape că nu reuşesc să produc atât cât mi se cere!”.
Cartea cea mai importantă însă, ”Biblia” farmacistului Bobaru, rămâne Farmacopeea Română, scrisă de Constantin Hepites, în 1862, carte ce are pentru el valoarea unui Cod juridic. A scos-o din dulap, admirând-o cu afecțiune, gesturile lui pline de grijă trădând importanța acestui ”nestemat”.”Este Farmacopeea Română, ediţia I, scrisă de Hepites, tot un brăilean, și aprobată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Este o ediţie bilingvă, în română şi latină. Între timp au mai apărut zece ediţii, le am pe toate, dar pe aceasta o prefer. Pentru mine este ca o Biblie”, a spus emoționat Bobaru.
Eureka, mașina de pastilat, un bun cu valoare de tezaur Bijuteria farmaciei Faltis rămâne, fără nicio umbră de îndoială, maşina de pastilat EUREKA, cumpărată și adusă din America de Ion Faltis în 1911. Ion Bobaru a folosit-o intens în perioada comunistă, când a făcut cu ea sute de mii de pastile de Aspirină, Antinevralgic, Paracetamol, Piramidon sau Papaverină, suplinind astfel lipsa acută de medicamente.
” Această maşină este o piesă rară. E singura din România. Înainte de 1989, noi eram singura farmacie din Brăila care nu ducea lipsă de nimic, pentru că făceam tot ce trebuia cu Eureka. Am preparat cu ea peste 20 de tipuri de medicamente. Și ea m-a ajutat să devin atât de cunoscut în Brăila”, a șoptit aproape, în timp ce încerca să șteargă, involuntar, urme imaginare de praf de pe bijuteria atât de prețioasă, căreia niciodată nu s-a gândit să-i calculeze un preț.
Faima farmacistului Bobaru se datorează însă și preparatelor sale, toate produse tip manufactură, pentru care folosește rețete vechi și foarte vechi. În portofoliul farmaciei, figurează produse farmaceutice din 40 de plante medicinale, noutatea absolută constând în faptul ca foarte multe sunt cultivate, îngrijite, recoltate, uscate de personalul farmaciei și apoi procesate și vândute de farmacia Faltis. Celelalte plante sunt adunate din flora spontană. În concluzie, la farmacia Faltis există două moșteniri, una de patrimoniu și una științifică, ambele la fel de valoroase, și, cel mai important, ambele transmisibile.”Eu voi lăsa moștenire toate preparatele astea generației tinere”
La Faltis, de regulă este aglomerat, și în fața, dar, mai ales, în spatele tejghelei. Vara însă, laboratorul arată ca un furnicar. Și asta pentru că, din ce în ce mai mulți studenți, de la toate facultățile de farmacie din țară, doresc să facă practică aici. Unii fug repede, când văd cât e de muncă, cei mai mulți însă revin an de an, pentru a deprinde tainele meseriei.”Când am început eu meseria asta, activitatea farmacistului consta în prepararea de medicamente. Acum, farmaciștii abia dacă mai alocă o parte infimă din timp pentru asta. Totul vine de-a gata, ei sunt sunt simpli vânzători sau distribuitori de pastile”, apreciază Bobaru.
Din punctul lui vedere, actualele școli de farmacie fac o imensă greșeală, pentru că, pur și simplu, nu le mai cultivă studenților, nu le mai inspiră pasiunea pentru medicamentul ”de tine făcut”. Și asta nu e bine, căci, spune cu o urmă de tristețe Bobaru:
”Îi văd uneori așa debusolați, așa dezamăgiți, una fac în școală, alta li se cere la farmacie, iar cei pasionați chiar nu-și mai văd rostul. Pentru că intră la facultate cu un anumit entuziasm, învață mult (prea multe lucruri inutile în detrimentul celor esențiale) și când se duc în farmacii ajung la concluzia că tot efortul e degeaba. De aceea, când vin la mine și văd ce face un farmacist veritabil, adică ceea ce și ei își doresc, spun că li se împlinește un vis”.
Articol preluat din numărul 262, noiembrie 2019, al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
