Hoffman povestește cum a fost experiența filmului pentru el. Dustin a hotărât că va juca rolul numai dacă, odată costumat în femeie, avea să nu atragă atenția pe stradă. Dorea să nu arate ca bărbat costumat în femeie, voia să se asigure că poate trece drept femeie. Voia să fie credibil în acest rol. După ce a fost costumat, machiat și filmat, Dustin Hoffman a fost surprins să vadă, pe ecran, că nu era o femeie frumoasă. Așa că le-a spus colegilor săi: „OK, m-ați făcut să arăt ca o femeie, acum faceți din mine o femeie frumoasă. Dacă aș fi femeie, aș vrea să fiu cea mai frumoasă”.  Nu mică i-a fost mirarea când colegii i-au spus: „Asta-i tot ce putem face. Nu te putem face o femeie mai frumoasă decât atât”. Iar Dustin Hoffman a avut o revelație. A plecat acasă și, cu lacrimi în ochi, i-a spus soției sale: „Trebuie să fac filmul ăsta!” Soția întreabă: „De ce?” Dustin îi spune: „Pentru că eu cred că sunt o femeie interesantă, când mă văd pe ecran. Dar știu că dacă aș întâlni o astfel de femeie la o petrecere, nici măcar nu aș intra în vorbă cu ea, pentru că nu se ridică la nivelul standardelor de frumusețe pe care noi le considerăm satisfăcătoare ca să vrem să cunoaștem o femeie. Acum îmi dau seama că sunt foarte multe femei interesante pe care nu mi-am oferit ocazia să le cunosc din cauză că fusesem „spălat pe creier”. „Filmul Tootsie nu a fost o comedie, pentru mine”, încheie Dustin Hoffman. Povestea lui mi-a amintit de Marcel Proust, care spune: „Să lăsăm femeile frumoase bărbaților fără imaginație”.