să te răzgândești nu e ușor. Sunt tot felul de motive sociale, economice sau emoționale care ridică diverse provocări - mai mari sau mai mici, în funcție de specificul de viață al fiecăruia. Sunt oameni ale căror circumstanțe personale (situația financiară, responsabilitățile pe care le au față de familia lor, sentimentul datoriei față de cei care i-au susținut financiar în perioada studiilor) fac ca o astfel de răzgândire să fie un lux. Dar este important să te cunoști pe tine însuți, să fii conștient de opțiunile pe care le ai și să-ți îngădui să le explorezi. Este important să-ți asumi libertatea propriului destin, să nu te limitezi la un singur tip de experiență, la un singur drum, la o singură dimensiune a ta.  Dacă te limitezi la ce nu se poate, nu vei ști ce soluții sunt dincolo de această limită. CAUZELE AUTO-LIMITĂRII ”Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?” Această întrebare, pe care am auzit-o de atâtea ori în copilărie, poate fi una dintre cauzele auto-limitării, a faptului că nu luăm în considerare alte opțiuni. Este o întrebare care ne impunea o singură destinație și o singură identitate. Una singură. Și de ea depindeau succesul, statutul social, valoarea noastră, recunoașterea. Exista presiunea de a reuși în viață, dar nu și îndemnul de a avea o viață reușită. Informațiile limitate La vârsta la care și-au făcut alegerile, mulți oameni nu știau de existența multora dintre opțiunile care erau valabile pentru ei și nici pe sine nu se cunoșteau suficient de bine încât să aleagă în cunoștință de cauză. Sursele de informare erau mult mai puține și mai limitate decât acum, iar familia, cercul social, circumstanțele de viață limitau semnificativ perspectivele oamenilor. Lipsa unui mentor În numeroase cazuri, limitele de viziune ale tânărului nu erau compensate prin îndrumarea unui adult perspicace, bun cunoscător al naturii umane și cu suficientă experiență și înțelepciune încât să înțeleagă realitățile vieții și să intuiască mersul lucrurilor suficient de bine pentru a privi în viitor. Mulți tineri nu au în preajmă un adult care să îi ajute să dezlege tainele parcursului profesional potrivit pentru ei și să le insufle curajul și încrederea de care au nevoie pentru a-l urma. Specificul vremurilor Pe vremuri, timpul trecea mult mai încet. Era posibil să ai o singură profesie și un singur loc de muncă, iar cunoștințele cu care porneai la drum, dobândite prin studii, aveau să-ți fie suficiente pentru cam tot restul vieții. Acum nu mai este așa. Timpul trece mult mai repede, schimbările sunt ample și rapide, specificul unei profesii se transformă, iar noi trebuie să ținem pasul cu toate acestea. Teama de schimbare, dorința de a rămâne în zona de confort, lipsa dorinței de a învăța  nu mai sunt o opțiune. CUM FACI O SCHIMBARE DE CARIERĂ Conștiința de sine Trebuie să ai un simț clar al identității tale, să știi cine ești – ca să știi ce ți se potrivește și ca să nu te îndoiești de tine la greu. Când știi cine ești, ești conectat la tine însuți, îți cunoști abilitățile și resursele și le poți utiliza optim. În plus, când ești autentic simți cum merg lucrurile. Vei ști când ești pe drumul cel bun și când nu. Ai încredere în vocea ta interioară și ai grijă s-o auzi mereu, oricât de tare ar vorbi ceilalți. Conștiința de sine este bunul tău cel mai de preț. Cu ea îți selectezi deciziile și căile de urmat. Trebuie să te cunoști foarte bine și să știi să deosebești vocea clară și discretă a intuiției de vocea puternică a temerilor, a neîncrederii, a îndoielilor, a superiorității. Asigură-te că ai informațiile necesare Altfel spus, la vârsta maturității ai șanse mai mari să știi ce faci. Trebuie să știi și de unde pleci, și unde vrei să ajungi. Așa vei înțelege complexitatea drumului pe care îl ai de făcut, ce resurse îți vor fi necesare, cum arată destinația pe care vrei să o alegi și cum se încadrează aceasta în contextul unic al vieții tale. Așa vei face alegeri înțelepte și asumate. Construiește-ți o comunitate de susținere Vor fi destui cei care se vor îndoi de tine și de decizia ta, ți se vor opune, îți vor arăta obstacole care nu există sau le vor exagera pe cele care există, te vor învinovăți sau te vor considera iresponsabil. Trebuie să le ții piept. Ai nevoie să te înconjori de oameni care cred în tine și îți recunosc dreptul de a lua deciziile pe care le consideri potrivite pentru tine.  Asta nu înseamnă că nu ai voie să greșești, că trebuie să ai mereu succes, că drumul tău trebuie să fie lipsit de obstacole sau că nu ai voie să schimbi direcția. Înseamnă că atât tu, cât și cei care te susțin, trebuie să aveți încredere în abilitățile tale, în valoarea ta – ca om și ca profesionist – în toate situațiile care vor urma. „Niciodată nu e prea târziu să devii cine trebuie să fii”, susține Jane Fonda. Viața este o devenire, nu o destinație. Respectă acest proces de devenire - atât în viața ta, cât și în viața celorlalți. Nu te aștepta numai la performanță, în fiecare moment al existenței tale și a altora. Viața este descoperire și autodescoperire. Fiecare experiență îți dezvăluie altă parte din tine și te mai învață ceva despre realitate. Călătoria nu este un drum drept, așadar nu e greșit să schimbi sau să-ți actualizezi direcția. Călătoria nu este un drum scurt, pentru că identitatea nu este o chestiune de timp, ci de integritate. Așadar, nu te grăbi și ai încredere în tine și în călătoria ta. Vincent van Gogh îi scria fratelui său, Theo: „Multor pictori le este teamă de pânza albă. Dar omul care are încredere, energie și căldură nu se lasă păcălit și trece la treabă”. Așadar, ia pensulele identității, experienței și talentului tău și pictează pânza albă a viitorului în culori noi.