© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
„Este imposibil să ai o viaţă măreaţă dacă viaţa ta nu are un sens. Şi este foarte greu să ai o viaţă cu sens dacă munca pe care o depui nu are sens pentru tine” – Jim Collins.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Amintiţi-mi: cum se face că un bancher obişnuit ce lucrează într-o bancă de investiţii câştigă, să zicem, de 100 de ori mai mult decât un profesor obişnuit? Şi de ce un manager de top al unui fond de hedging câştigă suficienţi bani cât să plătească salariile a mii de profesori? Întrebarea din subsidiar este cum stăpâneşti compromisul dintre nevoia de a da un sens şi o menire vieţii tale şi nevoia de bani, în viaţa personală şi în carieră? Oare poţi să le ai pe amândouă fără să faci vreun compromis?
Am decis să scriu acest articol pentru că nu demult cineva mi-a contestat dreptul de a avea, despre coaching, o opinie diferită de opinia unor coachi atestaţi. Argumentul lui? Eu nu am o certificare în coaching.
Nici nu am nevoie de vreo certificare. Sper că-mi veţi ierta lipsa de modestie: când ajungi la nivelul de competenţă-performanţă intelectuală al unui profesor universitar specializat în ştiinţe socio-umane, poţi – şi e obligatoriu, dacă te respecţi ca profesionist – să creezi modele de lucru, nu doar să foloseşti pur şi simplu ce au creat şi furnizează alţii. Cine i-o fi învăţat coaching pe inventatorii coachingului? Câte modele de lucru din "industria" resurselor umane au fost create de, sau au fost fundamentate pe ideile publicate de, cercetători şi profesori universitari, care lucrează adesea şi practic, nu doar, aşa cum cred mulţi, teoretic sau didactic?
Motto : Dacă, după întâlnirea cu mine, gândiţi şi faceţi lucruri mai bune, pe care nu le gândeaţi şi nu le făceaţi înainte, înseamnă că a meritat să ne întâlnim.
