Nicoleta Marin a terminat Liceul Pedagogic şi Facultatea de Sociologie. E profesor pentru învăţământul primar şi a ales să lucreze cu copiii din clasele mici, pentru că îi sunt foarte dragi şi „sunt mult mai uşor de modelat”. Încă profesează şi n-ar vrea să renunţe, deşi pasiunea pentru căsuţele de lut îi ocupă destul timp şi are momente de oboseală accentuate. „Şcoala este legătura mea cu viaţa reală, mă ţine ancorată în realitatea de zi cu zi.” În prezent, se ocupă atât de copiii de la şcoală, cât şi de construcţiile cob din satul Berca, judeţul Buzău.

Pentru majoritatea dintre noi bunăstarea personală și un trai liniștit reprezintă cele mai comune idealuri. Pentru alții însă, a-i ajuta pe cei din jur reprezintă un stil de viață. Este și exemplu lui Iulian Angheluță, fost publicitar, care a pus bazele, alături de doi prieteni, unui ONG care să-i ajute pe cei mai puțin norocoși decât noi.

La sat s-a născut veşnicia, dar maternitatea capitalismului avea adresă de oraş. În ultimii 15 ani, s-a făcut însă un transfer mai degrabă unilateral de valori şi interese. Astfel, dacă eternitatea nu are nici o şansă de supravieţuire între betoane şi pereţi din sticlă, capitalismul începe să prindă rădăcini puternice şi în afara oraşelor. Iar cei care îl redefinesc prind din urmă, cu paşi repezi, modelul antreprenorial de Capitală.

Trei sferturi din populația mediului rural traiește în condiții precare, iar 37%, ceea ce înseamnăpeste un milion de oameni, sunt lucrători familiali neremunerați, respectiv fărăvreo formăde salariu sau plată în naturăpentru activitatea agricolădesfasurata, aratăun studiu ICCV – IES, citat de Mediafax.