Doua din trei companii din domeniul utilitatilor si furnizarii de energie au ca prioritate imbunatatirea calitatii serviciilor pentru clienti in vederea cresterii vanzarilor, se arata intr-un studiu realizat de SAP SE, furnizor de solutii software de business si tehnologie.

„NU” - un cuvânt atât de simplu ca și construcție (doar două litere), atât de simplu ca și pronunție și atât de simplu ca și înțelegere și totuși atât de dificil de spus de foarte mulți dintre noi.

În comunicare, există un „NU” pozitiv și un „NU” negativ. Cel pozitiv, este cel pe care îl folosim rațional, care ne duce la creșterea stimei de sine prin exprimarea punctelor de vedere fără a îi jigni pe ceilalți, cel care duce la îmbunătățirea relațiilor cu cei din jur. Cel negativ, este cel care produce un efect contrar, acel „NU” încăpățânat, care nu ține cont de context, acel „NU” care provine din convingerea că ai întotdeauna dreptate, un „NU” iresponsabil , absurd, cel care blochează orice discuție sau proces de comunicare.

Poate fi transferată experienţa militară în competenţe veritabile de leadership? Iată o întrebare legitimă pe care o pun jurnaliştii de la Business Insider. Dacă aruncăm o privire spre câteva corporaţii de succes, vom vedea că există o legătură.

Comunicarea este cea mai eficientă cale către succes în orice fel de relaţii. A spune clar ce aştept de la celălalt şi a avea înţelepciunea să ascult ce are de spus este ecuaţia simplă a unei bune înţelegeri. Dacă partenerii – la serviciu, acasă – nu ştiu să îşi împărtăşească gândurile, bucuriile, frustrările, relaţia nu are cum să meargă.

Toți avem colegi cu care comunicăm foarte bine, chiar din priviri, și colegi cu care ne este aproape imposibil să comunicăm. Aceștia din urmă sunt aceia cu care rareori suntem de acord și ne contrazicem câteodată și în subiectele minore, sunt cei pe care de multe ori îi evităm, sunt cei lângă care ne simțim fie inconfortabil, fie secătuiți de energie. Și totuși, cum de ni se întâmplă să sărim, de exemplu, de la laude bine-meritate cu un coleg la „vorbe grele” cu un altul chiar și în câteva minute? Deoarece în primul caz știm să păstrăm echilibrul între obiectivul pe care vrem să îl atingem și relația pe care o avem cu celalalt, iar în cel de-al doilea caz suntem departe de a face același lucru! Cum am putea să păstrăm un echilibru și cu cineva alături de care avem un istoric mai „zbuciumat”?

În ultimii ani stresul a devenit o stare obișnuită. Avem în jurul nostru o mulțime de tentații pentru a ne “trata” de stres: tehnici antistres, muzică, sport, vacanțe, shopping și, oricât de hilar ar putea părea, am văzut chiar și ciorapi antistres. Ceea ce mi se pare paradoxal este tocmai discrepanța între industria care se creează în jurul nostru și care urmărește cu ardoare să ne “salveze” de stres și relaxarea cu care, atunci când o persoană vorbește despre cât este de stresată, replica celor din jur vine invariabil “cine nu-i stresat...” sau, o altă replică mai experimentată “stresul este normal, dacă nu ești stresat înseamnă că ai murit”.

Calitatea vieții ne este dată și de calitatea întrebărilor pe care ni le adresăm. Din păcate, am aflat acest lucru destul de târziu, pentru că sistemul de învățământ te apreciază doar dacă dai răspunsurile corecte. Așadar, era nevoie să găsești nepărat răspunsul bun sau cel mai bun pentru a lua nota maximă. Eram (și suntem în continuare) învățați să memorăm și să găsim (aceleași) răspunsuri pentru aceleași întrebări: aceleași de anul trecut, și de un an înainte șamd. În timp, am descoperit că mai importante sunt întrebările și, tot în timp, ca și coach, am învățat să adresez întrebări din ce în ce mai potrivite (și mai bune) celor cu care lucrăm.

În perioada studenției teoria era hrana zilnică și asimilarea ei prezentată drept garanția reușitei mele ca viitor adult integrat în societate. Deși mi-am petrecut majoritatea studiilor în Franța, modul de predare (cu mici excepții) din amfiteatrele prestigioasei universități din Nancy sau de pe băncile Institutului de Jurnalism de la Tours nu făceau excepție de la această regulă. Mi-aduc așadar aminte, cu câtă precizie și stoicism mi se vorbea de « schema » comunicării, care lua invariabil aceeași formă : emițător, receptor, mesaj.

GfK susţine oamenii de marketing să construiască mărci de succes şi să le imprime energie, prin folosirea modelului „relaţiilor interumane”, model care dezvăluie legăturile emoționale și sociale pe care le au consumatorii cu mărcile.

Auzim foarte des oamenii de business vorbind despre cât de importante sunt relațiile de afaceri și cât de greu se construiesc acestea în timp. Totuși, nu foarte multe persoane sunt atente la modul în care pun capăt unei relații de business. Cu toții știm că relațiile de afaceri nu durează o veșnicie: angajații noștri aleg să părăsească firma, clienții decid să cumpere produsele altei companii, iar furnizorii sunt adesea înlocuiți.  Nu trebuie să uitați însă că modul în care au loc aceste despărțiri ar putea să aibă reprecursiuni în viitor.

© 2011 Harvard Business Publishing

Relaţiile dintre oamenii care lucrează în acelaşi birou se pot schimba brusc atunci când unul dintre membrii echipei este promovat şi devine şef peste foştii lui colegi. Acest lucru se întâmplă destul de des, mai ales în companiile care au planuri de succesiune foarte bine puse la punct pentru toate poziţiile de conducere.