Procrastinarea (amânarea), atunci când devine o practică colectivă în cadrul echipelor, nu mai este doar un obicei individual care întârzie rezolvarea unei sarcini, ci o problemă de management și cultură organizațională ce poate eroda treptat

Procrastinarea sau amânarea este ceva cu care majoritatea oamenilor au cât de cât puțină experiență. Indiferent de cât de organizați și angajați sunteți, există șanse să vă găsiți pierzând timpul cu lucruri nesemnificative (vizionarea TV,

Eşti genul care se ridică dimineaţa din pat imediat ce sună alarma? Sau dai "amânare" până când e musai să te urneşti? Iar la job, nu te apuci de o prezentare decât pe ultima sută

Procrastinarea poate lua multe forme. Poate că ne vin în cap multe motive pentru care amânăm îndeplinirea unei sarcini în loc să ne gândim la moduri în care o putem rezolva. Poate că prioritizăm greşit – adică preferăm să facem lucruri mărunte, cum ar fi să răspundem la emailuri care nu sunt urgente, în loc să ne facem timp să ne ocupăm de chestiunile mai complexe pentru că ni se pare prea dificil de gestionat în acel moment.

Putem avea impresia că suntem foarte ocupaţi şi nu ne vedem capul de treaă, dar în realitate să nu facem treaba pe care realmente o avem de făcut. Timp în care vedem cum se adună sarcini şi se rostogolesc peste noi ca un tăvălug.

Iar când se întâmplă asta, nu ne simţim prea bine în legătură cu noi şi munca pe care o facem. Prin urmare, cum am putea să ne raportăm la procrastinare astfel încât să nu ne mai avem senzaţia că suntem copleşiţi la job?

Procrastinarea cronică se întâlneşte la 20% dintre adulţi. În cazul lor, nu e vorba doar că amână un task cât se poate de mult, ci aşa e stilul lor de viaţă. Un recunoscut profesor de

Închide ochii. Imaginează-ţi cum te ve simţi când vei termina proiectul acela care durează de luni bune. 

Gândeşte-te apoi la teancul de documente ce se află pe biroul tău, conversaţiile pe care trebuie să le porţi cu clienţii sau colegii pentru a finaliza sarcinile care ţi-au fost atribuite, dar şi la finalul acelei prezentări care se apropie, când ţi se va lua o piatră de pe inimă că a ieşit totul cum trebuie.

Oamenii de ştiinţă susţin că acest exerciţiu este util pentru a învinge procrastinarea.

Procrastinarea sau amânarea, pentru că despre ea este vorba, apare atunci când evităm, conștienți sau nu, să realizăm acțiunile pe care ar trebui să le facem. Acest „ar trebui" nu se referă strict la o forță exterioară care acționează asupra noastră într-un mod inevitabil, ci și la pornirile, sau lipsa lor, interioare.

 
De câte ori nu ai amânat ceva crezând că, dacă faci asta, vei scăpa de acel lucru? Cu toții împingem task-urile către viitor, în speranța că mai târziu vom avea chef de ele. Sau că se vor rezolva de la sine. Ei bine, în momentul în care viitorul devine prezent, ne trezim nervoși, frustrați, triști și cu lucrurile nerezolvate. Cu toate acestea... de ce amânăm?! Am vrut să aflăm de la specialiști de unde vine acest obicei și, mai ales, cum putem scăpa de el.

De ce nu terminăm un proiect astăzi și alegem să-l tot amânăm? De ce preferăm să stabilim o ședință pentru săptămâna viitoare când este nevoie s-o ținem acum? De ce nu astăzi și de ce mâine? De ce nu săptămâna asta și de ce peste o lună? Din cauza procrastinării, căci despre ea este vorba. Dar ce nu înțelegem, de fapt, este că, prin amânarea anumitor lucruri, nu facem decât să furăm de la noi. Nu de la noi cei de acum, ci de la noi cei din viitor.

Toată lumea începe să simtă acea nevoie de pauză pe la ora doua sau trei dupa-amiază. Ziua de lucru e aproape gata, lucrurile încep, neoficial, să se închidă, ochii tăi încetoșați se îndepărtează de ecranul calculatorului în timp ce mouse-ul se orientează către diverse distrageri. Ai vrea să te întinzi, să procrastinezi și per total să fii mai puțin productiv decât ai putea fi. Toți oamenii se simt așa, dar unii reușesc să fie productivi în momente ca acestea, iar alții nu rezistă tentației de a procrastina. Diferența dintre aceste doua tipuri de oameni constă în obiceiurile lor și există modalități dovedite științific de creștere a productivității și a motivației. Cum depăşeşti căderile de energie de după-amiază.

În loc să citim, să învățăm, sau să terminăm câteva lucruri din lista de responsabilități, preferam să facem ceva care exclude toate aceste lucruri: procrastinare. Trebuie doar să începem ce avem de facut, însă dintr-un anumit motiv, nu putem face asta. Să vedem de ce trebuie și cum ne putem vindeca această manie a "dolce farniente".

Problema cu actuala generaţie de tineri din România este că, în primul rând, nu există. Iar prin asta mă refer strict la problema în sine. Foarte mulţi tineri absolvenţi cu potenţial preferă să își înece amarul prin diferite stări de „procrastinare” cum ar fi diversele vicii sau, mai nou, diversele site-uri de socializare ori uitatul la seriale şi filme online. Ȋn felul acesta, primează orice alt fel de activitate în afară de ceea ce trebuie făcut.

Toată lumea procrastinează ceea ce detestă. Astfel, trimiterea raportui săptămânal de vineri, mersul la dentist sau gestiunea propriilor finanţe sunt activităţi pe care vom alege mai tot timpul să le amânăm. La fel, mulţi consideră exerciţiile fizice o obligaţie. Din acest motiv, peste 70% dintre cei cu abonamente la sălile de sport, nu îşi folosesc decât arare ori legitimaţiile.

 

De câte ori până acum ai folosit scuza “Nu am timp” pentru ceea ce este cu adevărat important pentru tine? Nu o să-ţi spun că nu ai dreptate pentru că, cel mai probabil ai. Sunt convinsă că nu ai timp şi din acest motiv alegi să amâni pentru zile mai bune, ceea ce îţi propui să faci. Întrebarea pe care ţi-o adresez însă este “De ce nu ai timp?”

Procrastinarea: alegerea lui “vreau acum” în loc de “ar trebui / ar fi bine să”  este numărul unu în lista celor mai dăunatori factori ai succesului. Sau, altfel spus, amânăm să facem activităţi neplăcute sau care ne copleşesc, în favoarea activităţilor de moment, mai plăcute şi care ne dau sentimentul de satisfactie imediată.