”Funcția te face manager, dar oamenii te aleg lider” - este concluzia lui Bill Campbell, coach-ul lui Steve Jobs, Larry Page și al altor oameni de afaceri din industria IT americană.
Distincția este foarte importantă,

Fiecare echipă are cel puțin un perfecționist – persoana care aderă la standarde înalte de calitate și care acordă o importanță deosebită detaliilor. Însă ce se întâmplă când această persoană ajunge lider?
Ca membri ai

Un număr covârşitor de manageri şi antreprenori cheltuie mii de euro şi timp pe cursuri de leadership, dezvoltare profesională şi personală. Cu toate acestea, foarte puţini reuşesc să devină lideri în sensul adevărat al cuvântului, deoarece cauzele care stau la baza micromanagementului sunt profunde şi nu pot fi rezolvate doar cu un simplu training.

 La întâlniri cu prieteni, parteneri de business sau potențiali clienți, un subiect pare uneori recurent: muncim mult, stăm peste program, avem multe lucruri de acoperit, iar timpul parcă nu ne mai ajunge. V-ați gândit vreodată că acestea ar putea fi consecințele micromanagementului? Această „bubă” iese din când în când la suprafață. Micromanagementul este capcana în care, până la urmă, este foarte ușor să cazi. Ce anume ne blochează, de fapt? Cum putem depăși acest obstacol? 

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.


E foarte greu să scapi de obiceiul de a face micromanagement (stil de management caracterizat de controlul excesiv pe care-l exercită un manager asupra activităţii oamenilor din echipa lui şi de atenţia exagerată pe care o acordă detaliilor, mai ales detaliilor minore, n.tr.). S-ar putea să minimalizezi faptul că eşti predispus spre control excesiv, pretinzând că vrei doar să monitorizezi, cât mai îndeaproape, ceea ce fac oamenii din echipa ta, dar asta este o scuză jalnică pentru faptul că te amesteci excesiv în treburile lor. Cum poţi să le dai oamenilor „spaţiul” sau libertatea de care au nevoie ca să reuşească în ceea ce fac şi ca să înveţe lucruri noi? Cum ar trebui să-ţi stabileşti priorităţile? Şi cum ajungi să te simţi confortabil cu situaţia în care „te retragi”, dându-le doar nişte instrucţiuni generale, şi îi laşi să-şi facă treaba?

Atunci când ești manager, te confrunți cu o sumedenie de necunoscute, atât din interiorul organizației, cât  și din exterior. Nu știi cu certitudine prea multe lucruri pentru că actualitatea este de așa natură încât ce era valabil acum o zi, poate să nu mai fie actual în câteva ore. De aceea, nu ar trebui să ne mire că cei într-o funcție de conducere sunt puțin informați despre propria lor echipă chiar și atunci când nu sunt plângeri formulate explicit. Uneori, faptul că nu primești nicio veste s-ar putea să fie de rău augur.

Știu că e greu să renunți la control, mai ales când ai investit timp, idei, nervi și energie ca să pui bazele unui brand și să îl dezvolți. Ideea de a ceda hățurile cuiva, care nu livrează exact ceea ce urmărești, e intolerabilă. E de la sine înțeles că îți vine să controlezi orice mișcare, pentru a vedea rezultatele pe care le aștepți. Din păcate, acest tip de management creează probleme serioase.

Cum ar fi dacă angajaţii ar fi judecaţi doar în funcţie de munca făcută, nu în funcţie de cum o fac şi de cât timp stau la birou? În 2003, Cali Ressler şi Jody Thompson implementau o nouă metodă de lucru şi de abordare a resurselor umane la Best Buy, compania care vindea produse electronice. Le-a venit ideea să le dea angajaţilor 100% autonomie şi 100% responsabilitate, povesteşte Seth Stevenson în „Slate”.

Un șef rău până în măduva oaselor poate fi o problemă pentru mulți angajați. Potrivit unui sondaj recent, unul din principalele motive pentru care un angajat părăsește un loc de muncă e fix acesta: relația dificilă cu superiorul direct. Însă, chiar și dacă vă aflați în situația aceasta, sunt câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă îmbunătăți relația cu acesta.

© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.

S-ar putea ca un cinic să fi ajuns la concluzia că George Washington, primul preşedinte al Statelor Unite, îşi datorează moştenirea pe care a lăsat-o omenirii doar staturii sale fizice impunătoare şi altor caracteristici superficiale. Omul chiar arăta ca un lider şi probabil că lucrul acesta îl face să le pară unora un fel de marionetă convenabilă, asupra căreia ei proiectează nişte virtuţi idealizate. Dar un cinic s-ar înşela amarnic: Washington a luat trei decizii aparent contraintuitive care arată ce lider excepţional a fost în realitate.

Cred ca ar merita să facem un print cu cele de mai jos şi să împărţim câteva exemplare prin companie. Poate unii manageri vor tresări măcar la vederea lor. Lista de mai jos şi comentariile îi aparţin unui consultant american pe nume Mel Kleiman... so here it goes:

Este într-adevăr o provocare să lucrezi cu un șef de „coșmar”. Dar unii dintre noi nu și-au ales șeful și, întâmplător sau nu, au un șef de coșmar.

Șeful de „coșmar” a fost una din temele pe care am lucrat în atelierele de management de luna asta. În primul rând am încercat să găsim trăsăturile ce definesc un astfel de șef. Și am făcut un portret :

© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

Ai auzit feedback-ul de la managerul tău şi bombănelile oamenilor din echipa ta: eşti văzut drept un micromanager care e înclinat să intre prea mult în detalii şi să rămână încurcat în detalii. Obţii rezultate foarte bune, dar cei din senior management te văd doar ca pe un manager bun în chestiuni operaţionale şi pun sub semnul întrebării capacitatea ta de a renunţa la control şi a fi în stare să operezi la nivel strategic. Ia stai un pic, te gândeşti tu. Delegarea sună foarte bine pe hârtie, numai că tu eşti responsabil de nişte proiecte foarte importante, iar managementul se aşteaptă ca execuţia lor să fie impecabilă. Cum vor să le aibă pe amândouă?

© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

Fiecare dintre noi cunoaşte nişte manageri groaznici, fie că sunt ambiţioşi şi agresivi – genul care fac orice e nevoie ca să avanseze în ierarhia corporatistă – fie că sunt opusul: manageri care au fost puşi în funcţie fără să aibă nici abilităţile, nici dorinţa de a-şi îndeplini rolul cum trebuie.

© 2011 Harvard Business Publishing

Nimănui nu-i place să aibă un şef care îi examinează munca în mod excesiv şi care apare tot timpul în uşabiroului. Acest comportament, tipic pentru stilul de conducere denumit pe scurt micromanagement, nu numai că e enervant, dar îţi poate împiedica dezvoltarea profesională. Dacă ai un şef a cărui sete de control este exagerată sau chiar a devenit obsesivă, să ştii că nu eşti nevoit să suferi. Redu stresul micromanagerului tău şi îţi vei asigura autonomia de care ai nevoie ca să îţi faci treaba şi să avansezi în carieră.