Romanii aleg calea facultatii imediat dupa examenul de bacalaureat. Foarte putini prefera alt drum, iar piata muncii nu este suficient de dezvoltata incat sa-i absoarba pe toti absolventii de studii superioare. Spre deosebire de situatia țarilor occidentale, in Romania, cursurile de formare profesionala ii atrag mai putin pe tineri. Cu toate acestea, ele ofera o sansa reala de calificare pentru cei care doresc sa lucreze in sectorul operational, asa cum ne spune britanicul Peter Wells, specialist in educatie.
Problema cu actuala generaţie de tineri din România este că, în primul rând, nu există. Iar prin asta mă refer strict la problema în sine. Foarte mulţi tineri absolvenţi cu potenţial preferă să își înece amarul prin diferite stări de „procrastinare” cum ar fi diversele vicii sau, mai nou, diversele site-uri de socializare ori uitatul la seriale şi filme online. Ȋn felul acesta, primează orice alt fel de activitate în afară de ceea ce trebuie făcut.
Cea mai recentă apariţie marca Gladwell e un insectar de exemple ce fac apologia succesului manifestat în circumstanţe şi la persoane pe care statistica bunului-simţ le-ar clasa la secţiunea „cauze pierdute”.
Care este modelul de business al statului român? Care este clientul statului român care aduce cea mai mare valoare în economie? Să ne uităm pe scurt la modelul de business al companiilor.
Poate că cel puțin o dată în viață ne-am lovit de o situație în care am spus ,,nu pot”, ,,până aici”, ,,nu pot merge mai departe”. De fiecare dată, când suntem tentați să spunem ,,nu pot”, știm oare ce se ascunde în spatele atitudinii noastre? Oare chiar nu putem, sau ne ridicăm singuri bariere și limite? În aceste condiții, cum trecem de la ,,nu pot” la ,,nu, pot!”?
„Life is difficult. This is a great truth, one of the greatest truths. It is a great truth because once we truly see this truth, we transcend it.” - Morgan Scott Peck.
Au spus-o mulți înaintea mea și poate că fiecare dintre noi o constată zi de zi: viața, personală și profesională, ne poartă uneori prin decizii dificile, prin momente critice și situații care ni se par, pe moment, nedrepte.
Roger Martin este profesor de management strategic la Universitatea din Toronto şi timp de 6 ani a intervievat peste 50 de lideri din domeniul afacerilor, sportului, artelor şi religiei, căutând să găsească aceea caracteristică definitorie a acestor manageri care reuşesc să realizeze tot ceea ce altora li se pare imposibil. Concluzia la care ajunge în urma acestor cercetări este că trăsătura esenţială a liderilor de succes este procesul mental pe care autorul îl numeşte „gândire integrativă” şi pe care îl defineşte precum:
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Fiecare dintre noi are un set de credinţe şi atitudini care determină modul în care interpretăm o situaţie şi reacţionăm la acea situaţie. Mentalitatea rezultată din aceste credinţe şi atitudini modelează modul în care interacţionăm cu ceilalţi şi, drept urmare, îi afectează şi pe oamenii cu care lucrăm, în moduri atât subtile, cât şi profunde. De exemplu, o persoană cu o atitudine neîncrezătoare în ceilalţi va vedea situaţiile de la locul de muncă drept competitive şi va acţiona pentru a-şi promova propriile interese pe seama celorlalţi, manifestându-se prin ceea ce numim jocuri de interese sau învârteli politice corporatiste: schimbându-şi „după cum bate vântul” loialitatea şi sprijinul acordate cuiva, asumându-şi meritul pentru realizările altora, dând vina pe alţii atunci când lucrurile îi ies prost şi păstrând pentru sine sau distorsionând informaţiile. Aceste comportamente amplifică, la cei care interacţionează cu o asemenea persoană, nivelurile de stres şi ratele de epuizare, subminând eficienţa la nivelulîntregii organizaţii.
„Identificarea și exploatarea oportunităților neexplorate în trecut”. Iată una dintre definițiile simple ale antreprenoriatului pe care le-am descoperit de curând. Definit astfel, antreprenoriatul nu mai e doar apanajul firmelor mici care se nasc într-un garaj, ci poate fi și un comportament al companiilor mari. De fapt, multe dintre ele sunt forțate să devină antreprenoriale fiindcă altfel oboseala și birocrația le împinge pe marginea prăpastiei.
De câte ori nu ni s-a întâmplat să dăm vina pe cei din jur atunci când am avut un eşec ori când ceva ne face nefericiţi, neîmpliniţi, nemulţumiţi? Însă, pentru a avea cât mai puţine trăiri de acest gen ar trebui să ne schimbăm mentalitatea şi să înţelegem că problema este întodeauna doar la noi atunci când vorbim de aspecte care ne privesc în mod direct. Sau, şi mai bine spus, rezolvarea oricărei situaţii stă în mâinile noastre!
Mulți dintre noi au auzit de Rocky boxerul. Probabil că cei mai mulți știu de Rocky Balboa, eroul lui Silvester Stallone și mai puțini de Rocky Marciano, adevăratul boxer care a inspirat personajul.
„În situaţia actuală, cea mai mare problemă este disoluţia, slăbiciunea, deficienţa nivelului normativ“ spune Vintilă Mihăilescu, încercând să ofere un diagnostic sociologic pentru starea de fapt a societăţii româneşti. În ştiinţele sociale, anomia, adică lipsa normelor, este termenul care denumeşte această stare. E diagnosticul dat situaţiilor de criză prin care au trecut multe societăţi şi reprezintă şi aspectul cel mai important care caracterizează România în prezent. „Fie că normele sunt sistematic încălcate, fie că ele nu mai sunt bine cunoscute sau nu mai sunt clare, în oricare dintre cazuri, societatea intră într-un fel de derută. Se poate întâmpla oriunde, oricând, iar dacă ne referim la România reprezintă aspectul cel mai grav al momentului. “
