„Oamenii nu au nevoie de libertate, în majoritatea lor, au nevoie de protecţie. Însă, oamenii au nevoie de cei puţini care au nevoie de libertate pentru a le spori protecţia″, a spus Gabriel Liiceanu la finalul primei părţi din cadrul conferinţei: Au oare oamenii nevoie de libertate?, eveniment ce face parte din proiectul: Dialoguri necesare, iniţiat de revista de business şi leadership CARIERE.
Pe 17 octombrie Gabriel Liiceanu ne vorbeşte despre bucuria de a avea şi a dărui libertatea, despre impactul libertății asupra felului în care trăim, gândim sau muncim, în cadrul celei de-a 4-a ediții a conferințelor „DIALOGURI NECESARE – Au oare oamenii nevoie de libertate?”.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Chris a lucrat câţiva ani pentru un şef care-l sprijinea şi-l încuraja, la o mare companie de tehnologie cu sediul în Silicon Valley. De fapt, şeful lui îl lăuda mereu pe Chris cu entuziasm; îi acorda calificative maxime în rapoartele de evaluare a performanţelor, îi dădea libertatea să îşi facă treaba cum crede el de cuviinţă şi nu încerca să-l controleze. Era, după cum spune Chris, nemaipomenit de drăguţ, în mod consecvent. Sună ca şi cum l-ar fi descris pe şeful perfect, “de pus în ramă”, nu? Greşit.
Suntem uneori atât de preocupaţi să înţelegem ce ne va aduce ziua de mâine încât uităm cu desăvârşire ce s-a întâmplat ieri. De aceea, o carte scrisă în 1941 de un psiholog ce vorbeşte despre atractivitatea fascismului pentru oamenii acelor vremuri poate părea irelevantă 72 de ani mai târziu. Şi totuşi...
Conducem azi organizaţiile cu metodele secolului al XIX-lea, deşi lumea nu mai arată deloc la fel. Ştim că ceva nu e în regulă cu felul acesta de abordare, dar puterea obişnuinţei şi iluzia de siguranţă pe care ţi-o dau lucrurile pe care le ştii şi cu care te-ai obişnuit ne ţin captivi într-un model de conducere care e, pe an ce trece, mai inadecvat. Noi, managerii, am devenit prizonieri în capcana propriului sistem de iluzii.
Pe 21 iunie, în fiecare an, întreaga lume sărbătoreşte naşterea unui fenomen: skateboardingul. Sportul care a devenit stil de viaţă şi expresia absolută a energiei, creativităţii şi a libertăţii.
Oamenii sunt resursa cea mai de preț a unei companii, iar de modul în care sunt tratați aceștia poate depinde succesul afacerii sau echipei tale. Dar cum putem să ne asigurăm că vom avea angajați motivați care să dea cele mai bune rezultate?
Ce-ar fi dacă am face din alergarea uşoară în jurul parcului un mod de expresie mai creativ, individualizat prin mişcări acrobatice, sărituri peste ziduri şi peste golurile dintre clădiri, rostogoliri şi salturi de precizie? Aceasta este ideea de bază în Parkour. Practicanţii săi sunt numiţi traceur-i (bărbaţi) şi traceuses (femei). Să aruncăm o privire mai atentă la ceea ce este parkour şi filozofia din spatele lui, la cum a început şi către ce îndreaptă în viitor.
"Asta e chiar interesant: valori versus reguli. Vreau să-mi notez" – îmi spune, după minute în şir de rezistenţă la ideea că orice relaţie, fie ea profesională sau de cuplu, creşte calitativ atunci când partenerii stabilesc câteva reguli clare pe care le respectă în relaţia lor cotidiană.
„Alege un job care îţi place şi nu va trebui să munceşti nicio zi din viaţa ta“, a spus filosoful chinez, Confucius. Aceasta este şi filosofia de viaţă a lui Manuel Tănase, un bucureştean de numai 29 de ani care a reuşit să ajungă pe culmile succesului în business făcând doar ceea ce-i place.
