Faimosul Warren Buffett urmăreşte trei trăsături la un om pe care vrea să-l angajeze: inteligenţa, vitalitatea şi integritatea. „Şi dacă nu o are pe ultima, atunci nici nu mai merită să te deranjezi pentru primele două”, spune Buffet, porivit unui articol Business Insider.
V-ați săturat să fiți privit cu neîncredere de către clienți, parteneri și investitori din pricina escrocilor care fac de rușine numele de om de afaceri? V-ați săturat ca alții să obțină prin mijloace necinstite lucruri pentru care dumneavoastră ați muncit ani de zile? Înseamnă că a sosit momentul să facem curățenie în sectorul privat românesc și să separăm apele.
„Măreţia nu depinde de conjunctură... măreţia e o chestiune de alegere”
Plecând de la aceste cuvinte ale lui Jim Collins („From Good to Great: Why Some Companies Make The Leap… & Others Don’t”), mă gândeam că în zilele noastre, având în vedere contextul economic incert, ne dorim tot mai mult de la angajații noștri. Dorim ca ei să se gândească la costuri, dorim să fie mai eficienți, să se implice mai mult, să vină cu propuneri care iau în calcul toate aspectele situaţiei, să se concentreze mai mult și să fie mai creativi.
Peștele i-a spus la un moment dat maimuței: „Mi-ar plăcea să fim prieteni.” Maimuța i-a răspuns: „Cred că e o idee foarte bună. Vino și stai alături de mine în copac.”
Ce vreau să spun cu această scurtă parabolă? Leadership-ul nu înseamnă să fii mereu deasupra tuturor, într-un turn de fildeș, și să crezi că poți avea o colaborare bună cu ceilalți dacă nu ești dispus să stai printre ei și să le fii alături. De fapt, leadership-ul presupune să ieși din zona de confort, să acționezi și să construiești împreună cu cei din jur, să le arăți încredere pentru a fi tu însuți credibil în fața lor.
Te-ai întrebat vreodată dacă ai ceea ce-ţi trebuie pentru a deveni lider? Sau ai încercat să recrutezi lideri pentru organizaţia ta pe bază de potenţial, nu în funcţie de abilităţile de management? Atunci acest articol te-ar putea interesa.
De-a lungul carierei, am numit câteva persoane în poziţii de team leader sau am făcut recomandări pentru funcţii de conducere. În unele situaţii am identificat bine potenţialul de leadership. În altele însă nu.
Am decis să scriu acest articol pentru că nu demult cineva mi-a contestat dreptul de a avea, despre coaching, o opinie diferită de opinia unor coachi atestaţi. Argumentul lui? Eu nu am o certificare în coaching.
Nici nu am nevoie de vreo certificare. Sper că-mi veţi ierta lipsa de modestie: când ajungi la nivelul de competenţă-performanţă intelectuală al unui profesor universitar specializat în ştiinţe socio-umane, poţi – şi e obligatoriu, dacă te respecţi ca profesionist – să creezi modele de lucru, nu doar să foloseşti pur şi simplu ce au creat şi furnizează alţii. Cine i-o fi învăţat coaching pe inventatorii coachingului? Câte modele de lucru din "industria" resurselor umane au fost create de, sau au fost fundamentate pe ideile publicate de, cercetători şi profesori universitari, care lucrează adesea şi practic, nu doar, aşa cum cred mulţi, teoretic sau didactic?
Ma intreb deseori, in timp ce pregatesc vreun material care sper eu sa iasa din tipare, vreun curs care sa aduca plus valoare si sa dezvolte liderii unei companii, daca acei manageri pe care ii antrenam isi doresc cu adevarat sa fie lideri...
