Skip to main content

harvard

    • Facebook distruge viaţa? Ce spune Harvard Business Review

      În medie, un utilizator Facebook petrece aproape o oră în fiecare zi pe site-ul de socializare, potrivit datelor furnizate de companie anul trecut. Un studiu Deloitte a constatat că pentru mulţi utilizatori de smartphone-uri, verificarea aplicaţei este primul lucru pe care îl fac în dimineaţa – de multe ori chiar înainte de a ieşi din pat, arată un articol al publicaţiei Harvard Business Review.
    • De ce așteptările nerealiste sunt o sursă inepuizabilă de conflicte

      Șansele nu cad din cer, trebuie să ți le creezi, iar așteptările tale trebuie să fie realiste. Doar pentru că aștepți o mărire de salariu, o promovare, un telefon de la firmă sau o mașină de serviciu nu înseamnă că le vei și obține. Trebuie să muncești pentru ele, dar și să dovedești că le meriți. Dacă te limitezi la a aștepta să vină de la sine ceea ce crezi că ți se cuvine, te înșeli, nu vei obține nimic. Renunță la așteptările nerealiste și ia-ți măsuri care să producă schimbarea mult dorită.
    • Cum să scapi de prostul obicei de a face micromanagement cu echipa ta

      © 2015 Harvard Business School Publishing Corp.


      E foarte greu să scapi de obiceiul de a face micromanagement (stil de management caracterizat de controlul excesiv pe care-l exercită un manager asupra activităţii oamenilor din echipa lui şi de atenţia exagerată pe care o acordă detaliilor, mai ales detaliilor minore, n.tr.). S-ar putea să minimalizezi faptul că eşti predispus spre control excesiv, pretinzând că vrei doar să monitorizezi, cât mai îndeaproape, ceea ce fac oamenii din echipa ta, dar asta este o scuză jalnică pentru faptul că te amesteci excesiv în treburile lor. Cum poţi să le dai oamenilor „spaţiul” sau libertatea de care au nevoie ca să reuşească în ceea ce fac şi ca să înveţe lucruri noi? Cum ar trebui să-ţi stabileşti priorităţile? Şi cum ajungi să te simţi confortabil cu situaţia în care „te retragi”, dându-le doar nişte instrucţiuni generale, şi îi laşi să-şi facă treaba?
    • Care este cea mai bună universitate din lume, potrivit clasamentului Shanghai

      Universităţile americane au opt din primele zece locuri în clasamentul celor mai bune univeristăţi din lume, publicat de către universitatea Jiaotong din Shanghai. Clasamentul Shanghai, creat în 2003, ia în calcul şase criterii, pentru a departaja 500 dintre cele 1200 de universităţi din lumea întreagă. Printre criterii, numărul de premii Nobel câştigate de foştii studenţi, numărul de cercetători citaţi pentru disciplina lor sau numărul de articole publicate în revistele Science sau Nature


    • Oamenii au idei geniale atunci când NU primesc sugestii

      Poate suna contraintuitiv, dar rezultatele vorbesc de la sine. Ani de zile, companiile din toată lumea (BMW, Kraft, Starbucks etc.) au investit sute de mii de dolari pentru un concept numit „open innovation”, prin care le cereau consumatorilor idei de îmbunătăţire în ceea ce priveşte produsele lor. Concluzia: mai puţin de 2% dintre idei s-au considerat bune a fi luate în seamă, mult mai puţine au fost chiar folosite.
    • Cum arată omul care te poate schimba

      Oamenii nu se schimbă sau se schimbă cu greu. Cu siguranță ați încercat de-a lungul vieții profesionale să schimbați mentalitatea unui coleg sau a unui manager și, de cele mai multe ori, rezultatul a constat doar într-o frustrare majoră, care mai târziu a avut și alte efecte negative. Totuși, liderii sunt numiți în funcții de conducere cu scopul de a aduce o echipă la un numitor comun și de a-i modela pe membrii acesteia într-un întreg.
    • Promovarea la job poate fi distructivă. Când să spui NU unui post de conducere

      Încă de la primul job sau chiar de pe băncile facultății ne proiectăm un parcurs profesional pe care mai târziu să îl transformăm în realitate, etapă cu etapă. Muncește din greu, alege să lucrezi cu oamenii potriviți, luptă să îți atingi țintele și vei promovat de fiecare dată pe un nivel mai avansat și pe un salariu mai bun - este mind-setul ideal pe care ar trebui să îl avem. Totuși, există și situații în care avansarea în carieră sau promovarea pe un anumit post este mai mult dăunătoare decât benefică. 
    • Cum compari un angajat cu un alt angajat fără să discriminezi

      © 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

      Organizaţii de toate felurile se chinuie de mult timp să măsoare cu acurateţe performanţele individuale ale angajaţilor lor. Abordarea tipică este cea prin care eforturile unui angajat sunt evaluate în comparaţie cu rezultatele sale. Multe lucruri depind de aceste evaluări: creşterile salariale, bonusurile, primele pentru rezultate foarte bune, promovările. Iar acest proces – aşa cum ştie oricine a oferit sau a primit vreodată o evaluare tradiţională a performanţei – poate fi extrem de subiectiv, chiar şi în organizaţiile care sunt obsedate de indicatori şi, în general, de ideea de a aplica metode de cuantificare foarte precise.
    • Criză de resurse și condiții meteo extreme. Cum conducem și cum facem business

      © 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

      Tatăl meu a lucrat la IBM timp de 35 de ani. El mi-a povestit despre ziua în care, cu mulţi ani în urmă, a dat pentru prima oară peste o nouă „rasă” de director executiv şi şi-a spus în sinea lui: „Ce naiba e un Chief Information Officer?”. Aceşti lideri, al căror rol este concentrat pe informaţii, au apărut pe măsură ce lumea s-a schimbat. 
    • Ce au învăţat top managerii despre social media

      © 2015 Harvard Business School Publishing Corp.


      Dacă este să discutăm despre reţelele de socializare, cunoscute sub denumirea generică de social media, putem spune că liderii de companii aflaţi în funcţia de CEO au făcut o tranziţie remarcabilă în ultimii cinci ani. O analiză recentă făcută de către firma la care lucrez eu, Weber Shandwick, a arătat că 80% dintre Chief Executive Officerii celor mai mari 50 de companii din lume sunt prezenţi şi implicaţi în mediul online şi în social media. Rezultatele analizei arată că „sociabilitatea” Chief Executive Officerilor a crescut de peste două ori de când am început noi să urmărim activităţile lor în reţelele de socializare, în 2010.
    • Inteligenţa emoţională nu se traduce „mot-a-mot”

      © 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

      Unul dintre cele mai mari atuuri pe care le avem, ca nativi ai culturii în care am crescut şi în care trăim, este abilitatea noastră de a „citi” rapid emoţiile altei persoane. Odată cu trecerea timpului, învăţăm cum să ne dăm seama, din expresiile de pe feţele colegilor, dacă sunt cu adevărat interesaţi de un proiect sau dacă ne spun doar vorbe goale, în spatele cărora nu există o convingere sau un acord real şi care nu vor fi susţinute ulterior cu acţiuni. Putem detecta și dacă cineva este dispus sau nu să ofere timp suplimentar şi să depună acel efort în plus necesare „pentru a face ca un lucru să se întâmple”. 
    • Internetul îi forţează pe manageri să le pese de oameni

      © 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

      În modul de gândire pe care este bazat azi managementul, filonul de gândire umanist care celebrează echipele şi colaborarea pe baza respectului pentru clienţi şi angajaţi – în sensul de a-i vedea cu adevărat ca pe nişte fiinţe umane –  are o istorie lungă şi distinsă, începând de la Mary Parker Follet în anii 1920, la Peter Drucker în anii 1970 şi până la Gary Hamel în zilele de azi.
    • Ce face un manager grozav ca să aibă angajaţi eficienţi

      © 2015 Harvard Business School Publishing Corp.


      Dintre angajaţii americani, cei care sunt implicaţi, dedicaţi şi motivaţi în joburile lor reprezintă, în fiecare an, mai puţin de o treime din total. Această observaţie a rămas constantă din anul 2000, când Gallup a început pentru prima oară să măsoare nivelul de dedicare la locul de muncă al angajaţilor din SUA şi să dea publicităţii rapoarte privind acest indicator. 
    • 6 reguli pentru a construi o cultură organizaţională grozavă

      © 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

      Marii fondatori ai unor afaceri faimoase şi durabile înfiinţează companii nu pentru a crea, pur şi simplu, o companie, ci pentru a rezolva o problemă, pentru a răspunde unei chemări interioare şi pentru a înţelege că au un scop în viaţă prin a cărui îndeplinire ei pot, cu adevărat, schimba lucrurile într-un mod care să aibă o semnificaţie mai înaltă. Bineînţeles, ei vor, de asemenea, ca această companie să supravieţuiască – şi să prospere – chiar şi după ce ei merg mai departe, trecând la alte lucruri de care sunt pasionaţi.

Recomandările editorilor